10,211 matches
-
O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se opereze o alegere potrivită din cele trei posibilități existente localizarea temporală absolută (12 decembrie 1950), relativă față de enunț (a doua zi după plecarea sa) și relativă față de enunțare (astăzi). Este greu de conceput o povestire
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În ziua următoare m-a trimis ea la plimbare, la portar 83. Aici indicațiile temporale nu sunt interpretate față de prezentul enunțării (în acest caz am fi avut ieri și mâine), ci față de un moment precizat în cotext. Unui mod de narațiune dominat de reperajele deictice i se va opune modul ilustrat perfect de următorul incipit din Pierrette de Balzac: În octombrie 1827, în zori, un tânăr de o șaisprezece ani, a cărui ținută trăda ceea ce frazeologia modernă denumește, cu atâta insolență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestirea. În al doilea rând, după două fraze la trecut, apar o serie de enunțuri la prezent care însă, în realitate, nu sunt deictice: ele se referă la aceeași perioadă ca și enunțurile la trecut. În acest fragment, folosirea "prezentului narațiunii" pare motivată de descrierea mobilierului. Însă acest lucru nu este îndeajuns pentru a explica imperfectul desfășurau din ultima frază a descrierii; totul se petrece ca și cum ar fi vorba despre o frază de trecere de la descrierea cadrului la prezent către întoarcerea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar fi vorba despre o frază de trecere de la descrierea cadrului la prezent către întoarcerea la intrigă, la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul unei narațiuni literare, se impune analiza relației dintre momentul și locul de unde
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul unei narațiuni literare, se impune analiza relației dintre momentul și locul de unde se presupune că naratorul vorbește (scenografia narațiunii) și momentul și locul evenimentelor pe care le narează (povestirea). În acest domeniu, varietatea dispozitivelor posibile pare nelimitată. Am amintit deja cele mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul unei narațiuni literare, se impune analiza relației dintre momentul și locul de unde se presupune că naratorul vorbește (scenografia narațiunii) și momentul și locul evenimentelor pe care le narează (povestirea). În acest domeniu, varietatea dispozitivelor posibile pare nelimitată. Am amintit deja cele mai simple cazuri, diametral opuse: disocierea completă dintre lumea povestită și instanța narativă, care încearcă să șteargă orice
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lumea povestită și instanța narativă, care încearcă să șteargă orice urmă a prezenței sale. Este vorba, în special, de textele la perfectul simplu, cu non-persoană, în care nu intervine naratorul (cf. infra, cap. 2: conceptul "povestirii non-ambreiate"); coincidența dintre nivelul narațiunii și nivelul povestirii. Este și cazul monologului interior. Acestea sunt procedee extreme. Cel mai adesea textul înlănțuie dispozitive de compromis. Să luăm în considerare, de exemplu, romanul lui Barbey d'Aurevilly, Un prêtre marié (1865). În Introducere, naratorul, care se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
naratorului aventurile acestei femei, aventuri pe care naratorul le transcrie pentru cititor. Iar noi citim această transcriere. Urmărind astfel un procedeu tradițional, naratorul romanului își prezintă transcrierea drept o transpunere, inferioară originalului, povestirea lui Rollon. Astfel, el își asumă responsabilitatea narațiunii: Paginile care vor urma vor semăna cu ipsosul cu care se ia amprenta vieții și care nu e decât o ironie! Însă omul se simte atât de neputincios în fața morții că se mulțumește cu atâta lucru. Să va mulțumiți și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de sinteză personală a diferitor problematici de analiză narativă bazate pe teoriile enunțării.) Exerciții 1.1. Analizați din punctul de vedere al ambreierii enunțiative elementele subliniate în următoarele două texte. Țineți seama de constrângerile impuse de genul teatral și de narațiune (fragmentul din Maupassant constituie începutul unei nuvele): (Soții Potard, proaspăt îmbogățiți, țin un magazin și cer să li se vorbească cu "Baronul" și "Baroana de Fourchevif":) Baroana: Dumneavoastră sunteți insuportabil cu amintirile dumneavoastră. Baronul: De vreme ce nu e nimeni. Baroana: Ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
