9,631 matches
-
în a treia se putea pătrunde prin ambele). Se găsise totuși exact atât loc cât să încapă, într-un colț, cufărul străvechi, poate secular, purtând pe toate părțile inscripții zugrăvite cu vopsea, mai mult sau mai puțin șterse, mărturii ale nenumăratelor transbordări pe care le-a suportat cu prilejul deselor noastre mutări dintr-un oraș (sau ținut) în altul. Când am părăsit, în 1973, locuința de pe Florilor, cufărul acela de familie, credincios mai multor generații și de care acum îmi este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ne simțim excelent... [Și totuși, abia mai târziu am realizat că acea clipă de duioasă comedie familială a fost în realitate o clipă de grație, de apropiere de Dumnezeu, de fericire absolută. Nu trăind-o, ci reamintindu-mi-o (de nenumărate ori, ca pe un reper) m-am pomenit că țin în mână aur]. * Singur în patul de două persoane, cu vechiul „Philips” la căpătâi, ca o căsuță pentru pitici umplută cu muzică pentru urechi de pitici, adică în surdină, luminând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mama nu mă certam aproape niciodată) fac parte din categoria „copiilor” foarte nervoși, care se poartă urât cu părinții, având apoi remușcări violente. Cu tata nu mă înțeleg - am mai spus-o - pentru că semănăm (în ce privește defectele mai ales). De aici nenumărate, aproape zilnice „ciocniri”. Dar tocmai pentru că semănăm așa de tare el mă înțelege uneori mai bine decât oricine, mă ghicește, mă „citește”. Aveam o dată un mare necaz, pe care nu-l puteam împărtăși nimănui, deși aș fi vrut: m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dar nu prea înalt. Și pe toată suprafața lui, de sus și până jos, cât ține muntele acela, este locuit. Cetatea veche și Ierusalimul cel nou se întrepătrund. Este foarte frumos că peisaj, dar și legendele despre trecutul lui sunt nenumărate. Sunt unicate. Despre sfințenia și istoria Ierusalimului vorbește o lume întreagă . Eu spun ce-am văzut și am auzit. Doar o mică parte mi s-a descoperit, atât cât am putut înțelege cu mintea și inima și cât a vrut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri stupide și, firește, rele, distrugătoare). Prostia este eternă și invincibilă ; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenței, pentru a o ține în șah ; e tot ce se poate face contra ei. Ați observat că, de câte ori se vorbește despre prostie, așa, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și uluitoare prin ele însele. După toate cele spuse cu privire la Montaigne, ne scurtcircuitează cu această declarație în cursive : nu i-a citit toate eseurile ! I-au fost timp de o viață carte de căpătâi, pe unele le-a citit de nenumărate ori, dar pe altele încă nu, până în 1957 ! Apoi, imediat, una și mai tare : nici piesele lui Shakespeare nu le-a citit pe toate ! Titus Andronicus, trilogia Henry VI, jumătate din Richard II, Comedia erorilor, All’s well that ends
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care nu-i trece prin minte să se laude sau să epateze pe cineva, nu e nici o clipă în defect, ba e perpetuu pătrunzătoare, în perpetuă atenție, și, solicitat cu deferență, dar fără cruțare și insistent de Mircea Ciobanu, emite nenumărate precepte, observații, intuiții, ipoteze, sentințe, în formulări memorabile, de o frumusețe pe măsura sincerității sale absolute. Ciobanu îi pune întrebări dificile, indiscrete (respectuoase, dar indiscrete, mai mult decât îndrăznețe) și nu l iartă, nu-l lasă să se derobeze, iar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
toamnă a unui an bogat în dezastre s-a săvârșit o crimă atât de cumplită, încât însăși stupiditatea ei strigătoare la cer pălise sub imensa ei oroare. Un om de geniu, dătătorul unei opere a cărei incredibilă vastitate îngreunează cunoașterea nenumăratelor ei splendori, a fost smuls într-o seară din sălașul muncii lui de savant, târât în bezna unei păduri, batjocorit și ucis într-un chip a cărui grozăvie nu o vom ști pe deplin niciodată. Fapta venea într-un lanț
