9,443 matches
-
Aici nu e vorba de civilizație... Da' de ce e vorba? De soartă. Și io ce mă fac fraților, că pierd legătura! Lasă că Îți faci tu alta, Îl liniști pe omul grăbit careva din cei ce presau pereții de o neobișnuită elasticitate ai vagonului, perfect mulați pe trupurile lor nădușite de transpirație. Din pricina Înghesuielii, râsul le rămase În gâtlej, de acolo căzu În coșul pieptului și de acolo Înapoi În stomac. Unora le ținea chiar de foame. De ce n-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ierusalim. Salcâmii din fața Muzeului de Artă Înfloriseră a doua oară. Câțiva copii cățărați pe gardul cu grilaj acoperit de iederă, mestecau Îndelung florile dulci-amărui și le scuipau apoi nepăsători pe trotuar În calea celor ce se Încumetau să Înfrunte căldura neobișnuită a amiezii, ieșind de sub umbra protectoare a părculețului din Piața Carolina. Fostă “Regele Ferdinand”, fostă “23 August”, actuala Piață a “Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Început să-și modifice forma, În sensul că s-au turtit pur și simplu. Ca să scape ele, Brândușă a anunțat mari reduceri de prețuri. În timp ce Își calcula pierderile a ajuns la concluzia că mărfurile se pot degrada și din motive neobișnuite, cum ar fi bunăoară emoțiile. Ele acționează și asupra lucrurilor. A luat o bucată de cretă colorată și, apropiindu-se de tabla pe care anunța zilnic prețurile cele mai interesante, a scris cu litere mari de tipar: Emoțiile e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cain, domnu' Ajan? Întrebă Pipey cu prefăcută umilință. Pen' că e chiar limba română, preciză domnul Ajan Încântat de subtilitatea lui Cain. Într-adevăr că samănă, admise Pipey. Cu părere de rău Însă, deoarece timp de câteva minute trăise faptul neobișnuit de a Înțelege o limbă pe care nu o mai auzise până atunci. Adăugă plin de năduf: Are el rude acolo, da' câine să latre pe gratis ca Edu nu mai găsește. „Căci despre vis e vorba aici, dragi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai atent și nu văzu În urma ei decât un bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora treceau impetuoase două fascicule de lumină de o intensitate neobișnuită. Cum trebuie că aveau pe vremuri bolnavii de plămâni sau de malarie când Încă mai luptau cu boala, Înainte ca strălucirea ochilor să se stingă Într-un val de sânge. Bărbatul avea o Înfățișare foarte plăcută dar apariția sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de femeie bine educată, dar distantă și, În sfârșit, oribilul „pa”, rar folosit de ea, urmat de un „pe mâine” neutru. Ca Între doi tovarăși de navetă. Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În Moldova Își făcea monetarul printre cruci și mătănii ca să poată da socoteală, la o adică, de fiecare bănuț, În vreme ce șinele de cale ferată se Înălțau drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de nici o parte vizibilă a corpului, prin cine știe ce scamatorie oricând posibilă În acest mic bâlci În care nimerise fără voie. 20. Nu mai ieșise de mult În lume. Se simțea bine la Feldiu. Seara se lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Radu Slăvoacă. 34. Găsise plicul În zăpadă Înainte ca poștașul să treacă pe strada lor. Căzuse din cer, de bună seamă. Plicul avea culoarea hârtiei de sac și părea confecționat acasă, de mâini stângace. Destule semne pentru un mesaj neobișnuit. Era momentul să-l deschidă. Vremea urărilor de Anul Nou trecuse. Coriolan era În sufragerie. Moțăia sau se uita la televizor, iar Flavius-Tiberius odată plecat de acasă putea lipsi oricât: minute, ore sau zile Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de calm până atunci pentru grozăvia Întâmplării. Obosit de teoria cinică a supraviețuirii la români dezvoltată minute de Flavius-Tiberius, primi cu bucurie hotărârea lui de a supraveghea Îndeaproape porcul. Ce s-a Întâmplat apoi a văzut. Finalul aventurii putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau economic. Însă problema nu este, sau este minimă, că natura Însăși se află Într-un pericol iminent sau că noi vom pierde legătura cu ea doar pentru că avem mai puțin acces la ea. Un număr de specii, habitate, ecologii neobișnuite se află În pericol, există probleme majore de poluare; dar până și În țările cele mai dens populate, sălbăticia cea mai banală e departe de a fi pe cale de dispariție. S-ar putea să nu exagerăm primejdiile și amenințările viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
