10,917 matches
-
izola „microbul cancerului“. Timp de câțiva ani, ideea a fost în principal doar „defensivă“, din cauza faptului că nici o altă idee nu oferea o interpretare satisfăcătoare a etiologiei cancerului. Charles Oberling (1895-1960) s-a născut la Metz, ca fiu al unui modest poștaș. Și-a făcut studiile la Strasbourg și a susținut teza de medicină în 1920 cu titlul „Metaplazia și carcinomul metamorfic“. A participat din 1914 la luptele din Primul Război Mondial (Champagne și Flandra) și a fost rănit de două
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
afirmă că un singur filosof în familia lui e de ajuns (p. 243). Odinioară, Lastheneia s-a străduit mult să fie acceptată ca elevă și să înfrângă prejudecățile misogine ale pretins atotștiutorului Platon cu argumentul că Socrate era mult mai modest când mărturisea că nu știe nimic (p. 216). O dată admisă între ucenicii filosofului, ea constată că aceștia nu îl prea ascultă, o dată ce unul zvârle din copite, altul îi întoarce învățătura pe dos (p. 222). Maestrul susține că tinerii nu își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
teutoni n-au fost mari constructori de cetăți...meritele lor erau în apărarea și întărirea catolicismului." Țăranii români din munții și văile brănene trăiau acolo din moși-strămoși; încă din secolul al XIII-lea există evocări despre existența lor, în sate modeste, risipite pe la poalele dealurilor sau munților, ducând o viață păstorească, făcând o agricultură rudimentară, de subzistență, pe suprafețe mici, care asigura strictul necesar al familiei. Pescuitul, vânatul era liber, poienile pădurilor asigurau pășuni bogate, suficiente pentru creșterea vitelor. Pășunile mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fata cu pricina, gata să accepte situația în schimbul unei oferte cel puțin avantajoase, din punct de vedere material, un cămin rezonabil pentru noua familie. A fost cumpărat un teren bun în satul Drumul Carului, s-a construit repede o căsuță modestă, dar mai arătoasă decât celelalte, iar tinerii s-au mutat și au trăit, vorba basmelor, până la adânci bătrânețe, cu toți copii lor. Trebuie menționat, de asemenea, că, în ciuda diferenței de religie, Biserica ortodoxă și-a îndeplinit misiunea în mod firesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în buzunarele cărora nu picura ci ploua cu venituri necuvenite, care probabil aflase, Dumnezeu știe de unde, că pe aici a fost cândva capăt de țară și au cugetat că ar fi locul potrivit pentru ei să-și aranjeze un "culcuș modest", unii demnitari județeni de mâna a doua, oricum nu toți foarte curați, chiar și un "om de afaceri" ne -a pricopsit cu un kitch-monstru de un bicolor violent, care mai apoi a locuit mai mult în pușcărie decât în opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
intra să se roage. Această familie face deja parte din marea familie a satului cu un loc de cinste și onoare. Pentru aceste persoane, care sunt animate de gânduri, idei, intenții, dar mai ales de fapte benefice imaginii satului, băștinașii modești, care nici astăzi nu dau pe afară de bunăstare, avem cel mai sincer respect și considerație. Trebuie să reflectăm cu toată responsabilitatea, așa cum ne-o cere buna-cuviință și preocuparea de menținere a frumuseții locurilor, a pitorescului dăruit acestor meleaguri de mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
avea o atitudine părintească, mai bine zis, de "tată bătrân". Ne numea pe toți "băieții mei" sau "copii". În momentul când ne-a părăsit, am devenit, brusc, cu toții "moși". Trecusem, deja, de 50 60 de ani. Deși era o fire modestă, ușor adaptabilă la orice condiții de muncă și de viață, profesorului Ion Gugiuman îi plăcea să fie mereu în prim plan. Așa se explică și mulțimea funcțiilor deținute, aproape permanent, în decursul activității sale. A fost decan, șef de catedră
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
activitate didactico - științifică și culturală se declară mulțumit că „ajuns cu bine” la vârsta de 75 ani de viață. Profesorul Ion Gugiuman face parte din pleiada intelectualilor hușeni din ținutul Fălciului, purtând amprenta psihică a plaiurilor moldave: blând, sfătos, înțelegător, modest și iubitor de oameni. Pentru copii a avut o sensibilitate aparte, cărora le-a dedicat câteva povestioare în stilul humuleșteanului Nică. Totuși, a fost pe deplin conștient că toate au o limită „Pentru că așa-i viața - cu surprize multe și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și utilizarea cărții s-ar putea scrie... cărți întregi. Au existat cărți care au revoluționat gândirea, cărți ai căror eroi au devenit modele înflăcărate pentru cititorii lor, cărți care au modificat și au rezolvat destine. Nu pot decât să adaug modesta mea laudă la adresa celor care au împodobit cu genul lor, cu emoția și clarviziunea lor, bibliotecile lumii!” Nina Cassian 551. „Dar cartea îți aduce și oarecare mângâiere. Eu să nu fi știut a ceti, de mult aș fi înnebunit
