8,581 matches
-
Kazahstan, în familia unui funcționar de etnie rusă. În anul 1962, după absolvirea Școlii secundare nr. 1 din Brest, a devenit student la Facultatea de Transporturi Auto a Institutului Politehnic din Bielorusia. În paralel cu studiile, a lucrat și ca mecanic auto în orașul Minsk. În octombrie 1965 a fost încorporat pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu într-o unitate de tancuri a Armatei Sovietice. După lăsarea la vatră, în anul 1968, el s-a înscris la Școala Superioară a KGB-ului
Oleg Gudîmo () [Corola-website/Science/313180_a_314509]
-
fost puse la punct tehnici experimentale noi. Până atunci, marea parte a spectrului electromagnetic nu era măsurabil și de aceea emisia corpurilor negre nu a putut fi descrisă în detaliu. Formula cuantică a radiației corpului negru, reprezentând prima piesă a mecanicii cuantice, a fost scrisă în seara zilei de Duminică 7 Octombrie 1900, în contextul unor calcule efectuate de Planck. El se baza pe informațiile furnizate de Heinrich Rubens (aflat în vizită cu soția sa) referitoare la concluziile unui experiment foarte
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
concepte pe care artista îl numește „Bubble Goth”. Kerli Kõiv s-a născut la data de 7 februarie 1987 în orășelul estonian de provincie Elva, fiind primul copil al cuplului format din Piret (o asistență socială) și Toivo Kõiv (un mecanic auto); aceasta are o soră pe nume Eliisa, de asemenea cântăreața. Încă din perioada în care era înscrisă la grădiniță locală educatoarea să a observat inclinațiile acesteia spre muzică și avea s-o înscrie în câteva concursuri regionale. În copilărie
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
într-o familie de etnie rusă. Începând din 1967 a lucrat ca marinar în orașul Liepaia (Letonia), apoi și-a efectuat stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică. După absolvirea Școlii Profesionale Energetice din Leningrad în anul 1969, a lucrat ca mecanic de întreținere la Uzina de Construcții Navale "S. Orjonikidze" din același oraș. Începând din 1974 este inginer la Laboratorul Industrial al Centrului Republican de Comunicații și Instalații Radio a RSS Moldovenești, cu sediul în orașul Chișinău. În anul 1978 devine
Iuri Platonov () [Corola-website/Science/313557_a_314886]
-
performanțe și recunoaștere pentru notele sale excelente. Continuă să cânte la clavicord pentru a o liniști pe Fernanda. Îi plac petrecerile și se expune, asemeni tatălui său, tendinței către exces. Meme îl întâlnește și se îndrăgostește de Mauricio Babilonia, un mecanic chipeș de etnie maură care lucrează pe plantațiile de banane. Când Fernanda află că cei doi au relații sexuale, „aranjează” ca Mauricio să fie împușcat învinovățindu-l că ar fi fost hoț de găini, iar pe Meme o trimite la
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
părăsi Macondo atunci când va începe o ploaie ce o să dureze 5 ani. De altfel, evenimentul este bazat pe o faptă reală, este vorba despre "„Masacul Bananelor”", care a avut loc în Santa Marta, Columbia, în anul 1928. Mauricio este un mecanic onest și arătos care lucrează la compania de banane. Se spune că este un descendent al țiganilor care obișnuiau să viziteze periodic orașul. El este, într-un mod foarte neobișnuit, înconjurat constant de fluturi galbeni, care, o vreme, obișnuiau să
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
ceeace duce la o densitate mai redusă, deci aerul trebuie răcit cu ajutorul unui răcitor intermediar (eng. = „"intercooler"”). Aerul răcit avand acum un volum mai mare, cantitatea de combustibil duce la ridicarea puterii motorului. Presiunea de supraalimentare a aerului este reglata mecanic, electronic sau combinat. Electronic, reglarea e făcută de "ECU" ("Electronic Control Unit" - calculatorul central). Pentru realizarea acestor reglaje se utilizează informații din zona de admisie, înainte de suflanta (depresiune) cît și după suflanta (suprapresiune). În funcție de aceste informatii de presiune, capsula pneumatica
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
interpretarea Copenhaga implică faptul că pisica rămâne în același timp vie și moartă până la deschiderea cutiei. Schrödinger nu a dorit să promoveze ideea unei pisici moartă-și-vie concomitent ca pe o posibilitate serioasă; din contră: experimentul mental servește la ilustrarea ciudățeniei mecanicii cuantice și a matematicii necesare pentru descrierea stărilor cuantice. Intenționând să aducă o critică interpretării Copenhaga — larg acceptată în 1935 — experimentul mental al lui Schrödinger rămâne o piatră de încercare pentru interpretările mecanii cuantice; modul în care fiecare interpretare tratează
