10,656 matches
-
marele fluviu, care-i dă numele și se varsă în Mediterana. Ajuns acolo, am văzut izvorând de sub ghețar un părău lat ca de un metru curgând timid pe un pat pietros și mai la vale aruncându-se în cascade printre stânci. Acesta e Rhonul care în Franța poartă mari corăbii pe sânul lui. Drept să spun, îmi este milă de dânsul, văzându-l așa mic și neputincios; am sărit peste el de mai multe ori, ca să mă pot lăuda și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru a ne duce la Lucerna. Ce frumos e lacul des Quatre Cantons! Pe când cel de Geneva e albastru ca ceriul, acesta e verde ca smaraldul. Deși ceva mai mic, cu brațe care alunecă în diferite direcțiuni prin strâmtori de stânci, e însă mai pitoresc decât cel dintăi, pentru că încadrat între munți mult mai mari și mai variați ale cărora păduri de verdeață se reflectează în el și-l colorează. Plutind pe undele transparente și fără nici un creț ale lacului, mergeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asociației cere un contact cât mai intim. Mai jos Încă pe scara evoluției, lichenii stabilesc relația dintre plantă, acum unicelulară și ciupercă, de asemenea unicelulară, de la celulă la celulă: ca atare, lichenii n’au nevoie de sol, ei populând direct stânca. Relația este, evident, deosebit de specifică, În sensul că la asociație participă o anumită specie de algă, respectiv ciupercă. Să vedem acum cum “funcționează” un lichen, nu Înainte de a mai aminti ceva: rolul biocenozei. Anume, dacă viul ar fi reprezentat exclusiv
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
organisme, spre necazul navigatorilor. Urmează Încrustarea, de obicei cu calcar, Întrucât multe dintre aceste organisme Își construiesc cochilii sau “amenajează” spațiul locativ. În acest sens, e greu de spus, privind un recif de corali, dacă la baza lui stă o stâncă ori o epavă. Izolarea s’a Încheiat. Urmează “digestia”, care de fapt e o corodare: pot afirma că nu există organism care să nu elimine În mediu ceva, de regulă corosiv. Unele o fac intenționat. Exemple: o scoică, Teredo navalis
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu elimine În mediu ceva, de regulă corosiv. Unele o fac intenționat. Exemple: o scoică, Teredo navalis, este specializată, folosind În acest scop enzima celulaza, În a distruge ambarcațiile din lemn pe care se fixează; altă moluscă, Lithophaga lithophaga, perforează stânca, grație acizilor pe care-i produce; o mulțime de bacterii oxidează metalul, de exemplu fierul, pentru a obține energie. Asta se cheamă biocoroziune, iar ea e responsabilă, direct ori indirect, de 60% din totalul coroziunii. Viața e deosebit de tenace, și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
folosit lichenii. Uscatul era atunci departe de ceea ce este astăzi; mai precis, nu exista nici un fel de sol care, fie-mi permisă paranteza, e rezultatul traiului, nu doar al plantelor, cât al unei biocenoze. Uscatul era, pur și simplu, o stâncă, cel mult nisip. Tactica lichenilor a fost simplă: au prelungit sau mai bine zis au refăcut ceea ce În mediul marin era deja pus la punct: biocenoza; și au făcut-o cam În modul câștigării pluricelularității de către animale, adică În dosul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trecut de admiterea la facultate, reprezenta o nelămurită prezență feminină... Ce noroc că pe atunci nu știam că, o sută de metri mai la deal era locul unde au făcut joncțiunea nu știu ce armată rusească cu nu știu care ucraineană Înainte de a ataca Stânca Roznovanului. După câțiva ani, aveam să reîntâlnesc aceeași imagine, de astă dată În miniatură, În spatele unui gard, undeva pe lângă Iași; terenul, nu prea stabil, nu permisese omului o invazie mai amplă decât instalarea câtorva stupi. De data asta eram singur
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
gunoi. Timp de cinci veacuri, micul cimitir din mijlocul satului meu basarabean a mineralizat tot ce-a murit acolo, pe doar o jumătate de hectar. Șiar mai fi făcut-o Încă, dacă nu ajungea sub apa lacului de acumulare de la Stânca... În schimb, două decenii au fost de ajuns pentru a umple un cimitir nou de mai mult de un hectar, dar plin de pietre, garduri și fier forjat... Oameni buni, Întoarceți-vă la tradiția curată, nu Încercați să tentați veșnicia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cuvinte, planta produce o substanță de rezervă tot mai ușor accesibilă animalului, susținând astfel Întreaga biocenoză. Poate cea mai veche, frumoasă și expresivă mențiune a utilizării substanței energetice de rezervă În cadrul unei biocenoze e legenda lui Prometeu. Acesta, Înlănțuit de stâncile Caucazului, era vizitat zilnic de vulturul lui Zeus, care-i devora ficatul; Între timp, ficatul se regenera, astfel Încât supliciul trebuia să fie veșnic. Dacă ținem cont de faptul că ficatul conține principala rezervă energetică, sub forma glicogenului, și asociem regenerarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