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
împărtășesc cunoștințe despre lumea înconjurătoare, ne arată cum să facem viața mai rodnică și mai frumoasă, ne delectează. Pentru omul contemporan cu cărțile, revistele, ziarele au devenit aproape tot atât de necesare ca hrana, aerul, apa.” Horia Matei 554. „ Cartea, eroul nostru modest, cu un trecut atât de frământat, privește cu încredere în viitor. De-a lungul veacurilor, cartea a fost cioplită în piatră, în lut și în lemn, scrisă cu mâna pe papirus și pe pergament, strânsă în teascurile primitive ale meșterilor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ale realității.” Mihai Eminescu 736. „Cartea vieții se citește lângă lampa amintirilor.” Traian Demetrescu 737. „Frumusețea unei cărți este o datorie față de cititor.” Victor Duță 738. „Se știe cât de frecvent se întâmplă ca în unele cărți de conținut foarte modest să se afle tupilat fermentul plin de viitor al unei opere de înalt nivel și de mare răsunet.” Eugeniu Speranția 739. „Din cărți mărunte se pot inspira opere uriașe, iar din cele de vastă concepție se pot hrăni mii și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
președinte onorific al acestei comisii. Am acceptat această responsabilitate, convins fiind de importanța temei, pe marginea căreia scrisesem anterior câteva texte 3. Rolul pe care l-am jucat de la distanță în elaborarea raportului final al comisiei a fost, însă, unul modest, limitându-mă la a face câteva comentarii pe marginea sugestiilor celorlalți colegi și a redacta un succint cuvânt înainte (la fel a procedat și Profesorul Dogan). Din motive personale, nu am fost de față la prezentarea oficială a Raportului, făcută
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
a crea un constituționalism autentic caracterizat de o armoniosă balanță a puterilor în stat. Daca acesta va fi, într-adevăr, tonul dezbaterilor până la capăt, asa cum sugerează ultimele tendințe politice, atunci e de așteptat ca rezultatul final sa fie unul modest, sau chiar nefast pentru democrația românească. Într-un text pe această temă, publicat în Sfera politicii în 1996, scriam: "Un autentic regim democratic nu reprezintă doar punerea în practică a voinței majorității, ci presupune și se sprijină pe o deliberare
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
lui nevastă. Locuiesc tocmai la capătul Bugazului, într-o vilă frumoasă, al cărei proprietar, un fost căpitan de cursă lungă care trăiește singur, a fost foarte mulțumit să aibă companie. Ceilalți locuiesc în satul de pescari sau în case mai modeste, pe țărmul estuarului. Trupa, cum poate, în barăci. E primit cu bunăvoință de comandant, care aproape că îi prezintă un raportul: "E tensiune pe frontieră. Vecinul nostru are acum mâinile libere ca să-și regleze conturile cu țările limitrofe. Și, după cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aproape uitată, dar în ultima vreme mamei îi este frică de orice. Prezența dumneavoastră o liniștește. Fără a desluși, cred eu, toate implicațiile spuselor Nastiei, locotenentul s-a simțit măgulit: "Sunt mulțumit să vă fiu de folos la ceva", spuse modest. Nastea râse din nou, arătându-și gingiile roz: "Sunteți prea amabil, domnule locotenent. Vă urez o ședere plăcută la noi și în Bugaz, în general. O să vedeți că nu e prea rău în mica noastră stațiune balneară. Chiar golită de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar fi trebuit să se teamă? Ultima parte era rezervată serii petrecute împreună cu prietenii la sărbătorirea învățătorului. I-a spus despre darurile lucrate de femei, cu dragoste și foarte utile ("Constantin mi-a spus că învățătorul, care are un salariu modest, găsește mereu pe unul mai sărac decât el ca să-și cheltuiască banii"), despre minunatul vin roșu pe care Grigore l-a mai pus o dată la bătaie ("în ritmul ăsta, o să-l termine înainte de Crăciun"), despre buna dispoziție și înțelegerea din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să mă stabilesc aici pentru totdeauna, într-o vilă pe malul mării (pe care mi-aș construi-o după gustul meu), luând masa la Grigore sau la pescari, petrecându-mi serile cu șeful de gară... Idealul meu ți se pare modest, mediocru chiar? Și totuși, mami dragă, nu visez la o fericire mai desăvârșită decât să trăiesc la Bugaz, cu, drept societate, acest mic cerc de prieteni. Ai veni să-mi faci câte o vizită, ai coborî în popor, ca una
