9,079 matches
-
Sp. Haznaș, Lazăr Iliescu, Șt. O. Iosif, Vasile Lascăr, I. C. Leandru, Ana Manolache-Holda "(nume-: Cuța Chiriac)", I. M. Marinescu, A. Mîndru, Corneliu Moldovanu, D. Nanu, Natalia Negru-Iosif, G. Orleanu, Oreste "(nume: Gh. Georgescu-Oreste)", M. Paleologu, Ecaterina Pitiș, Vasile Podeanu, Volbură Poiană "(nume-: Constantin Năsturaș"), Andrei Popovici Bănățeanu, Dinu Ramură, Mircea Dem. Rădulescu, G. Rotică "(nume-: Gavril Rotaru)", Ecaterina M. Sadoveanu, G. Săpunaru, Mihail Săulescu, Al. Scepkin, Aurel Seca "(pse-: Esca)", T. U. Soricu, Artur Stavri, Eugeniu Ștefănescu-Est, D. Teleor "(nume-: Dimitrie
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
aceste însemne au fost împărțite unităților la 14 octombrie 1874, pe câmpul de la Băneasa. "Drapelele confecționate între 1877 și 1882" Diferă cu puțin față de cele precedente. Doar 10 unități create după 1874 au primit acest model, la cartierul general de la Poiana, pe 17 iulie 1877. Cu acest prilej, domnitorul Carol le-a adresat ostașilor următoarele cuvinte: Aceste două categorii de drapele au fost schimbate cu altele noi în 1902, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la Războiul de Independență. "Drapelele
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ani, precum și de obligația de a presta serviciul militar în Armata Habsburgică pe o perioadă de 50 ani. Ei au primit pământ contra unor sume mici de bani. În anul 1784, o comunitate de ruși lipoveni s-au stabilit în poiana Varnița, la 3 km de satul Climăuți, înființând satul Fântâna Albă . Localitatea a figurat în actele administrației austriece a Bucovinei cu denumirea de Fontina Alba, făcând parte din districtul Siret (în ) al Ducatului Bucovinei, guvernat de către austrieci. Rușii staroveri din
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
, cunoscută și sub numele de "Dumbrava Vadului", "Poiana Narciselor", "Dumbrava Narciselor", precum și sub numele, folosit mai ales de localnici, "Pădurea Vadului", este o arie protejată de interes național, ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Brașov, comuna Șercaia, pe teritoriul
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
poziția 2.250 (Rezervații și monumente ale naturii), se află înscrise „" Comuna Șercaia, satul Vad"”, cu suprafața de 394,90 hectare.. Rezervația naturală cu o suprafață de 394,90 ha, reprezintă o arie naturală acoperită cu pădure de stejar și poieni unde vegetează o specie de narcisă ("Narcissus poeticus ssp. radiiflorus") ocrotită prin lege. Această zonă cu păduri de stejar și poieni multe se caracterizează prin abundența narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme de mlaștină și
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
Rezervația naturală cu o suprafață de 394,90 ha, reprezintă o arie naturală acoperită cu pădure de stejar și poieni unde vegetează o specie de narcisă ("Narcissus poeticus ssp. radiiflorus") ocrotită prin lege. Această zonă cu păduri de stejar și poieni multe se caracterizează prin abundența narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme de mlaștină și de umbra slabă a arborilor. Primăvara, în luna mai, printre stejari, înfloresc milioane de narcise, printre care și specia de "Narcissus
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
de coprine. Pe acest amplasament se desfășoară anual, în luna mai, „Festivalul Narciselor”. Din păcate, prin culesul abuziv și „"industrial"” al narciselor, prin vandalism, acestea și-au restrâns foarte mult aria de apariție. Aria naturală este suprapusă sitului Natura 2000 - "Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului" și dispune de șase clase de habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen"; "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri"; "Comunități
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
velniș ("Ulmus laevis"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), măceș ("Rosa canina") sau mur ("Robus fruticosus"). La nivelul ierburilor rezervația naturală adăpostește comunități de narcise cu specii de "Narcissus poeticus" (narcisă albă), "Narcissus stellaris, Narcissus radiiflorus" (coprine) sau "Narcissus seriotinus". În arealul "Poienii Narciselor" sunt semnalate mai multe rarități floristice protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: coada-vulpii ("Alopecurus pratensis"), buhai ("Listera ovata"), bulbuc