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
rămâne o piatră de încercare pentru interpretările mecanii cuantice; modul în care fiecare interpretare tratează problema pisicii lui Schrödinger este adesea folosit ca un mod de a ilustra și a compara fiecare caracteristică, tărie sau slăbiciune ale diverselor interpretări ale mecanicii cuantice. Schrödinger a scris: Textul de mai sus este o traducere a două paragrafe dintr-un articol original mult mai mare, care a apărut in revista germană "Naturwissenschaften" ("Științele naturii") în 1935. Faimosul experiment mental al lui Schrödinger ridică întrebarea
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
de către Schrödinger, care folosește un detector Geiger pe post de amplificator și cianură în loc de praf de pușcă; praful de pușcă a fost menționat în sugestia inițială făcută de Einstein către Schrödinger cu 15 ani mai devreme. În interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice, un sistem încetează să mai fie o superpoziție de stări și devine una dintre ele atunci când are loc o observare a sistemului. Experimentul lui Schrödinger face evident faptul că natura măsurătorii, sau a observației, nu este bine definită în
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
Astfel, pisica se va afla într-o anumită stare cu mult înainte de deschiderea cutiei. Asta se poate exprima mai vag ca "pisica observă ea însăși", sau "mediul înconjurător este cel care observă pisica". Teoria colapsului obiectivului necesită o modificare a mecanicii cuantice standard, astfel încât să permită ca superpozițiile să fie distruse de către procesul de 'trecere a timpului'. În teorie, de vreme ce fiecare stare este determinată de o stare anterioară ei și aceasta de o altă stare anterioară, la infinit, predeterminarea fiecărei stări
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
elvețiano-american în 1940, profesor universitar la Zürich, Praga, Berlin și Princeton. A fost cunoscut, mai ales pentru formulrea teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. De asemenea, a avut contribuții notabile la dezvoltarea fizicii statistice, mecanicii cuantice și indirect a teoriei cuantice a câmpului.Operele sale științifice originale au fost publicate în principal în limbile germană, engleză și franceză în diverse periodice științifice și în volume individuale sau colective.Majoritatea lucrărilor, semnate de Albert Einstein au
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
corpului negru cu radiațiile electromagnetice, culminând în descrierea completă a distribuției energetice în spectrul radiației corpului negru de către Max Planck(1900), au condus la ideea cuantificării schimbului de energie între radiație și materie, ceea ce a constituit fundamentul dezvoltării ulterioare a mecanicii cuantice. Din punct de vedre energetic, orice radiație emisă de un corp este însoțită de un consum de energie. În emisia radiațiilor electromagnetice, de exemplu a luminii în procesele de chemiluminescență, energia radiaței se dobândește din reacțiile chimice; în procesele
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
particulelor sau parțial al cosmologiei și este instrumentul principal de investigare în biologia structurală. Tot ea stă la baza explicării proprietăților chimice ale atomilor. În cadrul ștințelor inginerești, mecanica cuantică joacă un rol foarte important în dezvoltarea nanotehnologiei si electronicii. Bazele mecanicii cuantice au fost puse la începutul secolului 20 de ideile inovatoare ale lui Max Planck și Niels Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
obiecte de mărimea unui atom sau chiar unele molecute, și-au dovedit natura lor "de undă" atunci când experimentele au fost realizate într-un mod anume. Cei mai renumiți dintre fizicieni au avertizat că dacă va fi imaginată o explicație a mecanicii cuantice care să aibă sens, atunci acea explicație e foarte probabil să fie imperfectă. Primii cercetători erau împărțiți în explicațiile lor despre natura fundamentală a ceea ce azi denumim radiația electromagnetică. Unii susțineau că lumina și alte frecvențe ale radiației electromagnetice
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
denumim radiația electromagnetică. Unii susțineau că lumina și alte frecvențe ale radiației electromagnetice sunt compuse din particule, în timp ce alții afirmau că radiația electromagnetică este un fenomen ondulator. În fizica clasică aceste idei sunt mutual contradictorii. Încă din primele zile ale mecanicii cuantice, oamenii de știință au înțeles că nici una dintre concepții prin ea însăși nu poate explica radiația electromagnetică. În 1690, Christiaan Huygens a explicat legile reflecției și refracției pe baza teoriei undelor. Sir Isaac Newton credea că lumina se compune