obicei. Ei bine, la acest proces participă și Viața. Și Încă eficient, realizând ambele laturi ale procesului, adică eroziunea și depunerea. Orice plantă, folosind o nutriție minerală, mobilizează substratul, dizolvându-l cu ajutorul acizilor secretați de rădăcini. Chiar dacă substratul e o stâncă, iar acele plante sunt dintre cele inferioare, deci fără rădăcină propriuzisă, precum lichenii și mușchii, acest proces corosiv are loc. Dar plantele realizează și fragmentarea mecanică a substratului, chiar stâncos, Înfigându-și rădăcinile În fisuri și lărgindu-le până la dislocare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ei bine, starea inițială a planetei a fost negentropică. Adică, un mediu reducător, fără fir de oxigen În atmosferă și un relief cumplit de accidentat. Elementele filosofice erau separate, creând antiteze: Apa, Aerul, Focul - adică magma - și Pământul - pe atunci stânca - stăpâneau zone bine diferențiate ale planetei. Dar Viața, nonbiologică Încă, a planetei, Întreținută de forța motoare de care abia am amintit, a purces deîndată la entropizare, adică la nivelare, În special la nivel fizic și mecanic. Relieful a Început să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
forța motoare de care abia am amintit, a purces deîndată la entropizare, adică la nivelare, În special la nivel fizic și mecanic. Relieful a Început să fie aplatizat, prin eroziunea vântului și apei. Apa și aerul au Început să pătrundă stânca prin fisuri. Focul, adică vulcanii, de asemenea. O fază accentuată a entropizării, uniformizării adică, presupune Însă un amestec cu mult mai omogen, realizabil deci de factori cu acțiune amănunțită. Viața biologică adică, aceea care pune la lucru un număr imens
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
circuit Închis, trebuie ca entropizarea indusă de heterotrofe să fie compensată de negentropizarea indusă de autotrofe. Asta din punct de vedere chimic, căci din punct de vedere mecanic ambele entropizează, lăsând În urmă un sol ori un lac colmatat În locul stâncii pe care au populat-o cândva. De fapt, solul este un stadiu avansat, entropizat, al evoluției mediului terestru, un fel de reziduu al Vieții. Se vede treaba că poluarea, fie numai prin componenta entropică, are precedente non-umane. Aș spune chiar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cea prezentă e ultima. Lăsând deoparte faptul că diferențele dintre caracteristicile vârstelor sunt aproape insesizabile, mitologia greacă nici n’a acceptat că totuși și după noi urmează ceva. Mitologia română descrie pe rând ființe umanoide, inițial uriașe, ca tăiate În stâncă, apoi ceea ce ne știm pe noi, Încheind cu ființe deosebit de delicate, Blajinii, cu statut de semidivinități. În paralel, etapele menționate sunt tot atâtea trepte de trecere de la brută la spiritual. E interesant de arătat, În paranteză, că Blajinii sunt numiți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Un prieten basarabean Îmi propunea, acum câteva săptămâni, o colaborare pentru a scăpa de alt copac, arțarul american, plantat masiv pe malul stâng al aceluiași Prut și care a așteptat doar modificarea regimului hidrografic al râului, consecutivă construirii barajului de la Stânca, pentru a invada zona, eliminând arborii autohtoni, stejarul, plopul, salcia. Într’adevăr, vin “americanii”, dar nu strică să-i “scotocim” la vamă. “Radiosfera”, 6 mai 1996, ora 12,43 80. Râul, stație de epurare naturală “Omul sfințește locul” spune o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fost creată pentru ceva anume, ci pentru că a existat, a devenit un etalon, În cadrul altei mode. Dar să revenim la povestea noastră. Avem deci la dispoziție, pentru zvântare, nisip ori prundiș, exact la limita dintre apă și faleză, altfel spus, stânca, deci muntele. Și În timp ce ne zvântăm, să le speculăm puțin pentru ca, generalizând, să Încadrăm povestea În cadrul mai larg al mediului și al protecției lui. Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se retragă. O vreme aceste recifuri au slujit de țărm, iar valurile au tăiat o faleză aproape verticală sau o rivieră, cum spuneam mai deunăzi; iar apoi, recifurile au rămas În mijlocul câmpului ca o mărturie a luptei dintre mare și stâncă. Dar și ca protagoniste ale luptei cu alte elemente entropizante. În mediul negentropic al acelor vremuri Îndepărtate, totul era la superlativ: vânturile, ploile, frigul, căldura. Diferențele de temperatură, cu și fără participarea apei, au fisurat stânca Încă golașă. Bioxidul de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
