9,377 matches
-
a avut loc între 12 ianuarie - 2 februarie 1945 și a fost o operațiune militară încununată de succes a Armatei Roșii pe frontul de răsărit al teatrului de război european în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Armatele sovietice au înaintat prin luptă de pe aliniamentul râului Vistula din Polonia până pe aliniamentul râului Oder, adânc în teritoriul Germaniei, ajungând la numai 70 km de capitala Reichului
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
Heere Ost. Guderian a prezentat rezultatele spionajului lui Adolf Hitler, dar Führerul a refuzat să le dea crezare. Diviziile care participaseră în Ofensiva din Ardeni nu au putut fi transferate suficient de rapid de pe frontul de vest pe cel de răsărit. Guderian a propus evacuarea diviziilor Grupului de Armate Nord împotmolite în luptele din Curlanda în Reich pe calea apei pentru a crește numărul de apărători ai Germaniei, dar Hitler a interzis o asemenea operațiune. În plus, Hitler a ordonat ca
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
grupare puternică de sub comanda mareșalului Semion Budionnîi a rămas în zona orașului Kiev. Deși forțele sovietice erau lipsite de mijloace mecanizate de transport și de blindate, (pierdute la Uman), ele erau singura mare concentrare de militari sovietici de pe frontul de răsărit în acel moment. La sfârșitul lunii august, Înaltul Comandament German (OKH) a trebuit să aleagă una dintre cele două opțiuni posibile: să continue atacul spre Moscova, sau să-l întârzie până era eliminată amenințarea forțelor sovietice din sud. Grupul de
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
care se aflau prinși în capcană sovieticii pe 19 septembrie a fost cucerit Kievul. Luptele au continuat până pe 26 septembrie, când ultimele trupe sovietice s-au predat. Odată cu înfrângerea de la Kiev, ultima rezistență importantă din flancul sudic al frontului de răsărit a încetat, Grupul de Armate Sud având deschisă calea spre bazinul Donețului. În sud fusese cucerită o victorie deplină. Cu toate acestea, această victorie fusese obținută cu prețul unei întârzieri de patru săptămâni a ofensivei spre Moscova, un fapt care
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
un punct mort, luptele fiind reduse la ambuscade și lupte dintre patrule. În cele din urmă, Hitler a ordonat încetarea acțiunilor ofensive pe acest front. Eșecul operațiunii Silberfuchs a avut un efect de durată asupra desfășurării războiului pe frontul de răsărit. În timp de restul liniilor sovietice s-au prăbușit în 1941, forțele Frontului de Nord de sub comanda lui Roman Panin a rezistat cu succes, provocând pierderi de până la 15% din efectivele implicate inițial în atac. Eșecul german a fost cauzat
Operațiunea Silberfuchs () [Corola-website/Science/307009_a_308338]
-
(iulie - 8 august 1941) a fost una dintre bătăliile purtate pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial în vara anului 1941. Lupta s-a dat în Ucraina vestică, între Grupul de Armate Sud Germană (Gerd von Rundstedt) și Direcția Sovietică de Sud-Vest (Semion Budionnîi), care cuprindea Frontul Sovietic de Sud-Vest
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
germane, Grupul de Armate Sud a înaintat rapid spre est, cucerind Lvov, Tarnopol și Vinnița și distrugând patru corpuri mecanizate conduse la contraatac de generalul Kirponos. Aceast episod a fost cea mai mare luptă de blindate purtată pe frontul de răsărit până la Bătălia de la Kursk. Tancurile sovietice le depășeau numeric pe cele germane, dar acțiunile lor au fost prost coordonate. Forțele sovietice au încercat să taie coloanele germane în plină înaintare, dar au fost lovite atât din nord cât și din
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
subestimat pericolul de încercuire a Armatelor a VI-a și a XII-a sovietice. Pe 28 iulie, s-a dat ordinul Fronturilor de S și de S-V să blocheze înaintarea germană spre Nipru și să se retragă doar spre răsărit. În acest fel, șansa de a evita încercuirea prin retragerea spre S-E a fost pierdută. Pe 2 august, arcul încercuirii a fost închis prin joncțiunea Grupului I Panzer și a Armatei a XVII-a de infanterie germane. Încercuirea a
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
a fost o luptă de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial care s-a desfășurat de pe 12 până pe 28 mai 1942. După ce contraofensiva de iarnă sovietică respinsese cu succes trupele germane din fața Moscovei, dar vlăguise în mare măsură rezervele Armatei Roșii, ofensiva de la Harkov
