8,777 matches
-
pe laturile pronaosului, cât și ale altarului, consolele treptate formează îmbinări în coadă de rândunică. Deschiderea ușii de acces în pronaos este semicirculară, delimitată de un brâu în formă de funie răsucită, un șir motive geometrice și frumoase rozete în relief. La baza ancadramentului există două rozete mari, bogat ornamentate. Pronaosul este tăvănit, formând o tribună. Cu ocazia reparațiilor din 1930, în peretele plin dintre naos și pronaos au fost tăiate deschideri, concomitent mărindu-se și ferestrele. Prin lărgirea ferestrelor s-
Biserica de lemn din Strugureni () [Corola-website/Science/316621_a_317950]
-
Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă în relief). Pereții exteriori au fost ulterior tencuiți pe celelalte laturi, pictura murală fiind deteriorată. Pictura murală interioară în frescă din vremea construirii bisericii a suferit degradări masive în decursul timpului, cea din pridvor și pronaos fiind afectată de incendiul din secolul
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
cu precădere pe stânga Secașului Mic, intră în componența teraselor, iar cele holocene (nisipuri și pietrișuri aluvionare), în componența luncilor. are o suprafață de 356 km², cu lungimea de 32 km și lățimea medie de 11 km. Altitudinea medie a reliefului este de 367 m, cea maximă de 580 m, în Măgura Copaciului, iar cea minimă de 229 m, la vărsarea Secașului Mic în Târnavă. Peste jumătate din suprafața acestuia are altitudini cuprinse între 300 și 400 m. Configurația bazinului este
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
km/km², în ariile de confluențe și în bazinele de recepție ale torenților. În general, valori mai ridicate se întâlnesc la confluențele afluenților cu Secașul Mic și în bazinele superioare ale acestora, unde au loc intense procese de eroziune. Energia reliefului are valori moderate, nedepășind 200 m. Valori mici ale energiei de relief (sub 50 m) sunt caracteristice majorității suprafețelor, corespunzând culoarelor largi de vale, teraselor, dar și cursurilor superioare ale afluenților, iar cele mai ridicate, cuprinse adesea între 50 și
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
torenților. În general, valori mai ridicate se întâlnesc la confluențele afluenților cu Secașul Mic și în bazinele superioare ale acestora, unde au loc intense procese de eroziune. Energia reliefului are valori moderate, nedepășind 200 m. Valori mici ale energiei de relief (sub 50 m) sunt caracteristice majorității suprafețelor, corespunzând culoarelor largi de vale, teraselor, dar și cursurilor superioare ale afluenților, iar cele mai ridicate, cuprinse adesea între 50 și 100 m sunt caracteristice părților superioare ale versanților. Suprafețele orizontale și slab
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
foarte puternic înclinate, cu pante de 12 și chiar 24, reprezintă doar 6% din total, fiind mai des întâlnite pe versantul drept al bazinului și în bazinetele afluenților Păuca, Hăncii, Trecătoarea, Henig și Valea Largă. Trăsăturile morfografice de ansamblu ale reliefului din bazinul Secașului Mic sunt date de tipurile de interfluvii, versanți, martori de eroziune și văi. Teritoriul analizat este dominat de interfluviile cu aspect rotunjit, a căror lungime totală este de aproximativ 265 km. Din acestea, interfluviul care formează limita
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
valori ale pantelor între 12 și 20o și au la partea superioară o râpă de desprindere cu aspect semicircular. Materialul alunecat are aspectul unor valuri scurte, cu înălțimi reduse, dispuse pe versanți ca niște solzi. Alunecările lenticulare vechi prezintă un relief mai șters, fiind înierbate și uneori chiar luate în cultură. c) Alunecările-surpări sunt legate de marile râpe de desprindere rezultate în urma alunecărilor profunde și s-au format prin ruperea și căderea pe pante a masei de teren, urmată de împingerea
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
din viața unuia dintre prietenii formației) și "Nebun" (piesă compusă de Robert în 1996). În februarie 2002, Marian Săracu îl înlocuiește la tobe pe Oliver Sterian. În vara anului 2002 trupa face o deplasare în Fribourg, Elveția, unde înregistrează (la "Relief Studio") trei dintre piesele următorului album: "La tine aș vrea să vin", "Străzi albastre" și " Cineva mă iubește". Cristi Solomon se alătură trupei în calitate de producător muzical. În noiembrie 2002 este lansată melodia "Străzi albastre", piesă compusă de Robert. În prima
Bere Gratis () [Corola-website/Science/316667_a_317996]
-
