9,140 matches
-
lumină descompunându-le în mii de nuanțe, cu contururi nedefinite și cu forme bizare, caraghios sculptate de cei mai minunați și mai iscusiți sculptori din Univers însă, din păcate, necunoscuți. Pe o întinsă și minunată plajă, buturugile, una din multele curiozități ale acestor locuri, unicate ca formă și dimensiune, țâșnesc dintr-o întindere de pietriș de un alb asemănător cu clăbucii de săpun vărsați din cada în care se îmbăia Afrodita. După una din ele, cioplită anapoda, o fetiță în albastru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
observată de trecători, deoarece geamurile din sticlă mată, storurile sau perdelele groase, precum și portarii, îmbrăcați în uniforme, stăteau stavilă privirilor indiscrete. Totuși, trecând prin fața unui cazinou nou înființat, camuflat jur-împrejur cu draperii groase ca în timp de război, din pură curiozitate, se hotărî să-i spioneze puțin interiorul printr-o fereastră uitată întredeschisă, prin care se vedea, ca într-un film stereo, întreaga sală. Cu toate că avea o părere preconcepută împotriva acestor localuri, era, pur și simplu, curios. În cei șaptezeci și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu adevărat! Să trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima, adică să obțin de la ea tot ce-mi doresc! Și când vei ajunge la cincizeci de ani ce vei face? îl întrebă una din fetele care-l ascultau, afișând o curiozitate nedisimulată. La coșul de gunoi cu mine; mă sinucid, însă nu va fi nevoie deoarece, replică el cu precizie astronomică, sfârșitul lumii este iminent. Adică?... Adică, nu știți ce se va întâmpla pe 21 decembrie 2012. Ce? În ziua respectivă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dungă și un buchet uriaș de flori de mai multe culori pe care-l ținea când în mâna stângă, când în cea dreaptă; înconjurat de mulțimea trecătorilor, ce se opreau din mers pentru a-l privi ca pe o rarisimă curiozitate măcar câteva secunde; fără a se sinchisi de ceva, aștepta cu stoicism și încredere. Cu jumătatea de mustață neagră ca tăciunele și cu cealaltă jumătate proaspăt rasă, semăna cu un clovn catapultat special de pe arena vreunui circ ambulant pentru a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trăsnaie: un cor cu colinde pentru Crăciun. Precis îi va lua și dirigenția însă colindele nu le mai pot lua înapoi de la elevi, gândi el în timp ce a ieșit în curte împreună cu toți ceilalți care îl priveau ca pe o stranie curiozitate Spuneți ce aveți de spus și lăsați-mă în pace! Se adresă colegilor și, în primul rând, directorului. Acesta îl luă de braț și-l împinse în propria-i mașină. Gestul de amabilitate dinainte calculată, îl făcu să fie mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un glas îl rugară... - Mai spuni-ni, tatai... ce‟i mai văzut în pădure?! El, cu Frăsânica bolnavă în brațe; - avea fierbințeli de câteva zile, începu: - Ce credeți voi, c-am văzut azi în pădure, ha? ...le ațâța el mai tare curiozitatea. Ia ascultați, dragii tatii. Când m-am vârât adânc, adânc, în inima pădurii, pe unde n-o mai călcat picior de om...ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tot întinsul cerului și se stingea undeva în pădure... Atunci își amintea ce-a spus mătușa Domnica: „O mai murit un om!“. „- Ci au oamenii, di pi pământ... cu stelele, din cer; ...Asta, nu‟nțăleg?!“ se întreba ea plină de curiozitate. „...Am să-l întreb pi bunicu!“. Privind și urmărind tot timpul viața din natură, a învățat să gândească. În ultima vreme, bătrânul Toma nu-i mai poate răspunde lă întrebări și se întristează, ori, chiar se rușinează. Iar Anuca era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba plină de pară, căutând parcă acolo răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe nu‟s de povestit!..începu el molcom. Dacă treci valea pârâului Jigăliei, încolo în sus
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost și ochii Axiniei, pe care nu-i văzuse niciodată și, pe care și-i putea numai închipui. Sigur, că nu era același lucru, să și-i închipuie numai, de aceea îi rămânea totdeauna o senzație de gol, ca o curiozitate nesatisfăcută, pe care o purta cu ea oriunde ar fi fost. În acest gol trăia imaginea mamei ei. Deodată, tresări... Dangătul clopotului de la biserica din sat, din vale, lovi aerul de parcă ar fi lovit-o în piept cu ceva. Aproape
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Istorisiri nesănătoase fericirii 83 Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din limba ebraică, de la cuvântul Miriam, care are o semnificație dublă: pe de o parte, înseamnă amărăciune, dar, pe de altă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru care se găsea ea în acel loc, de vreme ce, după cum își dăduse el destul de bine seama, aceasta nu era deloc nebună și nici vreo boală înrudită cu nebunia nu avea. Totuși, într o seară, el nu-și mai putu stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată când intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau rupte de caterpilarul timpului, în care se mai auzea când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
