10,258 matches
-
Am fost conduși într-un salon și a apărut și superiorul, impozant, 2 metri, 100 kg-circa , părul și barba roșii-pompier. Discuția a fost plăcută, amabilă, cu cafeaua și dulceața de rigoare. La ieșirea din "așezământ" și Dohotaru, și eu am izbucnit în râs, glumind pe seama "cuvioșiilor lor", eu aducându-mi aminte ca un păcătos de scrierile lui Damian Stanoiu. De trecerea prin Israel mă mai leagă amintirile celor câteva alarme traite în diverse ocazii: una la ambasadă, unde însărcinatul cu afaceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de televiziune din SUA a afirmat că "argentinienii de sus și până jos sunt un popor de hoți", ceea ce l-a determinat ulterior "să bată drumul la Canossa", respectiv Buenos Aires, pentru a-și cere scuze de la președintele "hoților", Eduardo Duhalde, izbucnind în plâns în fața cameramanilor scenă utilizată cu succes și pe Plaiurile Mioritice). În urma unor "amabilități" cu Fidel Castro, a rupt relațiile diplomatice cu Cuba și, arătându-se drept un fidel prieten al SUA, și-a pus în cap pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-i ajute. În acest timp, a observat c) o doamn) de origine olandez), care fusese și ea invitat) la cin), zâmbește semnificativ din partea cealalt) a mesei. Mai tarziu, femeia a explicat de ce o amuzase atât de mult incidentul. „Când a izbucnit r)zboiul”, a spus ea, „noi, cei din Amsterdam, am Inceput s) stoc)m alimente și Îmbr)c)minte pentru evreii refugiați, pe care Ii așteptăm s) vin). La urma urmei, arabii amenințau s) v) ștearg) de pe fața p)mântului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la Departamentul de Stat, Îmi spunea În leg)tur) cu avertismentele din scrisoarea „Drag) Amos” a lui Alsop: „Ce s-ar Întâmpla dac) lobbyștii evrei l-ar irită sau l-ar Înfuria pe președinte? Și s) presupunem c) el ar izbucni și ar declară public, Într-o conferinț) de preș), c) reprezentanții evreilor fac prea mari presiuni. Care ar fi efectul unei asemenea declarații? Chiar dac) președintele doar asta ar sugera și tot ar produce mari probleme. Evident, atunci Însuși sistemul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
amenințat Ins)și existența Israelului, ci a sfidat și guvernele Franței, Marii Britanii și Statelor Unite, care se angajaser) s) mențin) deschis Golful Aqaba. Prietenul lui Nasser, Mohammed Heikal, cel mai important comentator politic din Egipt, scria În luna mai, Înainte de a izbucni r)zboiul, c) securitatea Israelului fusese amenințat) și c) acesta va fi de-acum forțat s) atace. Sartre spune: „Cine pretinde c) arabii au declanșat r)zboiul, c) sunt niște criminali uit) s) ia În considerare situația palestinienilor, situație absolut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
s) se termine cu o alt) Masada că pe Muntele Carmel - si asta dac) ne-am mișcă destul de repede. În schimb, dac) rezist)m presiunilor, cresc șansele de a Încheia un acord (deși aceste șanse sunt destul de reduse). Și, dac) izbucnește r)zboiul, ar exista totuși condiții care s) ne permit) s) câștig)m. În orice caz, aici problema nu este a unei alternative la r)zboi. E vorba despre o alternativ) la un m)cel În mas), despre un r
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
găinile cotcodăceau, copiii se foiau, pierzându-și atenția, ceva era putred În Danemarca de pe covorul nostru teatral. Când actorul-vultur, pregătindu-se să-l atace pe Prometeu, a scos un țipăt strident, În locul fiorului tragic pe care-l așteptam noi, au izbucnit hohote de râs. În alte momente, spectatorii noștri se arătau total indiferenți și Își pierdeau interesul. „Diavolul În teatru se cheamă Plictiseală“, a conchis Brook, observând cum pe fața acestor oameni simpli se vedea imediat când ceva nu Îi interesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Deși structural ea adera la interpretarea de la Chicago, ca un artist adevărat, a respectat concepția mea și a făcut eforturi uriașe să și-o Însușească. A ajuns să trăiască fiecare scenă cu o intensitate sfâșietoare, impresionând miile de spectatori care izbucneau În ovații nesfârșite În fiecare seară. Ea le primea mulțumind, dar rămânea cu certitudinea sinceră că nu a descoperit Încă adevărul ultim și Își continua căutarea. Îmi amintea de bunica mea, atunci când Îmi spunea „E bine, dar se poate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ioan Holender, proaspătul director, invitația să debutez la Viena cu Povestirile lui Hoffmann, avându-l În rolul principal pe Placido Domingo, cu care colaborasem excelent cu câțiva ani În urmă În Turandot la Covent Garden. Ciudat cum la Național au izbucnit și cu această ocazie comentarii ridicol de răutăcioase. Un actor veteran, cu o voce bine impostată, și-a permis să spună În plină ședință: „Știm și noi că ofertele de lucru pe care le primește Șerban În străinătate se datorează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste cap și exclamând, imitând-o pe guvernanta noastră franțuzoaică, „Ah, quei c’est beau!“, Încât, după ce ne observă o clipă, „publicul“ nostru izbucni În plâns. A trecut un deceniu de atunci. A izbucnit Primul Război Mondial. O mulțime alcătuită din patrioți, Între care era și unchiul meu Ruka, a aruncat cu pietre În ambasada germană. Petersburg-ul a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văd pe fratele meu dându-și ochii peste cap și exclamând, imitând-o pe guvernanta noastră franțuzoaică, „Ah, quei c’est beau!