8,611 matches
-
în Apocalipsă Isus este numit „Cuvântul lui Dumnezeu” (), deși contextul Apocalipsei este foarte diferit față de cel din evanghelie. Cuvântul din este parte din judecată dar în imaginea este folosită pentru a vorbi despre un rol în creația lumii și în mântuire. Explicațiile diferențelor dintre operele lui Ioan oferite de cei care propun un același autor includ analiza motivelor și scopurilor de la baza scrierilor, publicul diferit căruia i se adresează cărțile, colaborarea autorului cu sau utilizarea unor scribi diferiți și vârsta înaintată
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
nouă, 2004) de Massey H. Shepherd, un cercetător episcopal și în lucrarea lui Scott Hahn "The Lamb's Supper: The Mass as Heaven on Earth" (1999), în care el afirmă că forma Apocalipsei este structurată conform creației, căderii, judecății și mântuirii. Cei care susțin acest punct de vedere afirmă că distrugerea Templului (70 e.n.) a avut un efect profund asupra poporului evreu, nu doar în Ierusalim ci și printre evreii din jurul Mediteranei, care vorbeau grecește. Ei consideră că Apocalipsa ne prezintă
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Geneza) este o carte foarte profundă de simbolism cabalistic. Acest punct de vedere este expus de învățători cum ar fi H.P. Blavatsky, Eliphas Levi și Rudolf Steiner. Gnosticii creștini este improbabil să fie atrași de Apocalipsa deoarece le repugnă doctrina mântuirii prin Mielul sacrificat, care este parte centrală a Apocalipsei. Gnosticii creștini „credeau în iertarea păcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru păcat... ei îl acceptau complet pe Hristos; viața iar nu moartea lui era nota dominantă a învățăturii și practicii
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Moldovei și Bucovinei, darul celei mai înalte treapte a preoției: arhieria sau episcopatul. Se împlinea astfel, în persoana episcopului Corneliu, chemarea "cea dintâi" a lui Dumnezeu de a fi vas ales, ca pastor și lucrător vrednic în "via Domnului" pentru mântuirea neamului românesc, spre tot lucrul bun și spre slavă lui Dumnezeu. S-a ocupat în mod special de sectorul diaconal-caritativ al Episcopiei Hușilor, organizând cu ajutorul mai multor asociații similare, din vestul Europei (Fundația “Maica Tereza” - Olanda; Fundația “Prieteni pentru Moldova
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
de acolo, despre sanctuarele și locurile de pelerinaj, despre Sfântul român Ioan Iacob de la Hozeva și despre Lumina Sfântă. Acum lucrează la o altă carte în care își dezvăluie iubirea pentru Patria pământească a lui Hristos, unde pietrele vorbesc despre mântuirea pe care Dumnezeu a făcut-o ,în mijlocul pământului”(Ps. 73, 13). A publicat studii și articole în diverse ziare și reviste, în marea lor majoritate cu caracter moral, pastoral și duhovnicesc. La data de 19 mai 2011 a fost ales
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
Cluj-Napoca, 1997, 130 p. • Cuvântul dragostei , Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997, 218 p. • Sfântul Irineu de Lyon , Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 1998, 110 p. • Sfântul Ioan Iacob, sihastrul român de la Hozeva , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, 144 p. • Pâinea vieții și paharul mântuirii , Editura Aletheia, Bistrița, 2001, 104 p. • Chipul lui Hristos în viața morală a creștinului , Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2001, 446 p. • Curs de bioetică , Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2005, 156 p. • Traducere: Maica Alexandra, Sfinții Îngeri , Editura Anastasia, București, 1992, 310 p.