Chaux-de-Fonds. Formația a evoluat sub numele "The Postcards", nume sub care au lansat și un E.P. cu două piese în limba engleză, "Where We Go" ("Unde mergem") și "Rosy" ("Câmpuri de luptă"). Discul a fost realizat de Dom Torche în "Relief Studio" (Fribourg) și publicat la casa de discuri W2prod - Wave2prod SA (Elveția). Pe 30 octombrie 2007 este lansat videoclipul piesei "În brațe" ce a precedat următorul album Bere Gratis intitulat "Revoluție de catifea" (apărut pe piață în luna decembrie 2007
Bere Gratis () [Corola-website/Science/316667_a_317996]
-
despart de peninsula Adelaide de pe continent. este înconjurată de o serie de insule mai mici, cum ar fi insula Matty, insulele Tennent, insulele Clarence, insulele Hovgaard etc. Interiorul insulei este brăzdat de un mare număr de lacuri, pârâuri și râuri. Relieful insulei este de tip colinar, dar înălțimea maximă nu depășește 137 m. Insula era cunoscută și locuită de inuiți încă din vechime. Primul explorator european care a ajuns la ea a fost John Ross în 1830, care a numit-o
Insula King William () [Corola-website/Science/316748_a_318077]
-
Zonei se află insulele Orkney de Sud (disputate cu Marea Britanie), de origine vulcanică, dinte care cea mai importantă este Coronación, precum și insulele Shetland de Sud. De asemenea, Zona Antarctică Braziliană cuprinde și partea estică a Peninsulei Berkner care are un relief stâncos, ce nu depășește 1000 m în altitudine. Coasta "Mainland"-ului este mărginită de ghețarii de șelf Edith Roone și Filchner, precum și de Marea Wedell; teritoriul insular al Zonei se află între Marea Antilelor Australe la nord și Marea Wedell
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
548 m), situat la nord de Lopadea Nouă, iar altitudinea minimă este de 240 m în lunca Mureșului. Diferența maximă de nivel față de lunca Mureșului este de 300 m, iar față de lunca Târnavei Mici se reduce la 200 m. Energia reliefului este foarte diferită, atingând valori mari, de 241-280 m, de-a lungul culmilor Podina - Țuculeu - Creasta Beței - Cornul Șoimușului - Măgura Mihalțului, pe versantul stâng al Mureșului. Ea deține valori mici, de 141-160 m, în lungul culmii Dealul Pietrișului - Bisen - Dealul
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
clase de soluri, și anume: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, soluri hidromorfe și soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate, care, la rândul lor se subîmpart în mai multe tipuri genetice distincte. Cea mai mare parte din ele s-au format în condițiile unui relief accidentat, sub păduri de foioase, dar care au fost defrișate pe mari suprafețe și înlocuite cu terenuri agricole și pajiști secundare, ceea ce le-a modificat simțitor proprietățile fizice și chimice inițiale.
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
de Vest se distinge lanțul abrupt al Munților Transantarctici de origine cainozoică, care depășește 4000 m în altitudine (4529 m în Vârful Kirkpatrick, cel mai înalt punct din Zona Antarctică Neozeelandeză). Partea de est a teritoriului se caracterizează printr-un relief mai jos în nord, unde altitudinea are și valori negative (Stânca sub ghețar — -2,538 m) și printr-un relief alpin în sud, în Munții Regina Maud (peste 2000 m), care sunt de fapt o prelungire a lanțului Transantarctic. Insulele
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
în Vârful Kirkpatrick, cel mai înalt punct din Zona Antarctică Neozeelandeză). Partea de est a teritoriului se caracterizează printr-un relief mai jos în nord, unde altitudinea are și valori negative (Stânca sub ghețar — -2,538 m) și printr-un relief alpin în sud, în Munții Regina Maud (peste 2000 m), care sunt de fapt o prelungire a lanțului Transantarctic. Insulele antarctico-neozeelandeze de pe coasta de vest sunt de origine vulcanică, aici existând vulcani activi precum Erebus (3794 m altitudine) sau Terror
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este numit "páramo". Uneori, condorii migrează accidental în regiuni atipice habitatului lor, cum ar fi câmpiile Boliviei vestice și
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
se află: Palatele, templele și ziguratele erau construite din cărămidă uscată la soare, foarte puțin din piatră și lemn și aceasta deoarece regiunea Tigru - Eufrat era săracă în minerale și păduri. Decorația acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri. Sculptura este reprezentată de statui și basoreliefuri. Statuile înfățișează regi și personalități importante ale statului, iar basoreliefurile prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și războaie. Scenele înfățișeaza victorii dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta devine o glorificare
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
