8,824 matches
-
solubili în apă ale pământurilor rare. Toriul precipitează din soluție ca hidroxid și este îndepărtat. După aceea, soluția este tratată cu oxalat de amoniu pentru a converti pământurile rare în oxalați insolubili. Oxalații sunt apoi convertiți în oxizi prin recoacere. Oxizii sunt apoi dizolvați în acid azotic, care exclude astfel unul dintre componenții principali, ceriul, al cărui oxid este insolubil în HNO. Unele pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
soluția este tratată cu oxalat de amoniu pentru a converti pământurile rare în oxalați insolubili. Oxalații sunt apoi convertiți în oxizi prin recoacere. Oxizii sunt apoi dizolvați în acid azotic, care exclude astfel unul dintre componenții principali, ceriul, al cărui oxid este insolubil în HNO. Unele pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
toxicitate scăzută, însă compușii săi trebuie tratați cu grijă: de exemplu, inhalarea de flourură de lutețiu este periculoasă, fiind un compus care irita pielea. Azotatul de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau arde când este încălzit. Pudra de oxid de lutețiu este de asemenea toxică dacă este inhalată sau ingerată. La fel ca și celelalte elemente din grupa a treia și ca lantanidele, lutețiul nu are niciun rol biologic, dar se găsește chiar și în țesuturile celui mai evoluat
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
său izotop natural. Descoperirea elementului a fost rezultatul unor cercetări amănunțite, datorită conținutului bogat de elemente ale pământurilor rare; astfel, în 1787, Carl Axel Arrhenius descoperă un nou mineral lângă "Ytterby" în Suedia, numindu-l "yterbit", Johan Gadolin a descoperit oxidul ytriului în mostra lui Arrhenius în 1798, iar Anders Gustaf Ekeber redenumește noul oxid ca "yttria". Ca și element în formă pură, ytriul a fost izolat pentru prima dată în 1828 de către Friedrich Wöhler. Cea mai importantă utilitate a ytriului
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
de elemente ale pământurilor rare; astfel, în 1787, Carl Axel Arrhenius descoperă un nou mineral lângă "Ytterby" în Suedia, numindu-l "yterbit", Johan Gadolin a descoperit oxidul ytriului în mostra lui Arrhenius în 1798, iar Anders Gustaf Ekeber redenumește noul oxid ca "yttria". Ca și element în formă pură, ytriul a fost izolat pentru prima dată în 1828 de către Friedrich Wöhler. Cea mai importantă utilitate a ytriului este cea de fabricare a fosforului roșu, întrebuințat în tuburile catodice pentru ecranele de
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
speculând de asemenea că mostra ar putea conține tungsten. În 1789 sau 1794 (ambele date sunt menționate), chimistul și mineralogul finlandez Johan Gadolin analizase mostra de pământ negru și descoperise că este constituită din 23% dioxid de siliciu, 4.5% oxid de beriliu, 16.5% oxid de fier și aproximativ 55.5% de oxid pe care îl va numi "yttria". Cele mai multe referințe îl indică pe Gadolin în detrimentul lui Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
ar putea conține tungsten. În 1789 sau 1794 (ambele date sunt menționate), chimistul și mineralogul finlandez Johan Gadolin analizase mostra de pământ negru și descoperise că este constituită din 23% dioxid de siliciu, 4.5% oxid de beriliu, 16.5% oxid de fier și aproximativ 55.5% de oxid pe care îl va numi "yttria". Cele mai multe referințe îl indică pe Gadolin în detrimentul lui Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai târziu, mineralul din care Gadolin
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
ambele date sunt menționate), chimistul și mineralogul finlandez Johan Gadolin analizase mostra de pământ negru și descoperise că este constituită din 23% dioxid de siliciu, 4.5% oxid de beriliu, 16.5% oxid de fier și aproximativ 55.5% de oxid pe care îl va numi "yttria". Cele mai multe referințe îl indică pe Gadolin în detrimentul lui Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai târziu, mineralul din care Gadolin obținuse ytriul va fi numit în cinstea lui
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai târziu, mineralul din care Gadolin obținuse ytriul va fi numit în cinstea lui drept "gadolinit" de către Martin Heinrich Klaproth, fiind și sursa pentru elementul chimic "gadoliniu". Numele oxidului "ytria" va fi de asemenea confirmat de Anders Gustaf Ekeberg în 1797. În deceniile ce au urmat dezvoltării definiției elementelor chimice, elaborată de către Antoine Lavoisier, se considera că pământurile pot fi reduse la elementele lor constitutive, ceea ce însemna că descoperirea
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
fi reduse la elementele lor constitutive, ceea ce însemna că descoperirea unui pământ era similară cu descoperirea unui nou element, care în acest caz ar fi fost "ytriul". În 1843, Carl Gustaf Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau 3 oxizi: oxid de ytriu alb (ytria), oxid de terbiu galben (acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
reduse la elementele lor constitutive, ceea ce însemna că descoperirea unui pământ era similară cu descoperirea unui nou element, care în acest caz ar fi fost "ytriul". În 1843, Carl Gustaf Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau 3 oxizi: oxid de ytriu alb (ytria), oxid de terbiu galben (acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
ceea ce însemna că descoperirea unui pământ era similară cu descoperirea unui nou element, care în acest caz ar fi fost "ytriul". În 1843, Carl Gustaf Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau 3 oxizi: oxid de ytriu alb (ytria), oxid de terbiu galben (acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles Galissard de Marignac. Noi elemente
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
în acest caz ar fi fost "ytriul". În 1843, Carl Gustaf Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau 3 oxizi: oxid de ytriu alb (ytria), oxid de terbiu galben (acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles Galissard de Marignac. Noi elemente vor fi izolate din fiecare din acești oxizi, având la bază numele satului Ytterby
