8,317 matches
-
vor naște 1-4 pui (de obicei 2-3 pui). Puii cântăresc 60-80 g, sunt golași, cu pleoapele și urechile lipite. Urechile se deschid după 5-8 zile, iar ochii la 5-12 zile. Blana puilor este complet dezvoltată la 2-3 luni de la naștere. Femelele alăptează puii 6 săptămîni, când puii au o greutatea de 410-470 g. Genetele sunt răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei. Se cunosc 14 specii cu următoarele areale:
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
ierboase din Africa, la sud de Sahara, în turme mari. Lungimea cap + trunchi = 2,1-3 m; coada = 0,7-1,10 m; înălțimea la greabăn = 1,3-1,8 m; greutatea = 500-900 kg. Longevitatea = 16 ani. Dimorfism sexual minor în mărimea corpului, femelele adulte cântărind cu circa 17% mai puțin decât masculii adulți; subspecia din pădurile dese ("Syncerus caffer nanus") are jumătate din greutatea corporală a subspeciilor din câmpii. Bivolul african are forma corpului asemănătoare cu cea a boului domestic, cu pieptul larg
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
lateral și arcuite în jos, apoi curbate în sus de-a lungul jumătății distale a lungimii lor, cu vârfurile orientate caudal. La masculii bătrâni bazele largi ale coarnelor aproape se unesc la mijlocul frunții, formând o placă de-a curmezișul ei. Femelele au de asemenea coarne, dar acestea sunt mai mici și mai înguste în circumferință decât cele ale masculilor. Subspecia care trăiește în păduri ("Syncerus caffer nanus") are coarnele mai scurte și mai puțin curbate. Perii, deși și lungi la tineri
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
vârstă. Această structură este în parte menținută ierarhic prin dominanța socială. Mărimea turmei este menținută de un mare număr de factori ai mediului. La bivolii de pădure ("Syncerus caffer nanus"), cârdurile sunt alcătuite de regulă din 3-12 indivizi, formate din femele, vițeii lor sub un an; în locurile deschise, turmele sunt mai mari, de obicei din 50-500 de indivizi, dar uneori ajung până la 3000. Femele adulte, puii lor și masculii sub trei ani formează subgrupuri relativ stabile în cadrul cârdurilor; masculii peste
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
bivolii de pădure ("Syncerus caffer nanus"), cârdurile sunt alcătuite de regulă din 3-12 indivizi, formate din femele, vițeii lor sub un an; în locurile deschise, turmele sunt mai mari, de obicei din 50-500 de indivizi, dar uneori ajung până la 3000. Femele adulte, puii lor și masculii sub trei ani formează subgrupuri relativ stabile în cadrul cârdurilor; masculii peste trei ani formează propriile subgrupuri, în timp ce majoritatea masculilor cu vârsta peste 10 ani sunt solitari. În timpul sezonului uscat, o parte din subgrupurile de sex
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
la umbra pădurii. Hrana constă din iarbă, frunze și lăstari și pasc mai ales în savane, consumând cantități mari de ierburi. Bivolii de pădure ("Syncerus caffer nanus"), includ în hrana lor o cantitate relativ mare de arbuști. Sunt animale poligame. Femelele ating maturitatea sexuală la 4,5-5 ani , iar masculii la vârsta de aproximativ 7 ani. Femelele au două perechi de mamele funcționale. Reproducerea are loc în timpul sezonului ploios, în perioade diferite, fiind influențată de condițiile climatice: în sudul Africii, din
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
consumând cantități mari de ierburi. Bivolii de pădure ("Syncerus caffer nanus"), includ în hrana lor o cantitate relativ mare de arbuști. Sunt animale poligame. Femelele ating maturitatea sexuală la 4,5-5 ani , iar masculii la vârsta de aproximativ 7 ani. Femelele au două perechi de mamele funcționale. Reproducerea are loc în timpul sezonului ploios, în perioade diferite, fiind influențată de condițiile climatice: în sudul Africii, din septembrie până în martie, iar la nordul Zambiei, tot timpul anului. Masculii verifică urina femelelor pentru a
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
7 ani. Femelele au două perechi de mamele funcționale. Reproducerea are loc în timpul sezonului ploios, în perioade diferite, fiind influențată de condițiile climatice: în sudul Africii, din septembrie până în martie, iar la nordul Zambiei, tot timpul anului. Masculii verifică urina femelelor pentru a determina dacă acestea sunt în estru (în călduri); atunci când este gata să se împerecheze, femela va sta și va permite masculului monta și copularea. Gestația durează aproximativ 11,5 luni, după care femelele nasc câte un singur vițel
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
