KorAP: Find »[drukola/base=divinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...328 329 330 ...340 >

8,487 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

termenii de cult și conduce la o interiorizare etică 2. Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale divinității și pluralitatea zeilor. Zeii care au percepție și sunt supuși emoțiilor, care se mișcă sau care sunt sau nu fericiți și virtuoși sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
decât o concepție religioasă stabilă și răspândită. Însuși Cicero, care susține cu convingere imposibilitatea de a separa religia, morala și ordinea socială, afirmă autonomia virtuții (Cicero, De natura deorum, 3, 36, 86 sq.): nimeni nu a primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele căsătoriei și ale erosului („morala sexuală”) ocupă un loc fix, dar nu dominant, atât În filozofia, cât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aparținea, Îl leagă de „dogma lui Platon” (I fr. 30), de teologia academicului Xenocrate (I fr. 23), a stoicului Dionysosxe "Dionysos" (I fr. 23) și de ezoterismul roman (Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè), doctrina unității și divinității cosmosului (mundus), a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a elementelor și a celor patru spații ale lumii (aether, aer, acqua, terra), care sunt pline de zei și de „suflete” (animae) de diferite calități. Atât religia practicată de oameni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
identificarea 2, speculația asupra numerelor 3 și, În sfârșit, spiritualizarea: „zeii adevărați nu au nevoie de sacrificii, nici nu le doresc” (I fr. 22). Imaginile de cult, chiar și cele ale religiei de stat, nu oferă o „adevărată” imagine a divinității, pentru că aceasta nu are formă omenească, nici sex; dar teologia naturală o poate justifica pe cea politică „printr-o interpretare fizică”. Acestea sunt „misteriile” teologiei lui Varro 4. 3. Teologia mistică a) Ideea de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai multe ori referire Vergilius În Eneida, de exemplu În versul cum sociis natoque Penatibus et magnis dis („cu fiul meu și cu soții, Penații și zeii cei falnici”, Eneida, 3, 12)2. Titlul „zei mari” se referă deci la divinitățile din Samotrace (theòi megàloi). Numele menționate de Macrobius arată cât a fost de intensă discuția despre Penații romani, discuție ce a durat o jumătate de mileniu: Nigidius Figulus (Despre zei, cartea a XIX-a), Cornelius Labeo și Hyginus (amândoi au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
funcționare o garantează, și cu instituțiile omenești, a căror Întemeiere au prezidat-o și cărora le sunt acum protectoare. În expresia lui greacă, printre cele mai complexe și articulate, politeismul poate fi definit ca o structură religioasă cu caracter dinastico-departamental, divinitățile care Îl alcătuiesc, În special cele principale, fiind unite Între ele prin legături de rudenie și Înzestrate cu putere asupra diferitelor sfere ale vieții cosmice și umane. Intensificându-și contactele În epoca elenistă și, ulterior, În perioada imperială romană, substanțialele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
național și ansamblul politeist, au făcut posibil fenomenul cosmopolitismului, care, În această epocă, Îi caracterizează fizionomia. Într-adevăr asistăm la răspândirea progresivă dincolo de respectivele lor granițe naționale a anumitor culte sau a unor ansambluri mitico-rituale ce gravitează În jurul unei singure divinități sau al unor „familii” divine, așa cum este cazul cultelor orientale ce se răspândesc În Grecia și În Occident, și, În același timp, la o amplă pătrundere În Orient a unei facies religioase grecești, care, În parte suprapunându-se peste cea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
credințele și cultele se propun liberei alegeri a individului care, deși În anumite măsuri persistă În observarea practicilor cultuale ale patriei sale, Își poate Îmbogăți propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile culte și care, În același timp, Își

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile culte și care, În același timp, Își cinstesc divinitățile locale. Ea apare și mai decisivă În Întemeierea noilor cetăți elenistice, ca Alexandria În Egipt, Seleucia, Antiohia și celelalte mari centre orășenești create În Siria și În Asia Mică de către dinastiile greco-macedonene care implantează acolo Întregul panteon al patriei-mamă, nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