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar și cu conștiința clară a vitalei ei necesități, acolo ființa nației rezistă, iar la momentul propice, care în cele din urmă vine, ea se va restaura în toată suveranitatea ei. Lucrul acesta l-a spus și repetat Iorga de nenumărate ori în cursul anilor, iar în ultimul său an de viață, când atâtea țări au fost sugrumate de o putere cotropitoare care-și alungase propria ei cultură, el l-a proclamat printr-un tir continuu de scurte articole tunătoare, ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în Demonii și în Adolescentul - sau a lui Cațavencu în Scrisoarea pierdută). Cred că prima noastră întâlnire a avut loc în biroul meu de la Cartea Românească, pe strada General Berthelot (pe atunci Nuferilor) - prin 1970. Îmi fusese descris fizic de nenumărate ori de câteva persoane care îl cunoscuseră înainte de război. Descrierile se confirmau una pe alta : cap mare, tuns foarte scurt (sau chel), „profil de senator roman” ; elocuție apăsată și rară, ton sentențios și epigramatic ; genul celui care debitează apoftegme și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se deschidă, pe din dos, nevăzută, o mână credincioasă va fi nimicit tot ce se afla acolo scris. De la 16 ani, de când am citit pentru prima oară Craii de Curtea-Veche, și până în ziua de azi, la fiece recitire (au fost nenumărate), pasagiul acesta, pe care-l știu pe de rost cum știu și mai ales am știut aproape toată cartea, mă izbește neplăcut, ca ceva prea de tot : nu e de crezut una ca asta ! Nu e cu putință ca un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o a treia trăsătură medievală profilului său liric, anume cea trubadurescă. E foarte interesantă, remarcabilă, tranziția lui Nichita Stănescu de la o poezie scriptică la una cantabilă. Imaginea poetului cântăreț, acompaniat de lăută, i se potrivește de minune. Am ascultat de nenumărate ori, în nopți de prelungită libație, cel mai adesea cu participarea poetului, poezii de-ale lui cântate cu acompaniament de ghitară de Augustin Frățilă sau de Sorin Dumitrescu, pictorul. L am văzut nu o dată compunând și dictând pe loc versuri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o iluzie, cf. ibid., pp. 17 19) ; dar și mai adevărat este că ideile sunt apanajul proștilor. Ideile simplifică realitățile complexe ale vieții ; pe de altă parte, ideile complică realitățile simple ale vieții. În numele ideilor sunt ignorate, molestate sau distruse nenumărate chipuri de preț ale existenței. Neputând înțelege nimic din realitatea autentică, proștii recurg la idei, mulțumită cărora înțeleg ceva, dar prost, trunchiat, fals. Ideile acestea sunt un repertoriu de clișee care pentru proști reprezintă așa zicând „cultura”. Deși numărul proștilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
profunde. Povestindu-i lui Boni (Herlin) ce i s-a întâmplat fetei compatrioților mei, a deschis gura spunând că singura răzbunare pentru violatori ar fi pur și simplu să se facă o păpușă de ceară și să fie înțepată cu nenumărate ace peste tot! Am rămas bouche bée auzind acestea de la un om atât de rațional. Am impresia că nu-mi cunosc deloc prietenii, ce ascund în ei ființe străine a căror voce nu iese decât în situații extreme. Și eu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Apoi se pune viață în desen sau în cuvinte, în mod inconștient. Privitorul unui desen sau cititorul unui text însă nu vor vedea decât sfârșitul „filmului”, pentru că tot procesul a fost o succesiune de mișcări care au dus, după alegeri nenumărate, la forma actuală care reprezintă ceva nou, necunoscut chiar pentru mine care m-am lăsat „ghidată” de forța creației, de dorința de a fi undeva în neantul din concret. Asta se poate numi „magie”, a face să apară din Neant