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
Fier au fost declarate 18 arii protejate. În Munții Almăjului se înregistrează altitudinea maximă din - vârful Teiul Moșului (alt. 968 m). Munții Locvei se întind de la Nera (în vest) până la Valea Cameniței (în est). Altitudinea maximă o ating în vârful Poiana Lisa (547,7 m) apoi coboară treptat până în Valea Dunării și Valea Nerei. Între Valea Râlii și Coronini (Pescarii), în partea de sud a Munților Locvei se desfăsoară Depresiunea Moldova Nouă, care a permis formarea ostrovului Calinovăț. Procesle actuale de
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iași, în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomești), pe locul numit în cronici "Poiana Vlădicăi". se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iași. Drumul care duce la mănăstire este un drum asfaltat, dar care nu a fost întreținut. Potrivit tradiției locale, în anul 1415, domnitorul
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
și mitropolitul Iosif Mușat au întâmpinat la marginea Iașului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă și în cronici . Din acest motiv, după câțiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul. Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă și în cronici . Din acest motiv, după câțiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul. Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă și în cronici . Din acest motiv, după câțiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul. Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol și Evanghelist Ioan. Între ctitorii de atunci, se numără și Arhimandritul Teodosie Șoriceanu și câțiva călugări atoniți. Opt ani mai târziu, în anul 1918, biserica a fost distrusă în
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
în 1966 în muzeu memorial. Ea datează din 1885 și are codul NT-II-m-B-10628. Istoria Mănăstirii Agapia este strâns legată de istoria Schitului Agapia Veche sau Agapia din deal. Denumirea de Agapia provine de la sihastrul Agapie care s-a nevoit în poiana unde se află astăzi Mănăstirea Agapia Veche. Deoarece mănăstirea din deal era greu accesibilă, după anul 1600 unii călugări s-au stabilit aici și au construit o biserică de lemn. Ctitorul Mănăstirii Agapia din Vale sau Agapia Nouă este hatmanul
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
izgonind duhurile rele din oameni și prevestind cele viitoare. Ca urmare, în jurul său s-a adunat peste 15 călugări, cu care a întemeiat în pădure o mică sihăstrie, cunoscută multă vreme sub numele de Sihăstria lui Iov, iar mai târziu Poiana Iova. În anul 1993, credincioșii din Bogdănești au marcat locul vechiului lăcaș de rugăciune printr-o troiță. La 20 iulie 1994, din inițiativa preotului Gheorghe Loghinoaia , s-a pus piatra de temelie la rezidirea Mănăstirii Bogdănești, în prezența PS Gherasim
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
cel Bătrân. L-a ajutat pe vărul său Frujin (fiul lui Ivan Șișman) în răscoala împotriva Imperiului Otoman. La câțiva kilometri de Vidin se află ruinele unei mănăstiri săpate în stâncă de pe vremea lui Srațimir și a țarinei Ana. La poiana Albotina, aflată la poalele stâncilor, se întâlnesc românii din satele din preajma Vidinului în fiecare an, a doua zi de Paște, la sărbătoarea "frăsânelului", venind unii de la zeci de kilometri. Vidin are două fortărețe medievale bine păstrate, Baba Vida și Belogradcik
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
urmând DJ 687 până în orașul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Sântuhalm urmând bulevardele Traian, Republicii și Libertății. Vezi harta: Geografic monumentul este situat în centrul județului Hunedoara, în partea sud-vestică a Municipiului Hunedoara, pe ultimele ramificații estice ale munților Poiana Ruscă. În anul 2014, castelul a fost vizitat de peste 230.000 de turiști.