diferite, fiind influențată de condițiile climatice: în sudul Africii, din septembrie până în martie, iar la nordul Zambiei, tot timpul anului. Masculii verifică urina femelelor pentru a determina dacă acestea sunt în estru (în călduri); atunci când este gata să se împerecheze, femela va sta și va permite masculului monta și copularea. Gestația durează aproximativ 11,5 luni, după care femelele nasc câte un singur vițel, (uneori 2), roșcat-negricios, care nu prezintă deloc trăsăturile unui animal puternic, așa cum va deveni. Pe Lista Roșie
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
timpul anului. Masculii verifică urina femelelor pentru a determina dacă acestea sunt în estru (în călduri); atunci când este gata să se împerecheze, femela va sta și va permite masculului monta și copularea. Gestația durează aproximativ 11,5 luni, după care femelele nasc câte un singur vițel, (uneori 2), roșcat-negricios, care nu prezintă deloc trăsăturile unui animal puternic, așa cum va deveni. Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) bivolul african este listat ca specie neamenințată
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
albe, iar pe abdomen gălbuie, cenușie sau albă. Lipsește dimorfismul culorii după vârstă. Glandele cutanate preorbitale și interdigitale absente. La "Tragulus napu" și "Tragulus javanicus" pe bărbie există o glandă cutanată specifică. Vezica biliară prezentă. Cecul este simplu. Placenta difuză. Femelele au două perechi de mamelele. Craniul cerebral și cel facial au lungimi aproximativ egale. Orbitele mari, marginile lor nu proeminează lateral. Creasta sagitală absentă. Oasele lacrimale cu un singur orificiu al canalului lacrimal. Palatul osos lat. Mandibula cu o apofiza
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
raportate cazuri de atacuri asupra oamenilor mai ales în Indonezia. Împerecherea se desfășoară între lunile mai și august, iar ouăle sunt depuse în septembrie, în număr de aproximaiv 20, fie în cuiburi abandonate de megapode ori în gropi săpate de femele. Incubația ouălor durează 7-8 luni, acestea eclozînd în luna aprilie, când insectele sunt în abundență. În prima perioadă a vieții varanii sunt vulnerabili și prin urmare trăiesc preponderent în copaci, evitând astfel potențialii prădători sau varanii adulți canibali. Ajung la
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
jur de 70 de kg, deși în captivitate se poate depăși această greutate. În conformitate cu Guiness Book, un varan adult mascul poate ajunge la o greutate între 79 și 91 de kg și o lungime de 2,50 metri, iar o femelă poate cântări între 68 și 73 de kg și poate avea o lungime de 2,29 metri. Cel mai mare specimen înregistrat a avut 3,13 metri lungime și căntărea 166 kg. Coada acetor șopărle gigant este la fel de lungă ca
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
septicemii și infecții grave. Este un mister neelucidat însă de ce aceste baterii nu îi afectează în nici un mod pe varani. Împerecherea se produce între lunile mai și august, ouăle fiind depuse în septembrie, în toată această perioadă, masculii luptă pentru femele și teritoriu. Masculul care pierde lupta este ținut o perioadă la pământ în semn de dominare, masculul care învinge disputa are atunci au posibilitatea de a încerca receptivitatea reproductivă a unei femele prin intermediul limbii bifurcate. De cele mai multe ori, femelele sunt
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
septembrie, în toată această perioadă, masculii luptă pentru femele și teritoriu. Masculul care pierde lupta este ținut o perioadă la pământ în semn de dominare, masculul care învinge disputa are atunci au posibilitatea de a încerca receptivitatea reproductivă a unei femele prin intermediul limbii bifurcate. De cele mai multe ori, femelele sunt atagoniste și resping masculul atacându-l cu gherele și colții. Așadar, masculul trebuie sa contenționeze femela pe parcusul coitusului pentru a nu se răni. Alte activități de împerechere pot include frecatul botului
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
pentru femele și teritoriu. Masculul care pierde lupta este ținut o perioadă la pământ în semn de dominare, masculul care învinge disputa are atunci au posibilitatea de a încerca receptivitatea reproductivă a unei femele prin intermediul limbii bifurcate. De cele mai multe ori, femelele sunt atagoniste și resping masculul atacându-l cu gherele și colții. Așadar, masculul trebuie sa contenționeze femela pe parcusul coitusului pentru a nu se răni. Alte activități de împerechere pot include frecatul botului masculului de spatele femelei, zgârieturi puternice și
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
dominare, masculul care învinge disputa are atunci au posibilitatea de a încerca receptivitatea reproductivă a unei femele prin intermediul limbii bifurcate. De cele mai multe ori, femelele sunt atagoniste și resping masculul atacându-l cu gherele și colții. Așadar, masculul trebuie sa contenționeze femela pe parcusul coitusului pentru a nu se răni. Alte activități de împerechere pot include frecatul botului masculului de spatele femelei, zgârieturi puternice și chiar lins. Copulația se produce atunci când masculul introduce hemipenisul în cloaca femelei. Dragonii de Komodo au fost