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
vara anului 1942, așa cum de altfel a și afirmat în discursul din 7 noiembrie 1941 cu ocazia aniversării Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Așa că Stalin a hotărât să exploateze ceea ce se considera a fi slăbiciunea armatei germane de pe frontul de răsărit prin lansarea unei ofensive de primăvară. Decizia finală a lui Stalin s-a lovit de dezacordul puternic al principalilor săi consilieri militari, inclusiv a celor din Marele Stat Major al Armatei Roșii, (Boris Șapoșnikov, Alexandr Vasilevski și Gheorghi Jukov), toți
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
completat rândurile și a fost dotată cu modele noi de arme, în total 5.600.000 de soldați, 3.900 de tancuri, 44.900 de tunuri și 2.200 de avioane. În același timp, armata germană avea pe frontul de răsărit 6.200.000 de soldați, 3.229 de tancuri, 57.000 de tunuri și 3.395 avioane de luptă. O simplă comparație ne arată că puterea Armatei Roșii era încă inferioare celei germane, cu excepția tancurilor, numai că în cazul acesta
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
pentru atacuri în regiune, după victoriile din regiunile Donbasului și Rostovului. Luptele au izbucnit în aceeași lună, sovieticii de sub conducerea Mareșalului Uniunii Sovietice Semion Timoșenko și a generalului-locotenent Chirill Moskalenko au spart liniile germane de-a lungul râului Doneț, la răsărit de Harkov. Luptele grele au continuat în aprilie, când Moskalenko a forțat cu succes cursul Donețului și a stabilit un mic cap de pod pe malul apusean, în timp ce în sud, Armata a 6-a sovietică înregistra unele succese limitate în
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
să evidențieze motivele pentru dezastrul din timpul celei de-a doua bătălii de la Harkov. Unii dintre istoricii militari sovietici au aruncat vina pe incapacitatea STAVKA și a lui Stalin de a aprecia corect forța militară a Wehrmachtului pe frontul de răsărit, după succesele sovietice din iarna 1941-1942 și din primăvara anului 1942. Gheorghi Jukov afirmă în memoriile sale că eșecul operațiunii era previzibil, de vreme ce ofensiva a fost organizată prostește, riscul expunerii flancului stâng al pungii de la Izium la contratacurile germane fiind
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
al orașului cenușiu", urmate de volumele "Balade", "Ultimul peisaj", "Întâmplări din Marea Răscoală". Atras de personalitatea domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir, Mihnea Gheorghiu i-a dedicat două române cu caracter eseistic - "Două ambasade", reluat sub titlul " A venit un om din răsărit". Au urmat românul "Enigmă din strada presei" și volumul de povestiri " Cele două roze" după piesele lui William Shakespeare. Între 1944 și 1946 a fost redactor-șef al ziarului "Scânteia tineretului". Începând cu 1948-1949, abordează proletcultismul, adică pactizează cu noua
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
Rjev, Sicevka și Viazma împotriva pungii germane din apropierea orașului Moscova. Seria de bătălii a mai fost numită "mașina de tocat carne de la Rjev" ("Ржевская мясорубка") datorită numărului uriaș de victime din timpul luptelor. Această parte a luptelor de pe frontul de răsărit din timpul a ceea ce istoriografia sovietică a denumit Marele Război Patriotic este foarte puțin acoperită de cercetarea științifică atât în perioada sovietică cât și în zilele noastre. Unele progrese au apărut după prăbușirea Uniunii Sovietice și desecretizarea anumitor arhive. Datele
Bătăliile de la Rjev () [Corola-website/Science/307264_a_308593]
-
realizează compoziția "Cei trei filosofi" (""I tre filosofi"") pentru Taddeo Contarini. Și în acest caz există divergențe în legătură cu cele trei personaje reprezentate. Opinia cea mai răspândită este că nu ar fi vorba de filosofi, ci de cei trei magi din Răsărit care aștepta apariția stelei vestitoare a nașterii lui Christos. În acest tablou Giorgione se înfățișează pe sine în postura celui mai tanar dintre cei trei înțelepți. Tabloul este de obicei datat în legătură cu lucrările pentru "Fondaco dei Tedeschi", tematica să denotă
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
articolului 79. Parlamentului îi revine răspunderea finală, conform articolului 79, să aleagă un Rege dintr-o dinastie domnitoare regală sau princiară vest-europeană, dacă acesta, conform articolului 77, s-ar angaja în prealabil să își crească urmașii „în religia ortodoxă a Răsăritului“. Într-un interviu din 2009, Karl Friedrich, Prințul Moștenitor al Casei Princiare de Hohenzollern, a afirmat că nu este interesat de succesiunea la tronul României , o atitudine cunoscută mai demult și motivată în special de faptul că liderul familiei de