urma prezenței lor este suprimată din enunț: evenimentele sunt prezentate ca și cum "s-ar povesti ele însele". Totuși, chiar dacă perfectul simplu nu se utilizează la oral, chiar dacă "povestirea" șterge pe cât de mult posibil mărcile subiectivității, deci și pe cele ale intersubiectivității, narațiunea rămâne un act de comunicare: singurul lucru care se întâmplă este că autorul și receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu cunoaște decât o folosire restrânsă, în mod special în limba scrisă. În schimb, dacă luăm în considerare doar discursul literar, lucrurile nu stau la fel: rolul pe care îl joacă "povestirea" este considerabil, fie și numai pe motivul importanței narațiunii romanești. 2.3. Cele două sisteme După cum am văzut, timpul de bază al "discursului" este prezentul, care distribuie trecutul și viitorul în funcție de momentul enunțării. Se adaugă deci paradigmei indicativului prezent două paliere de viitor, viitorul simplu (va veni) și viitorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
93. Naratorul operează un fel de salt peste ani, își conferă o putere de anticipare. De aici caracterul exemplar pe care îl iau evenimentele evocate: VS nu trimite la evenimente singulare care ar fi doar posterioare, înscrise în prelungirea scenei narațiunii: el se referă la evenimente a căror realizare nu era necesară pentru simplii muritori, însă pe care naratorul și le asumă, el care se presupune că are acces la legile misterioase ale destinelor. Existența a două tipuri de viitor în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unui fenomen mult mai general: posibilitatea pe care o are locutorul de a produce enunțuri care nu conțin mărci menite să trimită la situația lor de enunțare. Există într-adevăr numeroase genuri de enunțuri fără ambreiere enunțiativă care nu sunt narațiuni: este cazul proverbelor, al cuvintelor din dicționar, al teoremelor matematice etc. În aceste condiții, unii lingviști au fost obligați să folosească termenul de "povestire" într-un sens foarte larg, definindu-l ca orice enunț narativ sau nu rupt de situația
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestire" în sens larg). Un text care ține de "planul non-ambreiat" este lipsit de elemente cu referință deictică; un text care ține de planul ambreiat este interpretat în raport cu situația sa de enunțare. Planul enunțării non-ambreiat ambreiat ("discurs") "povestire" proverb etc. (narațiune) Acest lucru nu înseamnă că toate textele care țin de planul non-ambreiat au aceeași funcționare enunțiativă. În timp ce în narațiunea non-ambreiată, de exemplu, enunțurile se sprijină într-un fel unele pe altele, într-un proverb avem de-a face mai degrabă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
text care ține de planul ambreiat este interpretat în raport cu situația sa de enunțare. Planul enunțării non-ambreiat ambreiat ("discurs") "povestire" proverb etc. (narațiune) Acest lucru nu înseamnă că toate textele care țin de planul non-ambreiat au aceeași funcționare enunțiativă. În timp ce în narațiunea non-ambreiată, de exemplu, enunțurile se sprijină într-un fel unele pe altele, într-un proverb avem de-a face mai degrabă cu un autoreperaj al enunțului față de el însuși, consecință a valorii sale generice: "Mai binele e dușmanul binelui", "Boala
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locului). "Iar o să mă cuprindă slăbiciunea pentru el, gândi Mathilde; nici vorbă că se va crede iar domnul și stăpânul meu, dacă am să cad din nou, tocmai când i-am vorbit cu atâta hotărâre". Așa că fugi101. În acest text, narațiunea se dezvoltă pe opoziția dintre imperfect și perfectul simplu, pe "povestire". Se poate ușor descoperi prezența elementelor ce țin de "discurs". Lăsând la o parte intervenția naratorului dintre paranteze, descoperim citate din Mathilde în discursul direct în primul și ultimul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
său, care face tangibilă urmarea "cu siguranță... păpușă pariziană". Ne aflăm, într-adevăr, în prezența discursului indirect liber, în care cele două voci, cea a naratorului și cea a personajului, par a împărtăși același punct de vedere. Acest tip de narațiune instabilă este caracteristic romanului stendhalian, în care naratorul oscilează, față de eroul său, între o ținere la distanță ironică și identificare. Dacă relativa realizare constantă a "discursului" în "povestire" este ceva comun, nu la fel se întâmplă și cu fenomenul invers
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