influențe sumero-akkadiene și babiloniene. Cea mai importantă construcție este palatul, un edificiu impunător ridicat pe terase artificiale înalte. Aceste palate se întindeau pe suprafețe mari și aveau porți de intrare impozante, scări monumentale, turnuri și creneluri. Turnurile erau decorate în relief, cu figuri uriașe de animale reale sau fantastice. Între zidurile palatului se aflau numeroase curți interioare deschise, în jurul cărora se grupau camerele de locuit și anexele necesare desfășurării vieții. În mijlocul palatului se ridică ziguratul pe șapte etaje. Sculptura este reprezentată
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
desfășurării vieții. În mijlocul palatului se ridică ziguratul pe șapte etaje. Sculptura este reprezentată de statui impozante de regi, figuri de animale fantastice de 3-4 m înălțime, cu trupuri de animal, capete de om, aripi și cinci picioare. În afară de aceste statui, relieful împodobește pereții palatelor, sub forma frizelor. Ele înfățișează mai ales pe regi pe tron, șiruri de prizonieri, scene de luptă sau vânătoare și zeități înaripate. Exemplificări: Statuia regelui Assurnasirpal II, Assurbanipal la vânătoare, Leoaica rănită, Leu agonizând. Civilizația babiloniană cunoaște
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
întreaga Mesopotamie. Babilonul va acumula bogății imense care vor duce la dezvoltarea unei vieți luxoase și la înflorirea artei. Arta babiloniană se dezvolta în două etape: Cea mai importantă construcție este palatul-fortăreață, bogat decorat cu cărămizi smălțuite policrome sau cu reliefuri din același material. Motivele decorative erau animaliere, florale sau geometrice. Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând în fața lor, la intrare, "Poarte zeiței Iștar
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din: Zona subterană era constituită din camere mortuare în care se aflau sarcofagele celor decedați și coridoare de acces. Pereții erau decorați cu picturi sau sculpturi reprezentând diverse activități din viața defunctului. Relieful care decorează pereții mormintelor, templelor sau coloanelor este înlocuit treptat de pictura murală. Se practică tehnica frescei, iar scenele sunt așezate în frize pe toată suprafața peretelui, de la sol la tavan. Tematica este foarte bogată, de la scene din viața cotidiană
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
veci. Ansamblul arhitectonic, integrat foarte bine în peisaj, se compune din mai multe edificii. Se remarcă templul ca o platformă scobită în stâncă, la care vârful colinei alăturate ține loc de piramidă și utilizarea peristilului. Interiorul templului este decorat cu reliefuri înfățișându-l pe faraon în compania divinităților. Stilul de terasă își găsește expresia maximă în perioada reginei Hatșepsut care, tot aici, dar puțin mai la nord și o jumătate de mileniu mai târziu, construiește un templu care va deveni celebru
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
au construit castele fortificate. De la etrusci, romanii au preluat: De la greci au preluat: În sculptură, subordonată arhitecturii, reprezentative sunt portalurile și capitaluile. Tematica, de inspirație biblică și cu influențe orientale, se caracterizează prin invenitivtate fabuloasă și tratare schematică a figurilor. Reliefurile romanice, comparativ cu cele antice, sunt brute, înveremenite și lipsite de frumusețea proporțiilor, dar degajă forță morală. Siluetele și grupurile par să se desprindă din masa pietrei.Animalele, chiar cele fantastice, ocupă un loc preponderent în diversele reprezentări. Acest gen
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
având prezente simbolurile autorității și puterii: Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf și alte construcții.Constituie atât un mijloc de propagandă, dar și un veritabil document istoric și aceasta datorită bogăției detaliilor.Astfel de ornamente cu relief istorc întâlnim pe Columna lui Traian, pe Arcul de triumf al lui Titus, pe Columna lui Aurelian etc. Pictura romană, pe lângă influențele bizantine, a împrumutat elemente și din arta populară. Tehnicile folosit sunt cele tradiționale: fresca, în care culoarea aplicată
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
cataracte peste escarpament, ierburi tropicale luxuriante care invadează totul și căldură și umezeală sufocante. Flora parcului este cea mai bogată din partea de nord a teritoriului australian cuprinzând peste 2000 de specii de plante. Această bogăție este rezultatul formelor variate ale reliefului, precum și a habitatului. Kakadu este cunoscut ca unul dintre cele mai „buruienoase” parcuri din lume, 5,7% din totalul vegetației sunt buruieni. În anul 1995, Jurnalul Australian al Plantelor Rare și pe cale de Dispariție, identifica în parc 97 de specii
Parcul Național Kakadu () [Corola-website/Science/315197_a_316526]