8,941 matches
-
oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un poem paradigmatic despre trecerea spre nicăieri, adică în moartea percepută ca vid, ca moarte-în-moarte (aceeași percepție apare mai târziu la Ioan Es. Pop): „Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu pe o ușă inexistentă/ și care se deschide acum pentru prima oară/ [...] în timp ce încerc să pătrund înăuntru. - Cât să-i dau portarului? am întrebat chiar portarul,/ în timp ce acesta
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
al lui George Pavelescu; 14.III.1911, Horecea Mănăstirii - Cernăuți - 7.VI.1992, Timișoara), poet. Este fiul Ilenei (n. Antonovici) și al lui Cozma Pavlovici, țărani. Este tatăl prozatorului Marian Drumur. Urmează cursurile Școlii Normale (1929-1933) și ale Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți (1933-1941), absolvind apoi Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din același oraș, Institutul Regal de Științe Administrative al României (1938), Facultatea de Matematică-Fizică (începută la Timișoara) din București (1957). Funcționează ca profesor în Cernăuți și Timișoara (1933-1957), redactor
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
sfârșit este cum mergi. Nici unde mergi, nici de ce mergi, nici chiar dacă mergi. Este felul cum îți întorci foile vieții, de la un ceas la altul, de la un loc la altul, cum privești la cer și la semenii tăi, cum ții pumnul strâns sau mâna deschisă, cum știi să zâmbești, să râzi, să ierți sau să batjocorești”. Ideea care guvernează demersul editorial al lui V. Posteucă și N. Petra este susținerea rezistenței spirituale a românilor: „În tot ce facem și credem, noi
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
Coasta soarelui (1982), În creștetul luminii (1984), și o carte de poeme în limba spaniolă, El Encanto Andaluz (1985). Poetul cultivă în Pete de lumină revolta neputinței în fața ravagiilor istoriei, complinită de tema reconstituirii nostalgice a universului românesc tradițional. „Un pumn de bărăgan din țară” îl determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Beigbeder, apărut În 1990. Puțini critici vorbesc Însă de performanțele lui estetice. Pierre Jourde le consideră nule, de pildă, În La Littérature sans estomac, dar ratează miza literaturii lui. Odată cu Beigbeder, proza literară a primit două lovituri aplicate de același pumn În același loc: În primul rînd, a devenit o anexă a retoricii publicitare - mai degrabă decît să și-o fi anexat; În al doilea, o "prezentare a imprezentabilului", Într-un alt sens decît cel dat de Lyotard: se afișează ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tocmai În privința celei din urmă categorii, propoziția aristotelică “despre astfel de lucruri [desfășurate În același timp, n.m.] se spune că sînt simultane În privința timpului” se regăsește răsturnată de către scena din romanul lui Deville de la pagina 47, unde eroul “aruncă un pumn În fața chelnerului” Într-o primă ipostază, după care “n-am aruncat nici un pumn În fața chelnerului”: simultaneitatea a avut loc În spațiu, căci primul gest (proiecție) și negarea sa (verficarea realizării) se petrec, În timp, succesiv, dar au aceeași referință spațială
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În același timp, n.m.] se spune că sînt simultane În privința timpului” se regăsește răsturnată de către scena din romanul lui Deville de la pagina 47, unde eroul “aruncă un pumn În fața chelnerului” Într-o primă ipostază, după care “n-am aruncat nici un pumn În fața chelnerului”: simultaneitatea a avut loc În spațiu, căci primul gest (proiecție) și negarea sa (verficarea realizării) se petrec, În timp, succesiv, dar au aceeași referință spațială. Literatură a indecidabilului, cea scrisă de o parte dintre minuitiști sau P.O.