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
56-66), care ar putea fi de fapt mai mulți autori, a/au scris la Ierusalim după întoarcerea din exil. Cartea are două părți, prima parte ( cap. 1 - 35 ) cuprinde cuvântări adresate contemporanilor. Partea a doua ( cap. 40 - 66 ) tratează despre mântuirea drepților. Capitolele 36-39 sunt secțiuni istorice. Prima parte cuprinde cuvântări și profeții rostite în diferite timpuri și împrejurări: mustrări, amenințări. Putem deosebi trei cicluri de cuvântări: În primul, Isaia prezice prăbușirea lui Israel, a Siriei și a Asiriei (7,12
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
un cuprins arheologic și apocaliptic: judecata universală, instalarea împărăției mesianice (cap. 27). Al treilea ciclu cuprinde o cuvântare împotriva Egiptului și a regatului Iuda (cap 28-35) și un adaos istoric (cap. 36-39). Partea a doua cuprinde în general profeții de mântuire și îndemnuri profetice. Ideea generală poate fi cuprinsă în cuvintele: „cei întorși se vor converti întru dreptate și vor da mărire lui Dumnezeu”. Se vorbește despre problema răscumpărării, despre pedeapsa păcatului, despre judecată, despre Mesia și împărăția mesianică. Putem deosebi
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
sfințenia (cap 39, 13 ; 33, 14) și dreptatea. Profetul stăruie în chip deosebit asupra sfințeniei divine. În partea a doua a cărții ni se înfățișează trei adevăruri fundamentale: transcendența lui Dumnezeu, opera de mijlocitor a „robului lui Dumnezeu” și universalitatea mântuirii. Isaia este în același timp profetul mesianic prin excelență caracterizându-se prin ideea universalității, genealogia lui Isus, fiul Fecioarei, din tulpina lui Iesei, tatăl lui David, funcția de învățător și mijlocitor al mântuirii și răscumpărarea în calitate de „rob a lui Yahwe
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
mijlocitor a „robului lui Dumnezeu” și universalitatea mântuirii. Isaia este în același timp profetul mesianic prin excelență caracterizându-se prin ideea universalității, genealogia lui Isus, fiul Fecioarei, din tulpina lui Iesei, tatăl lui David, funcția de învățător și mijlocitor al mântuirii și răscumpărarea în calitate de „rob a lui Yahwe”. Evreii, în mod firesc, nu creditează asemenea aserțiuni. Limba cărții lui Isaia este ebraica clasică și se distinge prin puritate, eleganță și vioiciune. Isaia 44:6 conține cea mai veche exprimare clară a
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
pentru Tolstoi una dintre principalele preocupări. Spre sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, când se afla deja în plină glorie literară, el scrie romanul "„Învierea”", al cărui fir epic se țese în jurul lui Nehliudov, nobilul ce-și caută mântuirea de un păcat al tinereții și tânjește după o viață nouă. În urma publicării acestui roman, Tolstoi va fi excomunicat de către biserică. Între anii 1889—1899, Tolstoi scrie cel de-al treilea roman (după Război și pace și Anna Karenina), "„Învierea
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
pocăiți sunt rari și la fel de rari sunt și aceia care cumpără cu sinceritate indulgențele, adică astfel de oameni sunt cei mai rari. 32. Ei vor fi condamnați pentru veșnicie, împreună cu învățătorii lor, care se cred ei înșiși siguri de propria mântuire, pentru că au scrisori de iertare. 33. Oamenii trebuie să se păzească de cei care spun că iertările papei sunt acel dar neprețuit al lui Dumnezeu, prin care omul este împăcat cu El; 34. Deoarece aceste „haruri ale iertării” se referă
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
dori, așa cum îi este datoria, să le dea din banii lui acelor nenumărați oameni cărora anumiți vânzători ambulanți de iertări le iau banii prin lingușire, chiar dacă pentru acest lucru ar fi nevoie să se vândă biserica Sfântului Petru. 52. Asigurarea mântuirii prin scrisori de iertare nu este posibilă, nici chiar dacă împuternicitul episcopului, nici chiar dacă papa însuși și-ar pune sufletul în joc pentru aceasta. 53. Aceia care poruncesc ca în unele biserici Cuvântul lui Dumnezeu să fie adus la o tăcere
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
dacă papa ar trebui sa facă de o sută de ori pe zi lucrul pe care îl face acum o dată și dacă i-ar acorda fiecărui credincios aceste iertări și împărtășiri?” 89. „Deoarece, prin iertările lui, papa caută mai degrabă mântuirea sufletelor decât banii, de ce suspendă indulgentele și iertările acordate până acum, dacă acestea au o eficacitate egală?” 90. A respinge numai prin forță aceste argumente și obiecțiuni ale laicilor și a nu le rezolva prin prezentarea motivelor înseamnă a expune
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
la publicații periodice.. La „Dimineața” și „Adevărul” și-a făcut primii pași sub îndrumarea directorului Constantin Mille. Printre gazetele și revistele la care a mai colaborat se pot aminti „Cuvântul liber”, „Lupta”, „Jurnalul”,„Reporter”, „Izbânda”, de asemenea pubicațiile evreiești „Adam”, „Mântuirea”, „Puntea de Fildeș”, „Curierul israelit”. După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul „Îndrumătorul cultural” și a colaborat la „Adevărul” și „Jurnalul de dimineață”, „România liberă”,„Scînteia”, la revistele Viața românească, Flacăra, „Răspântia” (a
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
sa malefică. Margherita este în închisoare cu mintea rătăcită. A săvârșit două fapte cumplite: și-a omorât mama, apoi copilul. Faust dorește să o salveze prin puterea lui Mefistofele. Margherita respinge însă forța malefică, preferând moartea, care înseamnă totodată și mântuirea ei. Mefistofele îl conduce pe Faust într-o lume ideală, în Grecia pașnică și plină de armonie, dar care datorită unei femei, Frumoasa Elena, a cunoscut unul dintre cele mai cumplite războaie: Războiul Troian. Pantalis și Nereo împreună cu un întreg
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
iubire statornică, ce nu dezamăgește niciodată, ce dă echilibru vieții, este iubirea de Dumnezeu. Mefistofele încearcă cu disperare să nu piardă sufletul lui Faust, care alege însă triumful rațiunii, al forței benefice și lumina salvatoare a Divinității, meritându-și astfel Mântuirea.