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Vieți între două refugii este o carte de memoriidocument despre durerile simple dar adânci ale populației de pe ambele maluri ale războiului, de pe ambele maluri ale sărăciei, de pe nenumăratele maluri ale viețuirilor. În acest context biografia familiei de învățători Constantin și Steluța Brumă prezintă atât cronicizarea disperării ( două refugii falimentare pentru starea lor materială), deschiderea generoasă a educatorilor spre lumea eteroglotă fără nici o reținere social-politică dar și drama satului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie 1930 eram deja învățătoare după absolvirea examenului de capacitate. La 1 octombrie eram numită “în mod provizoriu” la școala nr.1 din orașul Vâlcov, Ismail. Vâlcovul era un târgușor greblat de nenumărate canale. Din cauza asta i se mai spunea și orașul furculiță. Un fel de schelet de pește cu fiecare osicior, un canal mai subțire sau mai mare. Între case se circula mai mult cu barca fiindcă podețele de trecut de ici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz ceva mai aparte era al unui tânăr rămas fără conștiință, poate de suflul exploziilor, poate din șocul nenorocirii. Greu, foarte greu, după nenumărate împachetări, încercări de contrașoc, frecții, băi cu plante am reușit să-l readucem în lumea reală. Era inginer și își avea originea într-un loc se pare mai retras de lume, un fel de ținut al urșilor din vestul țării
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
după 129 împărtășanie. Se simțea foarte atrasă de primărie și de toți acei care aveau funcții importante. Casa parohială așezată lângă biserică era mare, iar în curte se putea întoarce tractorul cu remorcă. Curtea era neîngrijită și plină de păsări nenumărate, lăsate libere. Când ploua, în curte era noroi și nu puteai umbla decât cu cizme de cauciuc sau cu gumari. În casă, peste covoarele persane, erau puse mereu foi de plastic pentru ca nenumărații musafirii veniți în vizită să nu fie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Curtea era neîngrijită și plină de păsări nenumărate, lăsate libere. Când ploua, în curte era noroi și nu puteai umbla decât cu cizme de cauciuc sau cu gumari. În casă, peste covoarele persane, erau puse mereu foi de plastic pentru ca nenumărații musafirii veniți în vizită să nu fie nevoiți să se descalțe. Ocupată cu treburile școlii, ale parohiei, dar și cu aflarea tuturor știrilor de prin comună, coanei preotese Frosica nu prea îi mai ajungea timpul și pentru curățenie. Nu o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
copioase, în câteva luni, am reușit să îndeplinesc cu bine sarcina primită cu ocazia instalării, și anume aceea de a mă îngrășa. Cred că a fost sarcina pe care am îndeplinit-o cel mai repede și cel mai bine dintre nenumăratele sarcini pe care le aveam. Când se întâmpla să avem un control de la județ sau de la București pe diferite probleme legate de administrarea comunei și de muncă de partid, trebuia să mă ocup personal de organizarea unei mese cu produse
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
încântau privirea și îți desfătau mirosul. În acvarii uriașe care imitau habitatul natural înotau crapi, păstrăvi și alte soiuri de pești. Erau raioane cu fructe exotice pe care nu le văzusem nici în cărți. La sectorul de cofetărie erau sortimente nenumărate de ciocolată și dulciuri în ambalaje atrăgătoare. În hala de carne: curcani uriași, găini și pui proaspeți, jumătăți de porc, miei și viței, precum și toate sortimentele posibile de semipreparate și mezeluri din carne. Și sectorul de lactate era impresionant, cuprinzând
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
considerațiunea", înconjurate de o aură de mister, privite cu prețuire și deferență. Pășind pragul Ministerului de Externe cu emoție, eram frământat de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi distinși istorici și diplomați, dar și din nenumăratele mele lecturi. Eram, pe de o parte ca "Alice în țara minunilor", dar și ca Arthur Rowe, cel din "Ministerul groazei" al lui Graham Green, mi-era teamă să nu întâlnesc atmosfera din "1984", sau să dau peste "Napoleonii" mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]