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
De cele mai multe ori, femelele sunt atagoniste și resping masculul atacându-l cu gherele și colții. Așadar, masculul trebuie sa contenționeze femela pe parcusul coitusului pentru a nu se răni. Alte activități de împerechere pot include frecatul botului masculului de spatele femelei, zgârieturi puternice și chiar lins. Copulația se produce atunci când masculul introduce hemipenisul în cloaca femelei. Dragonii de Komodo au fost observați să exercite comportament sexual monogam și să formeze perechi care rămân o perioadă lunga, un comportament foarte rar în
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
Așadar, masculul trebuie sa contenționeze femela pe parcusul coitusului pentru a nu se răni. Alte activități de împerechere pot include frecatul botului masculului de spatele femelei, zgârieturi puternice și chiar lins. Copulația se produce atunci când masculul introduce hemipenisul în cloaca femelei. Dragonii de Komodo au fost observați să exercite comportament sexual monogam și să formeze perechi care rămân o perioadă lunga, un comportament foarte rar în lumea șopârlelor. Femelele depun ouăle în gropi sâpate sau de preferință în cuiburi abadnonate de
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
și chiar lins. Copulația se produce atunci când masculul introduce hemipenisul în cloaca femelei. Dragonii de Komodo au fost observați să exercite comportament sexual monogam și să formeze perechi care rămân o perioadă lunga, un comportament foarte rar în lumea șopârlelor. Femelele depun ouăle în gropi sâpate sau de preferință în cuiburi abadnonate de păsări, ouăle depuse sunt în număr de aproximativ 20, cu o perioadă de incubație de 7-8 luni. Ecloziunea este un proces destul de dificil pentru pui, aceștia rup partea
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
embrionului dint-un ovul neferitilzat. Un dragon Komodo de la grădina zoologică din Londra pe nume Sungai a depus ouă după ce a fost separată de mascul pentru o perioadă de mai bine de doi ani. Initial, oamenii de știință au crezut că femela poate să conserve spermă de la copulația anterioară, un tip de adaptare numit superfecundație. Un alt caz s-a produs în anul 2006 la o grădină zoologică în Anglia, Flora, o femelă de varan a depus 11 ouă, din care 7
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
doi ani. Initial, oamenii de știință au crezut că femela poate să conserve spermă de la copulația anterioară, un tip de adaptare numit superfecundație. Un alt caz s-a produs în anul 2006 la o grădină zoologică în Anglia, Flora, o femelă de varan a depus 11 ouă, din care 7 au eclozionat, toți puii fiind masculi, faptul interesant este că Flora nu avusese niciodată contact cu un mascul, și prin urmare în urma testelor a fost relevat faptul că nici ouăle depuse
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
care primesc gena Z devin de tip ZZ(mascul), cele care primes un W si devin de tip WW, nu se pot dezvolta, așadar prin partenogeneză numai masculii se pot dezvolta. Se estimează că această adaptare reproductivă permite unei singure femele să intre într-o nișă ecologică izolată(cum ar fi o insulă) și prin partenogeneză să producă masculi, și astfel să se dezvolte o populație reproductivă completă. Dragonii de Komodo au fost atestați documentar pentru prima oară de europeni în
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
lista roșie a IUCN, în sălbăticie se estimează că mai sunt în jur de 4000-5000 de exemplare, restrânși în insulele Gili Motang, Gili Dasami, Riinca, Komodo și Flores. Însă sunt speculații care spun că ar mai exista doar 350 de femele cu capacitate reproductivă, pentru a susține populațiile de varani, în anul 1980 s-a insituit Parcul Național Komodo, urmat de alte parcuri naționale de conservare a varanilor în Riinca, Padar și Flores. Dragonii de Komodo evită contactul cu oamenii. Puii
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
m, foarte rar apropiindu-se de litoral la adâncimi mai mici de 10 m. Se hrănește cu scrumbii, aterine, hamsii, guvizi, stavrizi, crabi și creveți. Câinele de mare are o talie mică. La maturitate masculii ajung la 1-1,5 m, femelele până la 1,7 m, iar greutatea între 6-14 kg. Pielea este acoperită cu solzi mărunți, placoizi. Ambele înotătoare dorsale sunt precedate de câte un țep, de unde-i provine și numele de peștele cu pinteni. Are capul plat, gura este așezată
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]