altfel destul de Însemnate pentru viața religioasă a Occidentului În primele secole d.Hr., ca mitraismul, În timp ce sumedenia de baalim care, sub Imperiu, găsesc simpatie la Roma și În ambientele militare și comerciale, ca Jupiter Dolichenus și Jupiter Heliopolitanul și numeroasele divinități siriace acceptate În Urbe, nu au decât o adeziune slabă În cetățile grecești. Totuși, rămâne valabil ca dat esențial, atât pentru Înțelegerea fenomenului, cât și pentru definirea consistenței sale istorice specifice, faptul că toate aceste culte de matrice orientală au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
analizat. Este vorba despre cultul frigian al Cybelei, Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" anatoliană pe care coloniștii greci din Asia ajunseseră să o cunoască Încă din secolul al VIII-lea Î.Hr, și despre cel egiptean al lui Isisxe "Isis", divinități ce au făcut obiectul unor culte a căror istorie, În dimensiunea elenizată dobândită În urma contactului cu Grecia, străbate Întreaga problematică religioasă a lumii elenistico-romane. a) Cybelexe "Cybele" și Attisxe "Attis" Stăpânitoare a unei naturi sălbatice, așa cum este cea din regiunile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În care sunt atestate cel puțin Începând cu sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. (Eleusis). La contactul cu această cultură, unele complexe mitico-rituale de origine orientală ce gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În uscăciunile insensibilului proiect politic de legitimare a puterii. El prezintă o Încărcătură religioasă de netăgăduit și trebuie să fie evaluat ca atare În interferența articulată a diferitelor lui componente. În ochii omului din culturile antice cu structură politeistă, dacă divinitatea se distinge prin capacitatea potentă de acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică inovează În profunzime și În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
practica tradițională a consultării oracolului de către indivizi sau comunități pentru rezolvarea unor circumstanțe particulare, este atestată și generarea unor oracole „teologice”, mai precis a unor răspunsuri oraculare care, adesea În spatele cererii explicite a credinciosului, intenționează să ofere revelații despre natura divinității, despre lume și om. Dintre toate, un caz, de altfel destul de cunoscut, poate sluji drept exemplificare a unui Întreg gen ce Îmbină interesele speculative și religiozitatea populară, arătând că cele dintâi nu sunt patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
I-II d.Hr., reprezintă unul dintrexe "Thot" cele mai semnificative documente ale tendinței de a pune sub semnul religios Întregul tablou al intereselor intelectuale, despre care se crede că este cu putință să primească răspuns numai din partea și În numele divinității. Descoperirea unor texte ermetice În codexurile copte de la Nag Hammadi, care cuprind texte gnostice (Mahé, 1978-1982), confirmă răspândirea acestei literaturi de revelație „păgână”, capabilă să intereseze și acele medii creștine Îndreptate tot spre obținerea cunoașterii dintr-un izvor legitim al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unele tratate, lumea este prezentată Într-o lumină cu totul pozitivă: „ființă nemuritoare” (CH, VIII, 1), plèroma (totalitate/plinătate) a vieții (CH, XII, 13), este de calitate divină (CH, X, 12; XII, 12), „al doilea zeu” (CH, VIII, 1) după divinitatea cea mai Înaltă și „chip a Celui mai Mare” (CH, XII, 15). O asemenea definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deci un pasaj al tratatului „Despre sacrificii” care va fi citată ca operă a lui Apollonius din Tyana de către autorul creștin (Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 13, 1). Aici se afirmă că singura formă de cult cu care poate fi cinstită divinitatea supremă este pura rugăciune interioară, care pornește de la „ceea ce este mai frumos În noi, adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să o manipuleze și să o facă să Îi slujească propriilor scopuri, dar aceste meșteșuguri nu au nici o valoare Împotriva