luptei dintre mare și stâncă. Dar și ca protagoniste ale luptei cu alte elemente entropizante. În mediul negentropic al acelor vremuri Îndepărtate, totul era la superlativ: vânturile, ploile, frigul, căldura. Diferențele de temperatură, cu și fără participarea apei, au fisurat stânca Încă golașă. Bioxidul de carbon și apa au lărgit aceste fisuri, creând canioane și grote, a căror prăbușire a redus semeția inițială a stâncii. Curând, pentru bioxidul de carbon a intervenit un nou pretendent: viața vegetală. Poate stânca ar fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la superlativ: vânturile, ploile, frigul, căldura. Diferențele de temperatură, cu și fără participarea apei, au fisurat stânca Încă golașă. Bioxidul de carbon și apa au lărgit aceste fisuri, creând canioane și grote, a căror prăbușire a redus semeția inițială a stâncii. Curând, pentru bioxidul de carbon a intervenit un nou pretendent: viața vegetală. Poate stânca ar fi răsuflat ușurată, dar treaba e, de atunci, cu totul alta. Succesiunea ecologică proprie vegetației are loc și astăzi, cu o frumusețe sălbatică. Stânca golașă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au fisurat stânca Încă golașă. Bioxidul de carbon și apa au lărgit aceste fisuri, creând canioane și grote, a căror prăbușire a redus semeția inițială a stâncii. Curând, pentru bioxidul de carbon a intervenit un nou pretendent: viața vegetală. Poate stânca ar fi răsuflat ușurată, dar treaba e, de atunci, cu totul alta. Succesiunea ecologică proprie vegetației are loc și astăzi, cu o frumusețe sălbatică. Stânca golașă e acaparată În primul rând de licheni, capabili să trăiască doar cu apa din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a stâncii. Curând, pentru bioxidul de carbon a intervenit un nou pretendent: viața vegetală. Poate stânca ar fi răsuflat ușurată, dar treaba e, de atunci, cu totul alta. Succesiunea ecologică proprie vegetației are loc și astăzi, cu o frumusețe sălbatică. Stânca golașă e acaparată În primul rând de licheni, capabili să trăiască doar cu apa din atmosferă, dar care secretă acizi ce dizolvă substratul calcaros. Din urmă vin mușchii, care pot trăi la fel, dar și valorificând primordiul de sol ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să trăiască doar cu apa din atmosferă, dar care secretă acizi ce dizolvă substratul calcaros. Din urmă vin mușchii, care pot trăi la fel, dar și valorificând primordiul de sol ce rămâne În urma morții unora dintre licheni, tot În dauna stâncii de dedesubt, victima altor acizi secretați. În solul, Încă anemic, generat de mușchi, Își găsesc sălaș plante superioare, deși modeste la Înfățișare, care nu pot trăi altminteri decât pe un sol pe care-l Îngroașă necontenit; războiul chimic ce se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Întotdeauna câștig de cauză plantelor superioare În fața mușchilor și acestora În fața lichenilor, Înmulțind morții și, implicit, ritmul de formare a solului. Și astfel, coama recifului se acoperă cu o pajiște, timp În care, pe versanți se poartă Încă lupta dintre stâncă și plantă. Ici-colo, câte un arbore profită de fisurile stâncii În care Își proptește rădăcinile, dislocând-o. Și cu asta intră În luptă altă armă, viața animală, căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În fața lichenilor, Înmulțind morții și, implicit, ritmul de formare a solului. Și astfel, coama recifului se acoperă cu o pajiște, timp În care, pe versanți se poartă Încă lupta dintre stâncă și plantă. Ici-colo, câte un arbore profită de fisurile stâncii În care Își proptește rădăcinile, dislocând-o. Și cu asta intră În luptă altă armă, viața animală, căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește vegetație, deci hrană, vor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Oile Își croiesc cărărui dese pe povârniș, ca gradenele unui amfiteatru, antrenând În vale pietrișul și solul abia format. Și așa, toltrele mai Încăpățânate arată Încă ca niște dealuri acoperite cu vegetație, de sub streașina cărora se mai ițește Încă vechea stâncă. Cele care n’au rezistat luptei nu se deosebesc cu nimic de un deal oarecare. Între semeața și stearpa stâncă de odinioară și blândul deal, e o singură deosebire: entropizarea; și o singură cauză: eterna mișcare a materiei, În forme
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]