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
237 de autori). Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăștiat. În 1736, Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae și succesor al său la tronul Țării Românești, aduce completări ansamblului, ridicând un superb paraclis - adevărată bijuterie arhitectonică - pe latura de răsărit și, totodată alte câteva clădiri care au format o nouă incintă, mai mică, în partea de apus a celei dintâi. În 1848, armata rusă de ocupație aduce la Văcărești deținuții revoluționari din principat care participaseră la Revoluția Română din 1848
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
() este un sat în plasă Negotin, județul Bor,regiunea Timoc, Șerbia de răsărit. În 2002 au fost numărați aici 1.884 locuitori. Situat la numai câțiva kilometri nord de orașul Negotin și la vest de granița cu România, localitatea este populată majoritar de români timoceni. Localitatea a intrat în atenția presei internaționale în
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
sugerează că acest Imperiu Roman va fi centrat în Europa de Vest, având Roma drept capitală. Tim LaHaye propagă credința că Babilonul va fi capitala unui imperiu mondial. Joel Richardson și Walid Shoebat au scris amândoi cărți profețind un Imperiu Roman de Răsărit reînviat, care se va afla în granițele Imperiului Otoman. (Istanbul are de asemenea șapte dealuri, a fost o capitală a Imperiului Roman și este cunoscut drept Cornul de Aur - semnificativ date fiind referințele eshatologice la „Cornul cel mic” , .) Există de
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Recent au fost înlocuite ferestrele vechi cu termopane, cu excepția unei ferestre spre sud la altar. Biserica este ridicată peste o fundație înaltă de piatră. Planul este cel specific, cu pridvor îngust, tindă pentru femei și biserică pentru bărbați terminate spre răsărit, în prelungire, cu un altar poligonal în cinci fețe. La exterior pereții sunt tencuiți cu mortar de var și nisip, și văruiți. Acoperișul este învelit cu tablă fălțuită și vopsită în roșu cărămiziu. Căpriorii acoperișului sunt vizibili sub streașină. Pe
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca Mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i titlul de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit (de la răsărit de râul Prut). s-a născut la data de 24 octombrie 1946, în comuna Țiganca din județul Cahul (astăzi în raionul Cantemir), într-o familie de țărani români (Chiril Păduraru și Ana Avram), primind la botez numele + patronimicul
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca Mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i titlul de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit (de la răsărit de râul Prut). s-a născut la data de 24 octombrie 1946, în comuna Țiganca din județul Cahul (astăzi în raionul Cantemir), într-o familie de țărani români (Chiril Păduraru și Ana Avram), primind la botez numele + patronimicul de Ion
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
prinderea lor indică, de fapt, un efort financiar suplimentar al comunității la ridicarea acestei biserici. Biserica are un plan dreptunghiular, împărțit între tinda femeilor și biserica bărbaților, plan specific bisericilor de lemn de țară. Altarul se află în prelungire, spre răsărit, și se încheie cu unghi în ax, o rezolvare mai rar întâlnită. Planul are dimensiunile modeste ale unei biserici foarte mici, cca 3,6 x 8,4 m, cu o capacitate maximă de aproximativ 80 de credincioși. „Uștiorii împuiați” din jurul
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
fiind „fascistă” în ideologie și metode politice. Acuzele au devenit încă și mai vocale atunci când înaintea începerii celui de-al doilea război mondial, Jabotinsky a propus formarea unei alianțe cu guverne europene fasciste atât din occidentul (Italia) cât și din răsăritul european (Polonia). Atacurile teroriste ale organizațiilor paramilitare ale sionismului revizionist contra administrației britanice, contra populației autohtone palestiniene (printre care se remarcă masacrarea sătenilor palestinieni din Deir Yassin, fapt care a antrenat exodul palestinienilor de pe teritoriul ancestral) și chiar contra O.
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]