luminii limpezi a rațiunii ce Îl călăuzește pe Înțelept În efortul lui de purificare etică și de unire contemplativă cu divinitatea. În același timp, filozoful nu admite că rugăciunile i-ar putea influența pe zei, nici că ar putea să se substituie purificării morale și intelectuale. b) Porphyrios (cca 232-300 d.Hr.) Fundamentele etice și intelectualiste ale religiozității plotiniene au exercitat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene se distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul platonic al urcării intelectului spre unirea contemplativă cu divinitatea se Îmbină cu Încrederea totală În eficacitatea artei teurgice. Ea este mijloc de purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel, sufletul se obișnuiește cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau În practici rituale care, cel puțin teoretic, Își pot avea rădăcinile Într-o Îndepărtată antichitate indo-iraniană sau ariană. Unii cercetători, mai ales din școala scandinavă (H.S. Nyberg, S. Wikander, G. Widengren), au descoperit În tradiția zoroastriană anumiți „Hochgötter”, mari divinități oarecum concurente cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", „Domnul Înțelept” al zoroastrismului, absorbite de noua religie Într-o fază a dezvoltării sale caracterizată tocmai de un efort sintetizator, realizat de preoții zoroastrieni după perioada fondării profetice. S-a crezut din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
motiv că se poate reconstitui existența unor culte antice dominate de zeități precum Mithraxe "Mithra" (Mitraxe "Mitra" În India) și Vayuxe "Vayu" (V³yuxe "Va>yu" În India), care și-ar fi asumat, la rândul lor, trăsături și prerogative ale altor divinități ca, de exemplu, indo-iranianul Indraxe "Indra" și Zurvan, Timpul. H.S. Nyberg (1938, pp. 52 sqq.) consideră că mai ales Mithra ar fi putut fi zeul principal al unei religii concurente cu cea a lui Mazd³xe "Mazda>" sau Ahura Mazd³; S.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Zurvan, Timpul. H.S. Nyberg (1938, pp. 52 sqq.) consideră că mai ales Mithra ar fi putut fi zeul principal al unei religii concurente cu cea a lui Mazd³xe "Mazda>" sau Ahura Mazd³; S. Wikander (1941) o vede pe Vayu, divinitate, cu trăsături războinice, a spațiului atmosferic, intermediar Între pământ și cer, zeul suprem al unui cult oriental; pentru G. Widengren (1968, pp. 174 sqq.) Zurvan (Zurw³nxe "Zurwa>n" În pahlavi) este marele zeu al timpului și al destinului, situat În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai puțin fideli Învățăturii profetului și spiritului accentuat etic al noii religii. Cât despre Mazd³xe "Mazda>", nu este clar dacă a existat sau nu un zeu numit astfel Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" (vezi Boyce, 1975a, pp. 48 sqq.), dar concepția despre divinitate așa cum apare În G³th³ (cf., mai jos, subcapitolul 2.1) a fost cu siguranță creația originală a profetului. Unic și creator, zeul gathic este caracterizat În special prin relația sa cu Așaxe "Așa", „Adevărul”, emanația sa și, În același timp

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Boyce, 1975a, pp. 37 sqq.) - nu trebuie să ignore recunoașterea originalității sale indiscutabile. În orice caz, chiar dacă nu este Împărtășită teoria „Hochgötter”-lor (a se consulta Widengren, 1938), trebuie să se cadă de acord asupra faptului că imnurile avestice Închinate divinităților demne de cult (yazataxe "yazata"; cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2) sunt adresate de fapt unor figuri divine care trebuie să fi apărut Într-o preistorie a zoroastrismului, adică În cadrul unui politeism arhaic, cu trăsături proprii, dar foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la originea lui Øromasd¶s al grecilor și al lui Ohrmazdxe "Ohrmazd" din faza medo-persană); În sfârșit, Herodot prezintă un politeism naturalist care, sub interpretarea greacă a lui „Zeusxe "Zeus"”, Îl ascunde, În mod verosimil, pe Ahura Mazd³xe "Mazda>" ca divinitate a bolții cerești și atestă cultul adus de persani, Încă din cele mai vechi timpuri, elementelor cosmosului, cum ar fi soarele, luna, pământul, focul, apa și vânturile. Este deci evident că aceste mărturii diferite despre religia iraniană trebuie analizate critic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]