14,286 matches
-
cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii așa-i este scris. Numai noaptea, în fiece noapte, somnul mai vine, sosindu-mi din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric, ca un pumn de țărână din patria mumelor, din cimitire de raiuri. [1937] * ANNO DOMINI Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă. Și-i dat să ningă iar sub ore sure. Tânjesc pe streșinile catedralei medievale duhuri de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă, în care cerul este bolta. Lin, lin, lin - picuri de lumină și stropi de pace - cad necontenit din cer și împietresc - în mine. SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
scrie poate nici acum acest rând, dar cocoși au cântat de trei ori în noapte - și-a trebuit să strig: Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat? Sunt mai bătrân decât tine, Mamă, ci tot așa cum mă știi: adus un pic din umeri și aplecat peste întrebările lumii. Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină. Numai ca să umblu printre lucruri și să le fac dreptate spunîndu-le care-i mai adevărat și care-i mai frumos? Mâna mi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
aproape de unul din șemineele uriașe, În care ardea un foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un Mojito pentru ei și cu un suc de merișor cu apă minerală și un pic de lămîie, pentru mine. Pe măsură ce Încordarea afacerilor se estompa, Începurăm să discutăm despre tot felul de nimicuri, cînd ceva mă făcu să-mi Întorc capul. Aveam sentimentul că se uita cineva fix la mine, deși mi-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zi dimineață, am știut cu siguranță că nu aveam să mă mai culc cu nimeni altcineva niciodată. Dan a spus Întodeauna că apartamentul meu era așa cum și l-ar fi dorit și pe-al său, dacă ar fi avut vreun pic de stil. Credeam că glumește, pînă cînd, În săptămîna următoare, am mers să-i văd casa, În Kentish Town. Am intrat pe ușa aflată la etajul al cincilea al unei clădiri imense și-am căutat de Îndată o canapea confortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
simțeam că eu sau talentul meu de gospodină fusese făcut cu ou și cu oțet și mă supărasem. Și mă mai simțeam Îngrozitor de vulnerabilă, așa cum eram, Îmbrăcată În halatul de baie vechi și hărtănit, cu părul În dezordine și fără pic de machiaj. Eram conștientă că nu voi putea suporta umilința decît dacă mă simțeam suficient de puternică și nu ar fi fost cazul decît dacă aș fi fost perfect protejată de armura mea, adică machiajul și hainele. Astfel, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
păcat să las atîția bărbați de izbeliște. Fran se Întoarce spre mine. — Deci, proaspăt logodita Ellie, cea cu preasclipitorul diamant pe deget. Cum Îți priește logoDoamna și ce fel de nuntă crezi că o să ai? — Dă-mi și mie un pic de timp, rîd eu, că nu m-am logodit nici de douăsprezece ore. Întreabă-mă din nou săptămîna viitoare și-o să am o imagine mai clară. CÎt privește nunta, viitoarea mea soacră și-a exprimat deja preferința pentru o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dintre cele mai importante motive fiind acelea că fusese de un prost-gust desăvîrșit și costase enorm. — De cîte ori trebuie să-ți repet că acele jilțuri nu au fost ideea mea? Întreabă ea. Le-am tot spus că e un pic exagerat, dar, În fond, ei achitau nota de plată. — Lasă-mă să discut cu Dan, am zis. Nu ne-am logodit decît de un minut și mă simt deja copleșită. Dar Îți mulțumesc că te-ai oferit. Îți sînt teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
perfectă. Strînsă pe corp, cu mîneci bufante, din mătase și șifon, ideal de simplă. Îi dau un ghiont Emmei, care se duce să se uite mai de-aproape. — Mamă, zice ea, aducînd rochia, asta cum ți se pare? — E un pic cam... simpluță, nu-i așa? Linda privește cu dispreț la rochie, care, la drept vorbind, pentru mine reprezintă idealul. — A tot probat rochii imense, așa că ar fi poate drăguț s-o vedem pe Ellie În ceva diferit. Doar așa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbind cu el toată ziua, de regulă despre tîmpenii. Odată, Dan m-a surprins Întrebîndu-l pe fiul nostru dacă să port pantalonii negri sau pe cei maro. În acel moment, Tom stătea pe patul nostru, sprijinit de perne, rozînd fără pic de milă dintr-un colăcel de cauciuc pentru bebelușii cărora le dau dinții, deși mi-a aruncat o privire În clipa În care am ridicat pantalonii ca să-i vadă. — Ăăă, face Dan din prag, iar eu sar cît colo, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care am ridicat pantalonii ca să-i vadă. — Ăăă, face Dan din prag, iar eu sar cît colo, cred că e posibil să fi petrecut cam mult timp cu Tom În ultima vreme. Ceva Îmi spune că ai nevoie de un pic de tovărășie adultă. Și ne bufnește pe amîndoi rîsul. E Însă un obicei greu de lepădat, iar eu, una, nu sînt amatoare să mă descotorosesc de el deocamdată. Astfel, Îi arăt cu degetul lui Tom tot ce vedem. Mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ea și ne oprim locului să ascultăm. Ce ciudat. Aș putea să jur că se aude o conversație venind din camera voastră, se Încruntă Trish. — Da? Adică, știu că fiul meu e un geniu, dar asta n-ar fi un pic cam mult chiar și pentru el? Întreb eu și mă apucă rîsul. După aia aud și eu. E vocea inconfundabilă a Lindei. — Ăsta e băiețelul meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu Ellie? E Întotdeauna o plăcere să-i cunosc pe prietenii lui Dan și Ellie. Mai am puțin și leșin. Acesta e tatăl lui Dan. Tatăl lui! Omul prea puțin sociabil, Încărunțit și cicălit de nevastă, care nu vădește vreun pic de șarm sau carismă În afara sălii de tribunal și care pare a se fi metamorfozat din senin În Leslie Phillips 1 În persoană. Aproape că aștept să-l aud continuînd cu ceva de genul: „Măi să fie. Pentru niște tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