“, Încât, după ce ne observă o clipă, „publicul“ nostru izbucni În plâns. A trecut un deceniu de atunci. A izbucnit Primul Război Mondial. O mulțime alcătuită din patrioți, Între care era și unchiul meu Ruka, a aruncat cu pietre În ambasada germană. Petersburg-ul a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli de prioritate a denumirilor. Beethoven s-a dovedit a fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea, un camarad cu Încălțări jerpelite se lupta să-i scoată cizma, În ciuda ghionturilor pe care le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-se să-și așeze, În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În ultima secundă, Își Încredințează corpul voluminos fotoliului de răchită care izbucnește, Înspăimântat, Într-o salvă de scârțâituri. Stătusem În străinătate aproape un an. După ce petrecusem vara lui 1904 la Beaulieu și Abbazia și câteva luni la Wiesbaden, am pornit spre Rusia la Începutul lui 1905. Nu reușesc să-mi amintesc exact
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă. Zăpăciților, zăpăciților“, zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă. Fratele meu a izbucnit În plâns și s-a predat. Marele danez, al cărui nume era Turka, s-a Întors la treaba din care fusese deranjat, având ca obiect Îndatoritoarele și instructivele mormane de zăpadă din jurul casei. 4 În copilărie știm foarte multe despre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ornamenteze conversația. Sărmana de ea, era atât de nervoasă și de grăbită să domine conversația inteligibilă de la masă Înainte de a se reveni la rusă, Încât nu era de mirare că rata replicile. „Dar Parlamentul dumneavoastră, domnule, cum se mai descurcă?“ izbucnea ea deodată vioaie din capătul de masă unde ședea, provocându-l pe tata, care, după o zi de hărțuială, nu era prea dornic să comenteze probleme de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu un biciuitor „Pardon, monsieur“, Mademoiselle se repezea pe deasupra farfuriei lui, să Înșface iute coșul cu pâine și se retrăgea cu un „Merci!“ atât de ironic, Încât urechile pleoștite ale lui Lenski se făceau roșii ca mușcatele. „Bruta! Jigodia! Nihilistul!“ izbucnea ea mai târziu În camera ei - care nu mai era alături de a noastră, deși la același etaj. Dacă se Întâmpla ca Lenski să coboare sprinten scara, În timp ce ea urca greoi și se oprea gâfâind astmatic la fiecare zece trepte (căci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o scrisoare de șaisprezece pagini mamei, care, urcând repede la ea, o găsea făcându-și bagajele, cu dramatism. Și, Într-o bună zi, a fost lăsată să continue să-și facă bagajele. 7 Mademoiselle s-a Întors În Elveția. A izbucnit Primul Război Mondial, apoi Revoluția. La Începutul anilor douăzeci, la mult timp după ce corespondența noastră Începuse să lâncezească, printr-o Întâmplare fericită a vieții În exil am ajuns să vizitez Lausanne Împreună cu un prieten de la colegiu și m-am gândit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale unor vechi moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când m-a cuprins prima furie paralizantă de a face versuri, Îmi este de-ajuns să vizualizez un anumit pavilion. Acolo, flăcăul slăbănog de cincisprezece ani, care eram eu atunci, s-a adăpostit În timpul unei furtuni, una dintre numeroasele care izbucniseră În acel iulie. De regulă, pavilionul apare În visele mele, cu totul independent de subiectul lor, care poate fi, bineînțeles, oricare, de la abducție până la zoolatrie. Pavilionul plutește În aer - ca să zicem așa - discret ca semnătura unui pictor. Îl găsesc pitit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar Încântătorul peisaj de țară (brad negru, mesteacăn alb, turbării, câmpuri cosite și pământ arid) se afla chiar la sud de St. Petersburg. Un război continua undeva, departe. Doi ani mai târziu, acel banal deus ex machina, Revoluția Rusă, a izbucnit silindu-mă să părăsesc acel decor de neuitat. De fapt, Încă de atunci, din iulie 1915, semne Întunecate de rău augur și forfoteli de culise, răsuflarea fierbinte a unor mișcări sociale colosale, afectau deja așa-numita „școală simbolistă“ a poeziei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
soare"?! Mă iartă, se căinează vinovat Daniil. Ochii... Bătrânețile... Nu-s ochii, Sihastre! răbufnește Ștefan necruțător:... E apusul! Soarele a apus! Daniil se zbârlește: Ce vorbe-s-aistea Doamne?! Apoi, deodată, înfiorat la un gând, îngână cu teamă: Turcii?... Ha!! Ha!! Ha!! izbucnește Ștefan într-un hohot de râs sarcastic. Turcii?!?! Praful și pulberea! zice și se agită de colo-colo șchiopătând, gesticulând, strigând: A fost fantastic! Puțin a lipsit ca Vodă aista Ștefan! "Nebiruitul! Sabia lui Hristos!" să elibereze Constantinopolul! Să salveze Creștinătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zbuciumat râu ce coboară de la munte, învolburat, își află odihna cufundându-se în mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există! Daniil ridică ochii spre cer: Doamne! Iartă-l pre el, că nu știe ce vorbește! Câteva clipe mai cumpănește, apoi, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Suntem în Cetatea de Scaun a Sucevei, în dimineața zilei de ianuarie, marți 25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-am belit! Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]