10,090 matches
-
disciplină de bază pentru viitoarea noastră profesie. Și titularul cursului după cum aflasem de la seriile anterioare era un om exigent, cu care nu te puteai juca. Era toată vremea serios. Nimeni nu-l văzuse zâmbind, ori nu-l auzise vreodată făcând glume. La examen avea o regulă proprie, de la care nu se abătea. Îți cerea cât mai exact definițiile și exemplele din curs, totul, așa cum îți preda. Și dacă răspundeai în mod ireproșabil, după ce epuizai chestiunile de pe bilet de obicei punea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dânsa, a pus-o la loc și, schimbat la față, iritat, i s-a adresat lectorului Ienceanu: Extraordinar, domnule!... Nemaipomenit!... Asta-i bună!... Ce s-a întâmplat domnule profesor ... Măi Vasile: pezevenchii ăștia, din grupa 707 mi-au făcut o glumă... o glumă cu totul și cu totul nelalocul ei... Cum se poate una ca asta? Ce glumă? Mi-au schimbat paltonul meu nou, raiat, cumpărat la-nceputul acestei ierni și mi-au lăsat în loc, în cuier, vechitura, leanca asta, pătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pus-o la loc și, schimbat la față, iritat, i s-a adresat lectorului Ienceanu: Extraordinar, domnule!... Nemaipomenit!... Asta-i bună!... Ce s-a întâmplat domnule profesor ... Măi Vasile: pezevenchii ăștia, din grupa 707 mi-au făcut o glumă... o glumă cu totul și cu totul nelalocul ei... Cum se poate una ca asta? Ce glumă? Mi-au schimbat paltonul meu nou, raiat, cumpărat la-nceputul acestei ierni și mi-au lăsat în loc, în cuier, vechitura, leanca asta, pătura asta uzată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Extraordinar, domnule!... Nemaipomenit!... Asta-i bună!... Ce s-a întâmplat domnule profesor ... Măi Vasile: pezevenchii ăștia, din grupa 707 mi-au făcut o glumă... o glumă cu totul și cu totul nelalocul ei... Cum se poate una ca asta? Ce glumă? Mi-au schimbat paltonul meu nou, raiat, cumpărat la-nceputul acestei ierni și mi-au lăsat în loc, în cuier, vechitura, leanca asta, pătura asta uzată, haina asta de calic. Lectorul Ienceanu făcu ochii mari, se uită la profesor, zâmbi ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la sfârșitul studenției, și el, Moscovici, avusese și umblase cu un raglan aproape cam la fel, zise, totuși destul de tare și convingător: Nu! Nu se poate! Îi cunosc bine pe băieți! Nu-i cred în stare de-o astfel de glumă!... Însă, din clipa în care profesorul a intrat la bănuială că cineva din grupa 707 i-a luat din cuier paltonul său nou, lăsându-i în schimb un raglan vechi, demodat, lumea din încăpere s-a împărțit în două tabere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
căznea să se facă auzit unul dintre studenții care răspundea înaintea mea de o mare însemnătate sunt cunoașterea și respectarea condițiilor psiho-pedagogice, de vârstă..." "Parc-o aud pe soacră-mea râzând cu gura până la urechi și făcând tot felul de glume la adresa mea: "Grigoriță, savantul mamei cel distrat, nu e rău că ți s-a întâmplat una ca asta! Te mai cobori și tu cu picioarele pe pământ, de-acolo, dintre nori, din sferele înalte, în care te învârți... Bine ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și-l caută pe acest Eugen Ciornei. Nu care cumva să plece acasă, în vacanță cu paltonul meu. Vino aici, cu dânsul! Numaidecât! Ne-am înțeles? Ies pușcă din sală și o pornesc pe urmele colegului bănuit să fie autorul glumei. Îl caut pe unde intuiam că ar putea să fie pe la Cofetăria "Gaudeamus" din colț ori la bufetul "Codrul Cosminului" din piața "Sfântul Spiridon", unde mai obișnuiesc uneori să meargă colegii la un vin profiriu; dar nu-l întâlnesc decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lângă masa unde stăm. Este tot atât de vechi și demodat ca și cel din sala de examen! Și, e clar: nu el i-a luat paltonul. Așadar, mă fac luntre și punte și-l conving, totuși, pe Ciornei, presupusul vinovat de gluma cu paltonul să vină cu mine la sala unde are loc examenul. Dar, între timp, cât am lipsit, un sfert de grupă a fost sacrificată: în timp ce studenții se trudeau să le fie ascultate și evaluate răspunsurile, Moscovici continua să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