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Gustaf Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau 3 oxizi: oxid de ytriu alb (ytria), oxid de terbiu galben (acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles Galissard de Marignac. Noi elemente vor fi izolate din fiecare din acești oxizi, având la bază numele satului Ytterby, unde au fost identificați (vezi yterbiu, terbiu și erbiu). În
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau 3 oxizi: oxid de ytriu alb (ytria), oxid de terbiu galben (acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles Galissard de Marignac. Noi elemente vor fi izolate din fiecare din acești oxizi, având la bază numele satului Ytterby, unde au fost identificați (vezi yterbiu, terbiu și erbiu). În deceniile
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles Galissard de Marignac. Noi elemente vor fi izolate din fiecare din acești oxizi, având la bază numele satului Ytterby, unde au fost identificați (vezi yterbiu, terbiu și erbiu). În deceniile următoare, 7 noi metale au fost descoperite în „ytria lui Gadolin”. Ytriul a fost izolat pentru prima dată în 1828 când Friedrich Wöhler
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
cu succesorul său în grupă, lutețiul, din cauza contracției lantanide. Ytriul e primul element din blocul d în a 5-a perioadă. Elementul pur e relativ stabil în aer în forma sa compactă, din cauza pasivizării rezultată din formarea unui strat de oxid protector () pe suprafața sa. Acest înveliș poate avea o grosime de 10 µm când ytriul e încălzit la 750 °C în vapori de apă. Când e divizat fin, totuși, ytriul e foarte nestabil în aer; bucățele sau așchii de metal
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
circa jumătate din lantanide pot avea valențe diferite de 3. Fiind un metal de tranziție trivalent, ytriul formează diverși compuși anorganici, în general cu numărul de oxidare +3, oferindu-și toți cei 3 electroni de valență. Un bun exemplu e oxidul de ytriu (III) (), cunoscut și ca ytria, un solid alb cu 6 coordonate. Fluorura, hidroxidul și oxalatul ytriului sunt insolubile în apă, pe când bromura, clorura, iodura, nitrura și sulfatul său sunt toate solubile în apă. Ionul Y e incolor în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
temperaturi mari. Chimia organoytrică reprezintă studiul compușilor ce conțin legături carbon-ytriu. Sunt cunoscuți puțini astfel de compuși în care ytriul să aibă numărul de oxidare 0. (Numărul +2 a fost observat în fuziunile de clor, iar +1 în grupurile de oxizi din starea gazoasă.) Unele reacții de trimerizare au fost observate prin folosirea compușilor organoytrici ca și catalizatori. Acești compuși folosesc ca prim material, care în schimb e obținut din , acid clorhidric concentrat și clorură de amoniu. Hapticitatea este modul în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
electronice de spin au indicat formarea de perechi de ioni de Y și (C). Carbizii YC, YC, și YC pot hidroliza pentru a forma hidrocarburi. În 1987, în cadrul Universităților din Alabama și Houston, s-a descoperit un compus constituit din oxid de ytriu, cupru si bariu, numit în limbaj comun "compusul 1-2-3", care demonstrase capacitate supraconductoare limitată la temperaturi înalte. Era al doilea material cunoscut ce avea această proprietate, fiind primul care să fie supraconductor la o temperatură mai mare decât
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
PRG), dar aceasta nu e niciodată completă. Ytriul e concentrat în grupul PRG din cauza dimensiunii sale ionice, deși are o masă atomică mai scăzută. Există 4 surse principale pentru pământurile rare: O metodă pentru obținerea ytriului pur din minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul de ytriu precipitează. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin încălzirea sa sub oxigen. Prin reacționarea oxidului de ytriu
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
e niciodată completă. Ytriul e concentrat în grupul PRG din cauza dimensiunii sale ionice, deși are o masă atomică mai scăzută. Există 4 surse principale pentru pământurile rare: O metodă pentru obținerea ytriului pur din minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul de ytriu precipitează. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin încălzirea sa sub oxigen. Prin reacționarea oxidului de ytriu rezultat cu fluorură de
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
rare: O metodă pentru obținerea ytriului pur din minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul de ytriu precipitează. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin încălzirea sa sub oxigen. Prin reacționarea oxidului de ytriu rezultat cu fluorură de hidrogen, se obține fluorura de ytriu. Folosind săruri de amoniu cuaternare ca extractanți, ytriul preferă să rămână în faza apoasă: când contra-ionul e nitrat, lantanidele ușoare
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul de ytriu precipitează. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin încălzirea sa sub oxigen. Prin reacționarea oxidului de ytriu rezultat cu fluorură de hidrogen, se obține fluorura de ytriu. Folosind săruri de amoniu cuaternare ca extractanți, ytriul preferă să rămână în faza apoasă: când contra-ionul e nitrat, lantanidele ușoare sunt îndepărtate, dar când contra-ionul e tiocianat, lantanidele
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
extractanți, ytriul preferă să rămână în faza apoasă: când contra-ionul e nitrat, lantanidele ușoare sunt îndepărtate, dar când contra-ionul e tiocianat, lantanidele grele sunt îndepărtate. Sărurile de ytriu de puritate 99.995% sunt obținute prin această metodă. Producția anuală de oxid de ytriu a ajuns la 600 de tone până în 2001, cu rezerve estimate la 9 milioane de tone. În 2013 erau 7100 de tone de . Doar puține tone de metal de ytriu sunt produse anual prin reducerea fluorurii de ytriu
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]