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
care pare să prezică energia. Era nevoie de ceva care să explice acest fenomen și să pună de acord rezultatele experimentelor care arătau că lumina are caracter corpuscular cu cele care arătau că are caracter de undă. Începutul real al mecanicii cuantice este considerat a fi dat de lucrările lui Max Planck din 1900. Albert Einstein și Niels Bohr au adus rapid contribuții importante la ceea ce azi numim "vechea teorie cuantică." Oricum, de abia în 1924 s-a închegat o privire
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Bohr au adus rapid contribuții importante la ceea ce azi numim "vechea teorie cuantică." Oricum, de abia în 1924 s-a închegat o privire de ansamblu asupra noii terorii prin ideile lui Louis de Broglie despre ipoteza materie-undă, adevărata importanță a mecanicii cuantice devenind astfel clară. Câțiva dintre cei mai proeminenți oameni de știință care au contribuit substanțial la mijlocul anilor 1920 la dezvoltarea a ceea ce acum numim "noua mecanică cuantică" sau "noua fizică" au fost Max Born, Paul Dirac, Werner Heisenberg, Wolfgang
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Banesh Hoffmann au folosit termenul de "wavicle" (o combinație între cuvintele englezești 'wave'-undă și 'particle'-particulă) pentru a face referire la ceea ce este cu adevărat natura luminii. În continuare, "undă" și "particulă" vor fi folosite în funcție de care aspect al mecanicii cuantice este în discuție. Constanta lui Planck prezintă energia pe care o undă de lumină o transportă ca o funcție a frecvenței sale. Un pas mai departe în dezvoltarea acestui concept a apărut în lucrările lui Bohr. El a folosit
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mentorului său, Niels Bohr, Werner Heisenberg a început să lucreze la o teorie care să descrie comportamentul cuantic al orbitelor electronilor. Deoarece electronii nu pot fi observați pe orbitele lor, Heisenberg s-a concentrat pe crearea unei descrieri matematice a mecanicii cuantice care să se bazeze pe ceea ce se poate observa, adică, pe lumina emisă de atomi și care formează spectrul său atomic caracteristic. Heisenberg a studiat orbitele electronilor bazându-se pe comportarea sarcinilor electrice într-un oscilator dizarmonic. Heisenberg a
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
pe lumina emisă de atomi și care formează spectrul său atomic caracteristic. Heisenberg a studiat orbitele electronilor bazându-se pe comportarea sarcinilor electrice într-un oscilator dizarmonic. Heisenberg a explicat mai întâi acest tip de mișcare observată în termenii legilor mecanicii clasice care se aplică la scara noastră de mărime și apoi a aplicat acestui model restricții cuantice, proprietăți discrete (discontinue). Procedând astfel au apărut goluri în orbitele calculate astfel încât descrierea matematică pe care a formulat-o va conține doar orbitele
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
este egală sau mai mare decât formula 20/2." În 1925 Heisenberg a publicat un articol intitulat " Reinterpretarea cinematicii și a relațiilor mecanice în teoria cuantică" descriind descoperirile sale. Astfel vechea teorie cuantică a fost înlocuită și a luat naștere perioada mecanicii cuantice. Lucrarea lui Heisenberg a dat câteva detalii care să ajute cititorii să determine cum a folosit rezultatele modelului unu-dimensional pentru a formula ipotezele care s-au dovedit atât de utile. În lucrarea sa, Heisenberg a propus "să se
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
2formula 21. Heisenberg nu a înțeles motivul acestei diferențe pe parcursul următorilor doi ani, dar pe măsură ce timpul trecea a fost mulțumit să observe că descrierea matematică se potrivea cu comportamentul cuantic observat al electronului. Mecanica matriceală a fost prima definire completă a mecanicii cuantice, legile și proprietățile sale descriind complet comportamentul electronului. A fost apoi extinsă pentru a se aplica tuturor particulelor subatomice. Foarte repede după ce mecanica matriceală a fost prezentată lumii, Schrödinger, în mod independent, a furnizat o teorie cuantică a undelor
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
energie, pentru care el a propus o soluție inovatoare: el a postulat existența unui antielectron și a unui vacumm dinamic. Asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în principal pe spectrul atomic al atomului de hidrogen. Aceasta se datorează faptului că fiecare atom
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]