12,849 matches
-
și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna, ca pe un capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se mai roteau, luminând ca flacăra unor lumânări, dar Maestrul Beheshti dispăruse. — E al doilea derviș care trece în nori, zise lângă el cerșetorul. — A plecat, zise altul, ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ori patimă. El, măcar, se mișca prin lume, vorbea cu alții. Ghazal doar se ducea la toaleta femeilor și se prefăcea că se piaptănă. Ea, care nu-și vedea părul decât seara, dinaintea oglinzii, atunci se reflecta pân’ la brâu, luminată de spoturile de pe marginea ramei în care erau fixate suportul pentru prosop, uscătorul de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
paradisul amanților, dar nu ghiceai asta decât seara, la cazinou ori la clubul nautic, unde gărzile nu-și făceau intrarea. Dacă ar fi fost divorțată, ar fi cerut-o de nevastă pe insulă, fiindcă locul asigura tot decorul: faleze romantice, luminate până în zori, restaurante de noapte, chiar dacă fără alcool, ceainăria „Derakht-e Sabz“, care îi plăcuse și Șahului, negustorii de perle și de recifuri, refugiile pentru îndrăgostiți, de la docuri, parcul de biciclete. În Piața Marjan, merseseră până aproape de bărcile celor care făceau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dacă așa simți îți recomand să faci următorul exercițiu care te va ajuta mult în procesul de iertare: retrage-te în locul tău de pace, fă câteva exerciții de respirație așa cum ți-am recomandat anterior simțind cum cu fiecare inspirație aduci lumina în corpul tău, iar cu fiecare expirație elimini orice durere, orice neiertare. Când simți că mintea ta s-a liniștit ia un pix și apoi scrie o scrisoare suferinței tale. Chiar așa, spune-i ce simți, tot ce-i în
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
noastră în viață și în același timp prin tot ceea ce facem, spunem, vorbim, prin toate alegerile noastre nu-i lezăm pe cei din jurul nostru ci contribuim și la bucuria, evoluția lor. Exemplul nostru 48 personal, lumina din noi le va lumina și lor calea, le va da curaj să-ți urmeze îndemnurile inimii. Pentru că viața este menită a fi trăită în armonie cu cei din jur, bucuria, fericirea ta se împlinește alături de cei din jur. Căci ce rost are să urci pe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
acceptare prezentul visul dăruirea inocența Cercul iubirii este format din: credința, dăruirea, trairea in ACUM, bucuria, acceptarea, libertatea, visul, inocența inimii. Când experimentezi în viața ta toate aceste “petale”, dai voie iubirii să se manifeste și permiți miracolelor să-ți lumineze cerul vieții. „Sufletul este ceea ce voi numiți veselie și bucurie. Un zâmbet este o fereastră spre sufletul tau. Râsul este ușa. Sentimentele sunt limbajul sufletului. Dacă aveți o minte închisă, ele se vor retrage în inimă. De aceea, când sunteți
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
mai bune vor veni pe măsura deschiderii tale interioare, pe măsura gândurilor, faptelor tale. 9. Trăiește-ți visul Joseph Campbell: "Urmează-ți fericirea, iar Universul îți va deschide uși acolo unde erau doar ziduri." Permite-i sufletului tău să-ți lumineze calea spre redescoperirea copilului interior! Lasă visul tău cel mai profund să prindă viață! Îmbracă-l în culoare, umple-l de iubire și bucurăte de cea mai minunată creație a ta! Așează visul tău pe altarul vieții și transformă-l
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ascultă-te, fii sincer cu tine și spune-ți care e dorința ta, care e visul tău. Atunci când ești autentic, când ești sincer cu tine, poți aduce lumina și în sufletul celor din jur. Lumina ta, bucuria ta le va lumina și lor calea. Descoperă-ți darul din inima ta, manifestă-l și viața ta se va schimba, lumea ta se va schimba, vei atrage oameni pe aceeași frecvență cu tine, vei fi ca un far călăuzitor pentru cei care vor
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
că mă scapă Să m-arunce-n apă, (290) Căci de cer ar fi iertată Și de lumea toată. Naintează și o vede lângă apa arămie, Culegând flori amorțite de pe maluri cenușie Și punîndu-le în poala grea de florile de piatră. (295) Luminează luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatră, Colții munților ce rupți-s, uriașe stânci de cremeni, Ce păreții și-i ridică îndărătnici, suri asemeni, Vântul care trece-n șuer, noaptea sură și bolnavă, Împle cu sălbătecie arămoasa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată și prea sfântă. 675O beșică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă și gălbue
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o privește, Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcîiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit? Dar deși pe noaptea toată Peste lanuri luna tace, Arătarea-i luminată Nici o umbră ea nu face, Cu - ntuneric nu încarcă; Întinzând piciorul, parcă Lacul cel de farmec prins, Cu-a lui vârf întîi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