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
valsului, București, 1992. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Structuri lirice duale, RL, 1977, 28; Florența Albu, Un poet tânăr, VR, 1977, 7; Al. Cistelecan, „Elegii pentru pământ”, F, 1977, 7; Nicolae Prelipceanu, Contimporan cu fluturii, TR, 1978, 7; Lucian Raicu, Un pumn de verbe, RL, 1981, 49; Gheorghe Suciu, „Ținuturile mentei”, ST, 1987, 2; Gheorghe Grigurcu, Lucrurile ca atare, VR, 1987, 4; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 281-283; Eugen Simion, Romanțe provinciale și ironice, RL, 1988, 41; Ion Cristofor, Un
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
și creația iconaristică”, „Creația proletcultistă a sud-bucovinenilor și cea colaboraționistă a autorilor nord-bucovineni”. Pornind de la Istoria literaturii române din Bucovina, publicată la Cernăuți în 1926 de Constantin Loghin și de la antologiile de scriitori bucovineni pe care, urmând exemplul lui Aron Pumnul, acesta le-a elaborat, articolul Bucovina - subspațiu cultural românesc. Reevaluări necesare consideră Bucovina „unul din centrele de iradiere a ethosului românesc” și trece în revistă șirul de cercetători care, „în pofida poziției oficiale a perioadei comuniste [...] au relansat și acreditat ideea
ICONAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287499_a_288828]
-
aprilie 1938. Redactor este la început Victor Rodan, iar de la numărul 296/1937 directori devin Tudor Șoimaru și I.C. Legrel. Săptămânalul are aspect de bazar politic, dovedind puține tangente cu literatura. Cele mai interesante rubrici sunt „Film parlamentar”, „Ecranul”, „Mingi, pumni, iepe”, „X... în halat și păpuci” (confesiuni-interviu), „Politică în vacanță”, „Svonuri, fapte, răfuieli”, „Omul săptămânii”. Rubrică din urmă conține portretele unor oameni politici, precum Armând Călinescu, O. Goga, Mitiță Constantinescu, dr. N. Lupu, Grigore Iunian. Revista este consacrată cu precădere
INCOTRO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287540_a_288869]
-
precum și o grandilocvență a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar și de umor: „La bar « La Calul Troii»/ se-ntorc din larg eroii/ cu pumnii-n buzunare,/ setoși de răzbunare”. Această viziune este susținută structural de poeme lungi, balade, romanțe, în care D. versifică ușor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate și părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
Dimineața”, „Seara”, „Porunca vremii”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Familia”, „Izbânda”, „Naționalul nou”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Floarea de foc”, „Lumea românească”, „Sfarmă-Piatră”, „Spectator”. Redactor la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D. a condus periodicele „Vitrina literară” (1929; seria a doua - în 1934), „Pumnul” (1932-1933), „gazetă săptămânală de polemică și pamflet”, „București” (1941), „Fapta” (1943-1948), „ziar independent de luptă și dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
roze (1992), o transcriere literară plauzibilă a tumultului primelor săptămâni de după evenimentele din decembrie 1989, observat într-un mare oraș (Clujul). SCRIERI: Jocuri de copii, Cluj-Napoca, 1981; Povești pentru un fotoliu, Cluj-Napoca, 1983; Chesarina, București, 1984; ed. Cluj-Napoca, 1999; Un pumn de cireșe, București, 1984; Povești în doi, Cluj-Napoca, 1985; Joia mor fluturii, București, 1987; Albastrele ninsori, Iași, 1989; Umbra rotitoarelor povești, Craiova, 1991; Bătălia pentru roze, I, Cluj-Napoca, 1992; Sârba sub căruță, Drobeta-Turnu Severin, 2002; Parcă mă iubeai, Cluj-Napoca, 2002
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
pref. edit., București, 1999; N. Steinhardt, Drumul spre isihie, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Jocuri de copii”, R, 1981, 12; Irina Petraș, „Povești pentru un fotoliu”, ST, 1983, 4; N. Steinhardt, Fenomenul Boema, F, 1983, 9; Irina Petraș, „Un pumn de cireșe”, ST, 1985, 4; Titu Popescu, Două cărți de proză, T, 1985, 4; Mircea Popa, „Povești în doi”, TR, 1985, 25; Mihai Iordache, Fața sentimentală a lumii, CL, 1985, 11; Titu Popescu, „Un pumn de cireșe”, T, 1986, 4
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
1983, 9; Irina Petraș, „Un pumn de cireșe”, ST, 1985, 4; Titu Popescu, Două cărți de proză, T, 1985, 4; Mircea Popa, „Povești în doi”, TR, 1985, 25; Mihai Iordache, Fața sentimentală a lumii, CL, 1985, 11; Titu Popescu, „Un pumn de cireșe”, T, 1986, 4; N. Steinhardt, Trei cărți de Oana Cătina, F, 1986, 6; Const. Zărnescu, Un roman al destinului feminin, TR, 1987, 25; Irina Petraș, „Albastrele ninsori”, ST, 1989, 5; N. Steinhardt, Ispita lecturii, Cluj-Napoca, 2000, 137-141. N.Br
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