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și puțin tătara. Cum se vor înțelege? El făcu un gest dezolat... se vor înțelege dacă trebuie să se înțeleagă, mijloacele contează prea puțin! Odată întâlnirea fixată, Margareta îl duse, la căderea nopții, într-un restaurant mic, frecventat de oameni modești, adecvat anonimatului pe care îl pretindea o discuție atât de delicată. Se opriră în prag și Arcadi îl descoperi fără greutate pe singurul client stând la o masă fără tovărășie: "Uite-l!" Exclamația răsună ca identificarea acuzatului. Cu o expresie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
El își accentuează caracterul ex cathedra al interogatoriului: "Și cum te numești?" "Kovalski." Cântărește sonoritatea numelui: "Kovalski, Kovalski.." Fata explică: "Suntem polonezi. Nu e tocmai momentul să fii polonez, dar, în fine..." "Și prenumele?" "Maria-Tereza." "Nume de împărăteasă!" Ea zâmbește modest sub bereta albastră. Între timp, vestitorii primăverii și-au făcut efectul. Nu mai ninge, soarele strălucește. Fata se oprește, trebuie să ia autobuzul. "Mai întâi, hai să mergem undeva să facem rost de mărunțiș, Maria-Tereza." "Ei, nu..." "Ba da, categoric
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un fel de aventură, mai ales că vremea dobrogeană era atunci caldă și senină. Pe parcurs, când eram găzduiți la diferite familii, acestea păreau că înțeleg drama noastră, iar gesturile lor erau pline de omenie, cu toate că gospodăriile lor erau destul de modeste. Ce știam eu, băietanul de atunci? Pentru mine totul părea un fel de aventură prelungită de vară și nu de puține ori se întâmpla ca din joacă să intru într-un “conflict” serios cu copiii gazdei, care vedeau în mine
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
din Moldova, arhiepiscopul Grigorie Serebrenikov al Ekaterinoslavului sosește la Neamț cu suita. El îl investește pe Starețul Paisie cu rangul de arhimandrit. Cu toate acestea, cel care fugise în tinerețe chiar și de vrednicia preoției, rămâne până la moarte același sfătuitor modest al ucenicilor și primul slujitor al tuturor. Deși aproape orb, încearcă să corecteze din traducerile sale până în ultima clipă a vieții sale. Hirotonește cât mai mulți preoți în interiorul obștii pentru a nu lăsa turma fără păstori învățați. Apoi, după doar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în calea pericolelor implicate de procesul inițierii, chipul bătrânului înțelept care înlesnește orientarea dar refuză încetarea inițierii, tovarășii de drum care din neputință sau teamă abandonează șirul parcursului inițiatic. Încununarea inițierii este primirea în monahism, în cinul rasoforilor, cel mai modest de altfel, semn că procesul de rafinare și iluminare nu s-a terminat. Seria ritmică se suprapune peste seria semantică a textului, creând în termenii lui Osip Maksimovici Brik<footnote Vezi, Osip Maksimovici Brik, „Ritm și Sintaxă”, în „Ce este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu uzinele Renault, Citroën și Peugeot care numai ele controlează 70 % din piețele de desfacere. Industria sa aeronautică se află și ea la loc de cinste nu atît printr-o structură foarte concentrată (Farman, Potez, Bréguet, Latécoère, etc., sînt întreprinderi modeste) ci mai mult printr-un sprijin mediatic stimulat de isprăvile piloților francezi: acum este marea epocă a Aéropostalei cu Mermoz, Guillaumet și Saint-Exupéry, ca și epoca marilor zboruri intercontinentale în care excelează și piloții italieni și americani. În domeniul industriilor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
se înrolează într-un regiment bavarez, luptă cu curaj, este rănit, decorat cu Crucea de Fier clasa I și remarcat de șefii săi. Demobilizat, el revine la viața sa de semimarginalizat purtînd în suflet nostalgia perioadei petrecute pe front. Trăind modest din cîteva subvenții oferite de armată în schimbul activității de "supraveghere" pe care o exercită pe lîngă diferite grupuri subversive, el este tipul combatantului decepționat gata să se angajeze în micile grupări ultranaționaliste foarte numeroase în Germania de după înfrîngere. În 1919
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
urbane, cu pînza deasă de linii secundare, cu trenurile din periferii care circulă în ritmul deplasării orășeanului de la locul de muncă spre casă, în timpul săptămînii, din oraș spre satele din jur în week-end. De la "trenul de agrement" pentru categoriile sociale modeste, la "vagoanele de dormit" ale marilor exprese internaționale, se răspîndește o adevărată mitologie a drumui de fier, fie în muzică, cu "Pacific 231" a lui Arthui Honegger, în poezie sau în roman (de la "Proza Transsiberianului" de Blaise Cendrars la "Madona
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]