garantase pentru mine ca să ajung în funcția de administrator aici, în ciuda vrerii directorului Sima și a unora dintre organele locale de partid. Acela mă propusese și pentru dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc. Un text cu o acțiune destul de pretențioasă. Totuși, curiozitatea îmi creștea de la o zi la alta. Nici nu era cazul să refuz sarcinile de serviciu, mai cu seamă când știam că, înainte a a fi aterizat eu aici, ca un intrus, era mai mult decât posibil să le fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea. Și în interiorul acestui grup de sus era o ierarhie și Mihai o desluși fără greș, ca și cum ar fi știut-o de totdeauna (...) Deci mai făcu un pas înspre ea, până la depărtarea mâinii. Doamna îi aruncă frâul calului, să-l țină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-ai unde, și mai apoi, convins că nu vei fi strivit ca un șobolan, de tavanul tunelului, să mergi cumva mai departe. Ce zici? Poate vom reuși amândoi într-o zi. Pe Gerard îl măcina începând din acel moment, curiozitatea: unde ar fi ajuns după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se poate vedea printr-o crăpătură, abia-abia. - Tunelul acesta comunică cu cel în care ajungi dacă te cobori pe ușa aceea secretă din dușumeaua Bibliotecii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aș muri. Ideea e că n-ai cum să stai singură niciodată. - răspunsese Gerard. - Dar cu cine, mă rog? - Cu cel de lângă tine. Iozefina râse și răspunsese: Pasărea mălai visează. Răspunsul ambiguu îi stârnise atunci lui Gerard și mai mult curiozitatea. Dacă Iozefia ar fi zis Nu, niciodată, ar fi fost simplu, iar dacă ar fi zis Așa da, atunci Gerard ar fi trebuit să-i facă propunerea, ceea ce ar fi deschis o variantă a relației lor, extrem de periculoasă. Se sculă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cartierul cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el să răspundă aproape disperat că nu caută nimica, mascând ușor pană de memorie. Mersul alert și la obiect, nu numai că nu stârnea curiozitatea trecătorilor, dar nici nu lăsa să se înțeleagă cum că ar mai fi, într-adevăr, bolnav. E adevărat, nu mai fusese de mult timp la medic. Ultima dată când fusese, acesta vorbise mai mult cu Karin și cu părinții mei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
liber. Și să știi că nu e un post incomod, dar trebuie să ai totuși, mare, mare grijă. Regizorul făcea pauze crezând că voi întreba ceva legat de postul de administrator. Eu însă nu dădeam dovadă de niciun fel de curiozitate. Mă abțineam. Antecesorii dumitale-reia el firul - trei, câți s-au perindat în ultimul an de când e director tovarășul Sima, era să ajungă la pârnaie. Încercam deci să stau cât mai rezervat, să nu mă mir la cele auzite, ca să nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nostalgii, ca pe niște obiecte de mare preț.” Pe 21 mai ’77, despre martie același an: “Gerard invitat de Valy în fosa Casei de Cultură, la o cafea, pe la orele cinci după-amiază, se hotărî să meargă, dar nicidecum mânat de curiozitatea surprizei pe care i-ar pregăti-o, chipurile, colegul de serviciu (Oricum, știa că cu Iozefina n-avea cum să se mai vadă. Simțea asta, așa ca odinioară, între ei interpunându-se nu numai cutremurul, mai ales că și la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul, gratiile și ușa ferecată nu fac altceva decât să trezească numai curiozitatea și suspiciunile, adică boala. Noi nu avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în cele mai multe familii, la o anumită oră, se discută numai cu ușile închise. Adică discuțiile ar putea fi contra curentului. Tot pictorul completă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spune. Dacă vreau cu tot dinadinsul, o să-mi spui, zise. Strămoșii mei erau vestiți pentru felul în care își torturau prizonierii și, cu toate că acum nu mai facem asemenea lucruri, vechile metode s-au transmis din gură în gură, ca simplă curiozitate. Luă ceainicul și umplu din nou paharele. — Ascultă! continuă. Poate că nu înțelegi, pentru că nu te-ai născut în ținutul acesta, dar eu n-o să pot dormi în pace până nu-l voi vedea pe acest om la fel de liber ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce abia se profila pe câmpia netedă ca în palmă. Soarele începu să ardă și înțelese că era timpul să se oprească și să-și ridice cortul înainte ca dromaderul, care șchiopăta încă de la miezul nopții, să se prăvălească, dar curiozitatea fu mai tare decât el, așa că obligă animalele să mai facă un efort și până la urmă se opri la un kilometru distanță. întinse pânza de cort peste animale și peste omul care nu mai era decât o povară în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]