cu I.Pas); Ștefan Zweig, Scrisoarea unei necunoscute, București, 1929; H. Battauer, Sub spânzurătoare, București, 1934; Contes roumaines d’écrivains contemporains, pref. Comtesse de Noailles, Paris, 1931; Cezar Petrescu, Aranca, la fée des lacs, Paris, 1931; Th. Sivasankara Pillai, Doi pumni de orez, București, 1963 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc); C. Pineau, Povești de nu se mai știe când, București, 1964; Eliza Orzeszkowa, Marta, București, 1965 (în colaborare cu J. Wulin); Charles Perrault, Povești cu vrăjitori și zâne, București 1966, Uriașul
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
îi impuneau tatălui său, Grigore Chelariu, să-și schimbe mereu locul de muncă, C. face clasele primare la Măriței, Ițcani, Suceava, ba chiar și la Bautsch-Budisov (Moravia), de unde familia revine, în 1918, în țară. Din 1919, urmează liceul cernăuțean „Aron Pumnul”, absolvit în 1926. Se înscrie, în același an, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cernăuți, luându-și magna cum laude licența în filosofie (1930), domeniu în care își va susține, în 1937, și doctoratul (cu teza Aspecte
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
a șterge modelul social înseamnă a șterge comportamentul în general. Bandura sesiza o graniță a behaviorismului pe care nu era decis să o respecte habotnic. Cum poate formula cineva un răspuns în lipsa unui interlocutor sau cum poate cineva da un pumn fără un bătăuș? - se întreba, deloc amuzat, Bandura. După el, această frază nu trebuie să trimită cercetătorii la inițierea unor studii în care brațe de plastic acționate de fire invizibile lovesc „obiecte”, încercând să dovedească astfel că „oamenii sunt surse
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
În același an se căsătorește cu Hedwiga Herzog și se stabilește în Cernăuți. Numit întâi bibliotecar-asistent la Universitate, devine asistent de limba română la Facultatea de Litere și Filosofie, funcționând, în același timp, ca profesor de filosofie la Liceul „Aron Pumnul” și ca suplinitor la Școala Normală de băieți; din 1922 este numit titular la Liceul de Stat nr. 4. Între timp, în 1921, își dăduse doctoratul cu teza Principiile eticii lui Fr. Jodl, pe baza istoriei sale asupra eticii, sub
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
poate că nu vei reacționa violent față de el, dar vei rupe furios, poate, în fața lui hârtiile cu care ai venit pentru a ți rezolva problema. Când ești înfuriat de comportamentul copilului sau partenerului, dar nu-i lovești, ci dai cu pumnul în masă, în pereți etc., apare același tip de comportament în care violența este deplasată într-un mod mai acceptabil din punct de vedere social. Când te afli în închisoare și te supui unor condiții pe care le consideri intolerabile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
situațiile de violență domestică. 1. Durere sau suferință acută (fizică sau mentală) Evenimentele de violență domestică se însoțesc cu toate formele de durere fizică și mentală acută. Sub aspectul manifestărilor fizice, violența domestică poate consta în lovituri cu palma sau pumnul, piciorul, cu diverse obiecte, îmbrânciri, ștrangulare, mușcături, înjunghiere, arsuri sau chiar împușcare. Există femei care au fost victime ale unor parteneri agresivi și care relatează despre violuri cu obiecte sau cu diverse părți ale corpului. Aceste suferințe fizice sunt acompaniate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Sau pentru Dimitrie Bolintineanu: "Dintre acești barzi ai națiunii noastre, dintre acești apostoli ai românismului, carii ca și farul în mijlocul mărei furibunde arată calea cea sigură pentru mântuință"83. Tot apostoli sunt Anastasiu Panu, fost caimacam al Moldovei, lingvistul Aron Pumnul sau fabulistul Țichindeal. Nu contează profesia sau postura publică. Nu e nevoie ca poeții să trăiască în mizerie, ca revoluționarii să fie martiri, ca oamenii politici să fie persecutați sau ca savanții să nu fie recunoscuți. Schema imaginară funcționează ca
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de mulțimea autorilor, se referă la înmulțirea celor care practică scrisul; când Maiorescu face același lucru, se gândește la mulțimea celor care simt chemare pentru scris. În asta constă critica pe care o face galeriei de portrete alcătuită de Aron Pumnul în Lepturariu. Dacă citează caracterizarea lui Prale, "a fost un bărbat genial și ciudat în felul său"1, e pentru că portretul oferă o perspectivă interioară asupra unui autor indiferent, atribuie unui minor caracterul excepțional al vocației literare ("ciudățenia"). Iar comentariul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sarcastic al lui Maiorescu subliniază derizoriul acestei calificări nejustificate a unei interiorități: "Mai toți suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali - însă cam ciudați în felul nostru"2. Dar dincolo de rezerva mușcătoare cu care primește excesele lui Pumnul, el însuși avea să comită mulți ani mai târziu același păcat, descriind pasiuni devoratoare, "chemări" pentru autori nesemnificativi precum Ioan Popovici-Bănățeanul sau Victor Vlad-Delamarina. "Era în el o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu despre măruntul poet dialectal 3. În
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]