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat Fecioarei Maria, pentru că, credea el, aceasta ar fi dat naștere numai Omului Iisus. Conform taberei proto-ortodoxe, convingerile lui Teodor au fost eretice, pentru că, urmând logica afirmațiilor sale până la capăt, s-ar ajunge la negarea mântuirii și salvării; dacă numai Omul Iisus a suferit pe cruce și a murit pentru păcatele oamenilor, cum ar fi posibil ca suferința unui om să mântuiască întreaga omenire? Răspândirea ideilor nestoriene se mărginea, inițial, doar la scrierile lui Diodor, Teodor
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
l ("Ungerea bolnavilor", "Ungerea de pe urmă") este un sacrament (taină) prin care un credincios bolnav este făcut părtaș, prin ungerea cu untdelemn și rugăciunea preotului, de harul lui Dumnezeu spre mântuirea supranaturală a sufletului și, adesea, și spre vindecarea fizică a trupului. l este un sacrament acordat de Biserica ortodoxă și cea catolică; nu este recunoscut de protestanți. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții (presbiterii, bătrânii) Bisericii și să
Maslu () [Corola-website/Science/306482_a_307811]
-
alte rituri) cu ulei (de măsline) sfințit de Episcop. Ungerea este însoțită de rugăciunea preotului prin care cere harul lui Dumnezeu. Dacă este imposibilă obținerea untdelemnului sfințit, îl poate sfinți celebrantul însuși. Maslul nu este, în sine, absolut necesar pentru mântuirea veșnică. El este însă foarte recomandat, iar creștinul bolnav este dator să ceară acest sacrament, dacă este în pericol de moarte. În anumite împrejurări, însă, este necesar pentru iertarea păcatelor unui bolnav grav, în pericol de moarte, care, din cauza stării
Maslu () [Corola-website/Science/306482_a_307811]
-
devine, prin conlucrarea credinciosului, și una din cele trei virtuți cardinale, alături de credință și de nădejde: Este de altfel cea mai mare dintre virtuți, pentru că fără ea, orice faptă, oricît de măreață, nu înseamnă nimic. Ea este condiție a actului mîntuirii, căci este sursa și motorul faptelor bune. Ἀγάπη este și iubirea Lui Dumnezeu pentru om, datorită căreia pe Însuși Fiul Său L-a dat (morții), pentru ca să ne mîntuiască (1 Ioan 3, 16—17). Același cuvînt este folosit de sfîntul Ioan
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
au la Dumnezeu rugăciunile și faptele bune ale Preafericitei Fecioare Maria și ale tuturor sfinților, care, mergând pe urmele lui Cristos Domnul, prin harul lui s-au sfințit și și-au împlinit lucrarea încredințată de Tatăl; astfel, lucrând la propria mântuire, au conlucrat deopotrivă la mântuirea fraților lor în unitatea Trupului mistic" Altfel spus, "tezaurul" Bisericii se bazează pe "împărtășirea Sfinților": sfințenia unuia le folosește celorlalți, mult mai mult decât a putut păcatul unuia să dăuneze celorlalți. Astfel, recurgerea la împărtășirea
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
faptele bune ale Preafericitei Fecioare Maria și ale tuturor sfinților, care, mergând pe urmele lui Cristos Domnul, prin harul lui s-au sfințit și și-au împlinit lucrarea încredințată de Tatăl; astfel, lucrând la propria mântuire, au conlucrat deopotrivă la mântuirea fraților lor în unitatea Trupului mistic" Altfel spus, "tezaurul" Bisericii se bazează pe "împărtășirea Sfinților": sfințenia unuia le folosește celorlalți, mult mai mult decât a putut păcatul unuia să dăuneze celorlalți. Astfel, recurgerea la împărtășirea sfinților îi dă păcătosului căit
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
Potrivit reformatorilor, nu le revine creștinilor să ispășească, pentru că singura ispășire a fost împlinită de Christos. Participarea credincioșilor la lucrarea Răscumpărării nu este pusă în discuție numai în cazul creștinilor luați individual, ci și în cazul întregii Biserici. Biserica transmite mântuirea și este în stare să mijlocească, în timp ce în învățătura catolică, Biserica nu numai că transmite mântuirea, ci și cooperează la ea; nu numai mijlocește, ci poate și dezlega cu autoritate. Acest mod de a concepe îndreptățirea, mântuirea, se răsfrânge, evident
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
Participarea credincioșilor la lucrarea Răscumpărării nu este pusă în discuție numai în cazul creștinilor luați individual, ci și în cazul întregii Biserici. Biserica transmite mântuirea și este în stare să mijlocească, în timp ce în învățătura catolică, Biserica nu numai că transmite mântuirea, ci și cooperează la ea; nu numai mijlocește, ci poate și dezlega cu autoritate. Acest mod de a concepe îndreptățirea, mântuirea, se răsfrânge, evident, și asupra modului de a percepe indulgențele.
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]