adânc ca noi. Este ritul nostru de trecere, misterul nostru personal, oricât de modestă ar fi relatarea prezentată apoi lumii pentru a fi văzută, auzită sau citită la mâna a doua. Experiența artistului aici nu este decât un caz special - neobișnuit de intens și de conștient de sine - al celei individuale universale. Reîntoarcerea la haosul verde, la adâncul pădurii și refugiul inconștientului, este un fenomen nocturn, și unul pe care psihiatrii - și torționarii - Îl consideră ca fiind esențial minții omenești. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să ne-ntoarcem în L.A. și să punem mâna pe ticălosul care a tranșat-o pe Dalia. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Uciderea lui Bobby De Witt obținu o jumătate de coloană în L.A. Mirror, eu o zi liberă de la un Ellis Loew neobișnuit de grijuliu, iar dispariția lui Lee o întreagă echipă de polițiști de la Divizia Metropolitană. Mi-am petrecut cea mai mare parte a zilei mele libere în biroul căpitanului Jack, unde am fost interogat. Mi-au pus sute de întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
decât în mod obișnuit, zise Felix S 23. — Bineînțeles, bineînțeles! răspunse la fel de vesel Păscuțoiu. — Și urechile parcă-s mai mari, observă Dromiket 4. — Nu mari, ci foarte mari, preciză inginerul-șef. Da’ uitați-vă la picioare! Picioarele erau, într-adevăr, neobișnuit de lungi și musculoase. Câteva animale care nu stăteau jos atingeau din cauza picioarelor cam înălțimea unei juninci. — Cum se explică aceste benefice anomalii? întrebă Stejeran 1. — Imediat vă veți da seama! răspunse inginerul-șef. Tovarășe stagiar, te rog, faza nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pentru capre și acea capră în special fusese stearpă de patru ori la rând. Ada a dat din cap la prostiile Bilhei și a îndepărtat-o. A doua zi, Laban le-a dat de veste că se întâmplase un fapt neobișnuit cu unul dintre animale și a reluat povestea fetei cu toate detaliile. Ada s-a întors spre fetiță și i-a cerut iertare. - Bilha are darul clarviziunii, le-a zis Ada celorlalte și ele s-au întors spre această soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mai adăugat nimic. Luna era încă în primul pătrar, așa că noaptea era întunecoasă. Apa ar fi adus mireasma ei dulce în aer, dacă n-ar fi fost animalele cu blana udă care să-i strice aroma. Behăiau în somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc. Toată lumea dormea la fel. Dacă tata a țipat, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici o îndoială că și el simțea la fel. Tot drumul până acasă, pașii mi-au mers în ritmul mirării - cum e posibil? Cum ar putea fi posibil? Când ne-am apropiat de casa lui Nakht-re, Meryt a rupt tăcerea aceea neobișnuită și a început să râdă, zicând: - O să-ți aduc copiii pe lume în curând. Din socotelile mele, nu ai încă treizeci de ani. O să-ți văd și nepoții, fiică a inimii mele, și m-a sărutat de la revedere. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblânzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: „Cărați-vă!” În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici un deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. — Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta n-am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am întors. A doua zi m-am apucat de lucru cu toate că era duminică. Vroiam să termin cât mai repede prima piatră funerară din cimitirul de marmură. Mă găseam într-o stare de spirit bună și ciopleam piatra cu un zel neobișnuit. La amiază, m-am oprit să mă odihnesc. M-am dezbrăcat, m-am aruncat în mare, apoi m-am lungit pe o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
coridoare. Eram dezorientat și m-am gândit că făcusem o imprudență. I-am mărturisit totul lui Dinu, ca să mă sfătuiesc cu el. Dinu a holbat ochii mari. — Cum, ai făcut asta? — Da. — Și pentru ce? Era stăpânit de o agitație neobișnuită. Părea îmbătrânit brusc, obosit, cu ridurile accentuate din pricina panicii. Am avut senzația că în fața mea se găsea alt om. Un necunoscut. Ce însemnam eu pentru el? Ce reprezenta el pentru mine? Tensiunea nervoasă transforma în întrebare tot ce ne legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă a luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sunt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]