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
(în maghiară "Flamonza") este un oraș în județul Botoșani, Moldova, România, format din localitățile componente (reședința), Nicolae Bălcescu și Poiana, și din satele Chițoveni și Prisăcani. Este situat în partea de sud a județului pe cursul mijlociu al râului Miletin și se învecinează cu comunele: Copălău, Prăjeni, Frumușica, Lunca , Hlipiceni și Plugari. Orașul este atestat documentar încă din secolul al
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
atestat documentar încă din secolul al XVI-lea, pe teritoriul localității decoperindu-se vestigii arheologice datate încă din epoca primitivă. Orașul Flămâzi a fost creat în anul 2004, prin Legea 80/2004 înglobând fostele sate Flămânzi, Nicolae Bălcescu (fost Bosânceni) și Poiana care au fost încetat să mai fie considerate localități independente. Orașul mai administrează că localități subordinate satele Chițoveni și Prisăcani, Localitatea este considerată punctul de plecare pentru "Răscoală din 1907", în amintirea căreia este ridicat un monument în centrul acesteia
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
1,09%), mozaici (1,18%), evanghelici/luterani (0,88%), greco-catolici (0,22%), adventiști (1,32%) și baptiști (0,66%). Pe raza satului, în partea dinspre Muntele Giumalău, se afla în trecut un domeniu de vânătoare regal. În acest scop, în Poiana Ițcani (5 km din centrul satului) a fost construit în anii 1920 un Castel de vânătoare, care a găzduit până după al doilea război mondial partidele de vânătoare ale Casei Regale. Prin decretul Nr. 983 din 26 mai 1948 publicat
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
înaltă de 8 m, ridicată în anul 1908 de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. În zilele senine, acest monument este vizibil inclusiv din Cernăuți. Tot pe versantul Giumalăului, ne întâmpină câteva vestigii istorice, reprezentate prin urme de fortificații, în Poiana Ciungilor, în Poiana Obcinei Mici și Obcinei Mari, datând din timpul primului război mondial. Din sat se poate urca spre Pasul Mestecăniș (1.096 m altitudine) pe șoseaua modernizată sau pe vechiul Drum Imperial (5 km). Localitatea este traversata longitudinal
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
m, ridicată în anul 1908 de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. În zilele senine, acest monument este vizibil inclusiv din Cernăuți. Tot pe versantul Giumalăului, ne întâmpină câteva vestigii istorice, reprezentate prin urme de fortificații, în Poiana Ciungilor, în Poiana Obcinei Mici și Obcinei Mari, datând din timpul primului război mondial. Din sat se poate urca spre Pasul Mestecăniș (1.096 m altitudine) pe șoseaua modernizată sau pe vechiul Drum Imperial (5 km). Localitatea este traversata longitudinal de drumul european
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
Radomirești este o comună în județul Olt, Muntenia, România, formată din satele Călinești, Crăciunei, Poiana și Radomirești (reședința). Satul Radomirești este satul de centru al comunei cu același nume, ce face parte din Județul Olt. Din comună mai fac parte satele: Crăciunei, Olt, Poiana, Olt și Călinești. El este așezat în Câmpia Română, mai precis
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]
-
comună în județul Olt, Muntenia, România, formată din satele Călinești, Crăciunei, Poiana și Radomirești (reședința). Satul Radomirești este satul de centru al comunei cu același nume, ce face parte din Județul Olt. Din comună mai fac parte satele: Crăciunei, Olt, Poiana, Olt și Călinești. El este așezat în Câmpia Română, mai precis în partea de SE a Câmpiei Boianului, pe drumul european E70 (fost DN6) și pe magistrala feroviară București - Videle - Roșiorii de Vede - Radomirești - Caracal - Craiova. În teritoriul județului Olt
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]
-
naționale (drumului european), malul stâng (răsăritean) se ridică formând o adevărată creastă. Se continuă așa până în zona Dudău-Leș, de unde se domolește malul stâng, iar cel drept devine mai abrupt. În zona Fripți malurile se îndulcesc pentru ca apoi, pe raza satului Poiana, din nou să devină mai abrupt, când malul drept, când cel stâng. Trebuie să amintim aici și Valea Sohodolului, vale fără apă, care, ca și Călmățuiul, este sec și are apă numai când sunt precipitații mai abundente. Această vale vine
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]