femeile pe care le-a cunoscut, despre lucrurile care-l atrag, ce reputație are mai precis, dar nepunînd, firește, nici una din aceste Întrebări, căci nu sînt dispusă să afle nimeni, nici chiar Lisa, ce simt. — Ei bine, a flirtat un pic cu mine. SÎnt măritată, Lisa, și nu mă interesează cîtuși de puțin să-mi Înșel soțul. Am fost flatată, continui eu, dar atît. Dumnezeule, ai idee ce bine e să primești un compliment de la un bărbat cînd tu, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lisa. Devine obișnuiță. Eu Îmi rezerv o săptămînă pe lună, În care trec prin ele și le rezolv. Privește partea plină a paharului: o să obții oferte mai bune de la instalatori și electricieni decît ar fi reușit vreodată bărbatu-tău. Un pic de farmec feminin te poate duce departe, mai ales atunci cînd oamenii știu că ești mamă singură. — O, Doamne, nu spune asta. — Ce? Mamă singură? Mă cutremur. — Nu sînt pregătită să aud cuvintele astea. Ce faci mai Încolo? Tom e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că ea și bărbatu-său nu vorbesc despre noi, că ce discutăm ea și cu mine rămîne Între noi, ceea ce e valabil și pentru ceea ce-și vorbesc Gregory și Dan. La naiba, mi-aș dori să-mi fie un pic mai loială. Dar discreția ei e parte din motivul pentru care Îi prețuiesc atît de mult prietenia. Care prietenie, cel puțin Între orele nouă și șapte, nu s-a schimbat deloc. Recunosc că o văd pe Lisa mai des decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cred și nu mă surprinde chiar atît de tare. Uite ce e, eu cred că Lisa e o femeie remarcabilă din multe puncte de vedere, dar e foarte dură și știe ce vrea. Femeile de genul ăsta sînt Întotdeauna un pic nemiloase și pun bărbații Înaintea prieteniei cu alte femei. — Dar de ce n-ai spus nimic pînă acum? Nu te-am auzit niciodată rostind un cuvînd rău la adresa Lisei. Cum se face că nu mi-ai mai pomenit despre asta? Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mine! Cu greu țineam pasul cu el. Nu pentru că aș fi fost obosit, dar mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și când se întorcea să se uite la mine. N-avea pic de bunăvoință. Mă cântărea cu privirea, iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi pâinea și că ești un om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi plăcut să Învețe ceva nou, avea nevoie să-și pună din nou În mișcare neuronii care se cam ruginiseră. Așa Încât, dacă proful nu avea nimic Împotrivă, venea și ea cu mare plăcere. Proful, un tânăr drăguț, fără nici un pic de barbă și cu niște ochelari mici și rotunzi, ce nu semăna deloc a prof, ci mai degrabă a tocilar - nu avea nimic Împotrivă, sau cel puțin nu spuse. Conducea un Peugeot parfumat, ce mirosea a mentă, și mergea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochelari mici și rotunzi, ce nu semăna deloc a prof, ci mai degrabă a tocilar - nu avea nimic Împotrivă, sau cel puțin nu spuse. Conducea un Peugeot parfumat, ce mirosea a mentă, și mergea foarte Încet, fără a depăși vreun pic limita de viteză, iar mama era bucuroasă, ca și când ar fi mers pe Lună, nu la o grămadă de pietre, și, la un moment dat, Începuseră chiar să cânte. Când cânta, avea o voce limpede și suavă, care nu semăna deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o dată, bărbatul, să-și ia copiii și să plece. Cei doi păreau atât de Îndrăgostiți. O familie atât de frumoasă. Dar și eu cu Elio părem atât de Îndrăgostiți... O familie atât de frumoasă. E suficient să te gândești un pic mai mult la prostiile astea. Însă nu era plăcut ca un agent imobiliar să știe că Maja Fioravanti Își căuta casă. — Mulțumesc, oricum, Închise ea conversația pe neașteptate - Înfrântă, fără puteri, pierdută pe trotuarul din strada Mercalli, zdrobită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai voia, de altfel, nimic de la fiul acela. Numai să nu moară printre boscheții de pe malul fluviului, cu un ac În venă. Să nu ajungă În pușcărie. Să mănânce suficient, să Întâlnească o fată drăguță, să fie fericit. Măcar un pic. — De cât ai nevoie? Îl Întrebă, scoțând din buzunarul pantalonilor carnetul de cecuri. Zero ezită, nesigur. Ochelarii lăsaseră pe nasul tatălui său două scobituri adânci și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zile avea să fie din nou slabă ca Înainte. Și apoi o zărise pe ea - Întinsă pe pat, cu spatele rezemat În pernă. Chipul Îi era umbrit de bretonul negru, iar În brațul drept avea o perfuzie. Cezariană - fără nici un pic de jenă, dama aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj o sarcină dificilă, intrând apoi În amănunte legate de fibroame uterine și contracții de avort iminent. Încă era amețită după anestezie. Vino, intră, Aris, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așteptare, În timp ce erau aduse persoane cu targa - oameni care avuseseră accidente de mașină sau infarcte. Valentina nu-și dăduse seama până atunci câtă lume se Îmbolnăvește, se rănește sau moare Într-o singură zi În Roma. Înnebunesc, dați-mi un pic de morfină, ceruse mama unei infirmiere, iar aceea Îi răspunse că legea nu-i permite, așa Încât Emma Își Îndurase durerea. Era o tipă dură. Nu plânsese nici acasă și nici la urgențe. Lucrul acesta o impresionase profund pe Valentina, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]