91} Sună dulce, o auzi ici, Începutul unei muzici, Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele-s ursitorile Luminând ca zorile, Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glesne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața - ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. 122 {EminescuOpVI 123} LUMINEZE STELELE Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile - mbătrînească Și pădurile să crească - Numai eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat - a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură de poveste
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața - ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. 122 {EminescuOpVI 123} LUMINEZE STELELE Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile - mbătrînească Și pădurile să crească - Numai eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat - a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură de poveste, Ziua cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș lua, dragă, lua Dar mi-i murgul mititel, De - abia duce trupul meu, Trupul cu păcatele, Mijlocul cu armele. - De ți-i greu, dragă, de mine Fă-mă brâu pe lângă tine. De ți-i greu, sufletul meu, Fă-mă lumină de său, Că pe unde-i însera, Eu bine te-oi lumina. - Nici așa nu te-oi lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trupul meu, Trupul cu păcatele, Mijlocul cu armele. - De ți-i greu, dragă, de mine Fă-mă brâu pe lângă tine. De ți-i greu, sufletul meu, Fă-mă lumină de său, Că pe unde-i însera, Eu bine te-oi lumina. - Nici așa nu te-oi lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau albastre, roșie - închise și albe, iar pintre ele roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa. Lângă prispă steteau două butii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână ca argintul torcea un fir de o mătase albă, subțire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unei fete moarte, atunci vedea din când în când cîte-o streanță uriașă atârnată de cer, ce încunjura cu poalele ei vârful vre - unui munte - o noapte sfârticată, un trecut în ruină, un castel numai pietre și ziduri sparte. Când se lumină de ziuă, Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde și întinsă, ce trăește în mii de valuri senine, strălucite, care treeră aria mărei încet și melodios, până unde ochiul se pierde în albastrul cerului și în verdele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l lasă să intre. Așa el a trântit un bal strălucit ș-o poftit pe toți să vie la balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea* de frumoasă, cât, când a intrat în bal a luminat balul de atâta... să ierți mata. El a început după aceea jocul pîn-în zori de ziuă - unde o-ntins niște mese și s-o pus să joace cărțile. El a făcut toate chipurile ca să joace cu dânsa. El avea noroc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a te mânca pân ce va ajunge la răsărit. Vine. - Nu-i dragul mamei. - Iacătă-li-i, mamă! Da ea-l ia și-l înghite și când l-o făcut înnapoi așa s-a făcut el de frumos, de s-o luminat locul unde era el. - Ce să-ți fac pentru binele ce mi-ai făcut, că mi-ai scăpat copiii - a zis pajăra. - Să-mi spui unde-i smăul cu soră-mea. - Nici n-am văzut, nici n-am auzit. - Altmintrele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi le-i arăta și mi le-i da în mână ș-apoi ți-oi da drumul. Așa smeul l-a luat și l-a dus la casele lui. Așa de multă avere avea el și pietre scumpe ave cât lumina casa, cât de-ntunerec să fi fost. VASILIE - FINUL LUI DUMNEZEU s-au temut să-i dee drumul. Au făcut un mare poloboc de fier ș-au lăsat numai o bortiță ca să se răsufle ș-o încuiet ușa ș-o luat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de vânt se sparge. 293Omul ca umbra, îndată piere cum îi lipsește lumina. 294Omul ca un suflet, cu un mort în spinare, ce-l poartă ca pe un orbeț. 295Omul ca vremea, când veselă, când turburată. 296Omul ca luminarea, când luminează, atunci se sfârșește. 297Omul ca plosca, nu se caută pe din afară, ci ce înlăuntru are. 298Omul ca dobitocul, cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaște ce e jug. 299Omul cu cap ușor se-nvîrtește ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vă-nseninați Suflet nou pe loc îmi dați. Norilor, milă n-aveți, Patima mea n-o vedeți, Cum de nu vă depărtați Mai curând ca să-mi lăsați Chipul cel luminătoriu Fără umbră, fără nori, Ca singur iarăși să va Să-nceap - a lumina Și cu zâmbet dulce, blând, Să mă scoață din mormânt. Vino prea dorit senin, Spal - al norilor venin, Vino dar atât cât poți 429 {EminescuOpVI 430} Risipește norii toți, Că atunci e de prisos Darul soarelui frumos. După ce s-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]