iaca și noi, eu și Ciornei sosim și intrăm în sala de examene: Domnule profesor își începe Ciornei monologul său explicativ, cu un glas scăzut, plin de obidă, dar, totuși, cuviincios aud că ați presupus că aș fi luat, în glumă, paltonul dumneavoastră cel nou... Mă mir că m-ați crezut în stare de o astfel de necuviință... Eu nu zic c-am știut mai mult de cinci-șase, ba, puteați să-mi puneți și patru că aveți în mână "pâinea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așa cum proceda, abuza cu ceva, că își cumpăra lucruri inutile, scofeturi, chițibușuri, fleacuri, marafeturi, obiecte de lux etc. Dar, banii se scurgeau și uneori nu prea ajungeau de la o lună la alta. În acest caz, cât în serios, cât în glumă, Bițu obișnuia să spună: Să ne-ntindem doar cât ni-i plapuma! Cât câștigăm! Că doar n-o să ne împrumutăm ori să furăm. Corina nu-i răspundea. De cele mai multe ori tăcea. Dar mai și izbucnea. Nu înghițea aceste aforisme înțelepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu-mi mai vin zilierii... Nu mai știi de azi pe mâine. Azi facem grilaje, mâine tuburi ori camioane ori avioane... Și doape de cur o să facem dac-o fi nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un ban grămadă pe doape de cur. — S-au aglomerat comenzile la tuburi, aia e, mai spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
da’ la un caz de ceva n-ar pune și curu’. Doar nu-s fii-su. Cu fii-su se bate și se Împacă și-i cară la bani și-i cere sfatul ce să facă cu văru’ Laur. Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil amărât tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Eu unul nici n-apucasem să-l văd, Însă oricum ăsta-i ăla pe care l-am auzit zbierând că aduce miliția: un tip țânțăros și negricios, cu mustața-n furculiță, pe numele lui Tomică Nemeș. A fost desigur o glumă ce a spus el atunci, la nervi, da’ orișicât, și imediat aveam să aflu că el Însuși activează În branșă. Lucrează la vamă și are grad de căpitan. E probabil un soi de conțopist prin birourile alea În care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
războiul lor și noi cu al nostru, așa că nu le dădusem nici un fel de atenție. - Parcă i-am văzut, se Înduplecă Andrei. Erau cam... cam destui. Să știi că Hansi are dreptate. Ăștia-s puși pe rele. Nu-i de glumă! Pepino se screme de mama focului: - Mmmmââââomoară... - Și Încă nu-s destui, băieți. O să se umple orașul de ei. N-o să mai ai loc pe stradă și la graniță nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pumni de apă din gârla aia și mi s-a lovit mâna În Întuneric de ceva Împotmolit În nămolul malului. Era un catastif Îngreunat de apă pe care l-am aruncat lângă boscheți. - V-am spus că nu-i de glumă cu ăștia, spuse Carol. Îngenuncheat În iarbă ca pentru rugăciune, Hansi Își trecea mâinile prin plete gâfâind și scuipând. - Să vedem până mâine... O să mergem la Pepino În noaptea asta. - Sfinte Dumnezeule, uite, vin cărți pe gârlă, se minuna Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pluton de soldați de care am vrut să trecem zbierând din fundul rărunchilor, de se cutremura caldarâmul, că noi suntem poporu’ și voi pe cine apărați? Și soldați, aveți surori și frați și așa mai departe. Da’ nu-i de glumă cu ăștia, păi uite-i că, ba s-o fută pe mă-sa! Au somat și au ridicat puștile și-am mai rotit o dată privirea peste tot grupul și mi s-a părut că-i zăresc pe Hansi și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu un glonț În cap și-l vor trimite pachet la Mortu’ Fript. Îl vor face cenușă și-l vor arunca la canal, să curgă la vale cu spurcăciunile lor, căci așa procedează ei, comuniștii. Cu ăștia nu-i de glumă, Pepino, nu te joci cu ăștia... Ba s-o fută pe mă-sa, c-o să le punem pielea-n băț și-o să defilăm cu ei de-a lungul și de-a latul acestui loc de verdeață. Steagul Revoluției va flutura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încurca, dup ce că-i vai de capu’ ei mai face și figuri, și pe urmă am tăbărât pe salam, vânturând totodată vodca prin sticla de Cola. Dar eu de când o știu? m-a Întrebat Carol. A văzut că am glume cu ea. O știu mai demult, i-am spus, de cinci-șase luni, dar văd că nu mi s-a luat Încă de ea. Las-o dracului de aschimodie, conchise el, iar cât am ronțăit biscuiți și napolitane am constatat În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-a Încercat niciodată și nici nu se simte În stare. E la o vârstă când asemenea experiențe n-o mai amuză și n-au cum să-i facă bine. Îmi spusese doar că suntem bătrâni, acum o dădea pe glumă, fiindcă are oricum un trup care o arată mai tânără decât cei treizeci și doi de ani ai ei. Îi puteam confirma că are un corp superb, de balerină, și nu exageram prea tare, deși mă gândeam mai curând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fasole, eu și văr-miu am mâncat toți ardeii cu pâine și margarină. Pe un ton ferm de astă dată, Neli primi ordin să arunce borcanul și să facă dispărute cotoarele de pe masă până nu apare maiorul Zlate. Gata cu gluma și milogelile, trebuia să se supună stăpânului ei dacă nu vroia s-o ia pe cocoașă, dar Neli nu-l lua În seamă. Uite că deja i s-a urcat În cap lui văr-miu. Păi cum și-a dresat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă cu stânga aia? Îmi spuse după ce se liniștiră. Nelișor, Neluța mea, se smiorcăi apoi, fă și tu o mâncărică de cartofi pentru diseară când ne Întoarcem cu dom’ maior, că fasolica s-a terminat. Hai, țuțule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele-i Întinderi de verdeață și răcoare. Nu gusta Neli astfel de glume și-n noaptea aia era Într-o dispoziție nu tocmai bună. Nu-i ardea de glumă. Nu-i ardea nici de mine. - Ce naiba ai? Cine nu-l lasă să trăiască pe copilu’ meu de șaișunu de kilograme? Mânca-i-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele-i Întinderi de verdeață și răcoare. Nu gusta Neli astfel de glume și-n noaptea aia era Într-o dispoziție nu tocmai bună. Nu-i ardea de glumă. Nu-i ardea nici de mine. - Ce naiba ai? Cine nu-l lasă să trăiască pe copilu’ meu de șaișunu de kilograme? Mânca-i-ar tăticuțu’ flocii ăia ca mătasea de porumb. I-am trecut palma printre pulpe și era fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
atunci preotul..”. „.. Ș-am crescut.. ș-am crescut, ș-odată mam oprit... M-am oprit, pentrucă „el”, Olimpul Moldovei, trebuia să rămână cel mai mare..” Toți au rămas gravi, râzând cu măsură, dar n-au îndrăznit să facă haz de gluma lui. De fapt, căpitanul Baltă, ofițer la Vânători de munte, rar, foarte rar glumea.. Dar și mai rar se mânia.. Acest bărbat atât de stăpân pe mișcările trupului, pe vorbele lui, calm, cumpănit, deși abia trecuse de pragul celor treizeci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a spălat de toată povara fierbințelii. Dintr-o privire, fiecare, ne-am numărat în tăcere.. pentru a câta oară, oare... Doar, ochii ne-au exprimat dezamăgirea. Mircea Cozma avea în ochi o tristețe nemărturisită, pe care o îmbălsămă cu o glumă amară... Aghe, dacă facim un „Carré de popi”..! și zâmbi dezamăgit. Da, dar fără sutană..! îi completă cineva gluma. Ne citeam unul în sufletul celuilalt dezamăgirea... dar, ne era greu s-o spunem. Să mai așteptăm... să mai așteptăm, poate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]