față de situația de enunțare prezentă. Perfectul simplu este un timp al trecutului, însă servește mai puțin înscrierii temporale a evenimentelor și mai mult inserării lor într-un univers textual autonom, într-un ritual narativ. Desigur, există o legătură naturală între narațiunea la perfect simplu și evocarea unor evenimente trecute, însă aceasta este o convenție internă narațiunii, și nu o adevărată ancorare temporală, ca în "discursul direct": se presupune că întâmplarea ar fi doar încheiată pentru ca "povestirea" să aibă loc. "Prin perfectul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
puțin înscrierii temporale a evenimentelor și mai mult inserării lor într-un univers textual autonom, într-un ritual narativ. Desigur, există o legătură naturală între narațiunea la perfect simplu și evocarea unor evenimente trecute, însă aceasta este o convenție internă narațiunii, și nu o adevărată ancorare temporală, ca în "discursul direct": se presupune că întâmplarea ar fi doar încheiată pentru ca "povestirea" să aibă loc. "Prin perfectul său simplu, verbul face parte, implicit, dintr-un lanț cauzal, participă la un ansamblu de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
totalizare semnificativă a existenței; iată ce este în mod obișnuit rezumat prin noțiunea de "absurd". Interesul acestui roman este tocmai de a nu dezvolta explicit această teză, ci de a produce un univers textual în care ea este implicită. Aici narațiunea contestă în același timp ritualul romanesc tradițional și cauzalitatea care pare a-i fi asociată: nu putem reconstrui o serie coerentă de comportamente care să fi dus la gestul ucigaș al lui Meursault, în măsura în care formele de perfect compus se juxtapun
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ucigaș al lui Meursault, în măsura în care formele de perfect compus se juxtapun pe actele sale, în loc să le includă. În aceste condiții, ajungem la concluzia că pentru a nara la persoana întâi, fără a recurge la perfectul simplu, se utilizează adesea "prezentul narațiunii", și nu perfectul compus. 2.10. Tentative de depășire Cel mai adesea, scriitorii optează fie pentru "discurs direct", fie pentru "povestire", chiar dacă acceptă numeroase interferențe între aceste două registre. Se întâmplă totuși ca anumite texte să nu stabilească o ierarhie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cântăreț mediocru, Tony, se bazează pe alternanța dintre perfectul compus și perfectul simplu, care nu corespunde întru totul unei schimbări de plan enunțiativ. Caracterul "vorbit" al textului se menține de la un capăt la altul. De fapt, prin acest mod de narațiune, Giono definește figura unui povestitor care ar cumula prerogativele scriitorului (care folosește "povestirea" la perfect simplu) cu cele ale povestitorului popular, care caută să instaureze o scenă de "discurs" puternic legată de exprimarea orală. Nu este vorba nici despre verism
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mod paradoxal, să producă impresia de natural. În Călătorie la capătul nopții de Céline, amestecul dintre "discursul direct" și "povestire" are o cu totul altă semnificație. Ca și Giono în Otava, el mizează pe contrastul dintre caracterul puternic literar al narațiunii la perfect simplu și dialectele devalorizate social care își expun relația primordială cu oralitatea și prezența fizică a enunțătorului: vorbire rurală (Giono) sau populară (Céline). Contrast care nu face decât să exacerbeze tensiunea dintre "discursul direct" și "povestire", însă care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al "povestirii" la perfect simplu păstrează un minim de continuitate narativă. În schimb, în operele de după Moarte pe credit, tensiunea dintre "discurs" și "povestire" va face loc unei dezmembrări generalizate a articulațiilor sintactice naturale, datorită punctelor de suspensie care perforează narațiunea. În aceste condiții, asigurarea continuității textului într-un univers sfârtecat îi revine enunțării vociferante a naratorului. 2.11. Prezentul narațiunii Până în prezent am asociat "povestirea" folosirii prezentului simplu. De fapt, această asociere nu corespunde decât celei mai clasice întrebuințări. Dacă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dintre "discurs" și "povestire" va face loc unei dezmembrări generalizate a articulațiilor sintactice naturale, datorită punctelor de suspensie care perforează narațiunea. În aceste condiții, asigurarea continuității textului într-un univers sfârtecat îi revine enunțării vociferante a naratorului. 2.11. Prezentul narațiunii Până în prezent am asociat "povestirea" folosirii prezentului simplu. De fapt, această asociere nu corespunde decât celei mai clasice întrebuințări. Dacă definim "povestirea" ca un mod al narațiunii care presupune ruptura de situația de enunțare și în special absența deicticelor, este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]