8,833 matches
-
călătorea singură, dansa, schia ca o adolescentă, fără să-i pese de băieții ei care doreau să fie cu ea. Hedi zâmbea tot timpul, fără să spună nimic. Dineul a fost superb, sfârșindu-se cu dans, în care Hedi a strălucit arătând tuturor că își respectă propria natură, indiferent de ce se spune despre ea, veselă și generoasă, pentru că a plătit mereu cu munca ei totul, chiar și petrecerea fastuoasă la care a invitat nu numai familia, ci și prietenii, ca mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
i-a binecuvântat pe toți, s-a aplecat spre umărul lui Ralf, zâmbindu-i parcă înveselit, și apoi a murit, s-a stins ușor, căzând parcă într-un somn lin, fără trezire. Era ora 13.15, era timp luminos, soarele strălucea, timpul în care, se spune, cei drepți se duc direct la Domnul. Va fi înmormântat pe 21 iunie, când soarele va fi la apogeu, solstițiul de vară; va fi pus în cavoul mare al familiei. Mi-am amintit brusc de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
somn, s-o iau haihui pe imensitatea căilor onirice. Sunt o frunză căzută deja din pomul vieții? Durerea mea nu are leac, e sterilă. Caut prilejuri de a iubi viața din nou, vreau să mă angajez în inima cuiva. Orașul strălucește cu fețe urâte și frumoase, orașul e plin de valuri venind din inimile și sexele ascunse. Orașul aruncă peste mine excesiva lui energie onirică. Vapoare vin și pleacă în portul din Stockholm. Aș vrea să plec și eu undeva, fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
siluetă apreciată de moda gay, exact ca pe vasele egiptene. Așa cum m-a descris Maria Banuș într-un medalion, în R.L., vorbind de Cleopatra și mai ales de Nefertiti, așa cum îi părusem când am fost la ea acasă cu René, strălucind de misterul îndrăgostiților, de acea lumină ambiguă apărând pe fața lor, făcând din oricine un zeu sau o zeiță. În acest sens am mai avut bucuria să citesc în aceeași revistă articolele lui Crohmălniceanu și ale lui Sami Damian, pline
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și focul care-l vor locui. Totul era ca într-o baie de aur: orbitor, strălucitor-orbitor, torturant-orbitor, cum ar spune Elias Canetti în romanul Die Blendung. Și ambasadorul suedez era acolo, cu marea lui căldură, și lângă el Marina (Sandu), strălucind în felul ei erotic, cu flori și cărți, dar și poeta Denisa (Comănescu), cu Cartea de vise a lui Swedenborg în brațe, cu felul ei elegant de a ne deschide poarta prieteniei pentru viitor. Și Ileana (Mălăncioiu), ei bine, Ileana
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile calde și alert și vesel când simte subtil apropierea primei ninsori în nordul țării
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nuvelele mele prin poștă, la editură, Evei Bonnier. Iunie Pe neașteptate a venit lumina albă, florile ne îmbată. Mă dor ochii de atâta frumusețe venită de peste tot. Birgitta (Trotzig) m-a invitat la restaurantul chinezesc. Era frumoasă, și pielea îi strălucea dintr-o lumină venind din interior. Apoi la mine, mâncând căpșune și bând vin până după miezul nopții. Am vorbit mult despre literatură și despre cartea mea trimisă la Bonnier. Teama mea a fost atenuată, într-un fel, de cuvintele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe cap, cu un surâs în care era sfidat tot destinul său și toată lipsa de romantism a timpului. Erau oameni destul de vulgari, care contau numai prin bătăliile victorioase, numai învingătorii, pe când regele tânăr conta chiar cu universul în care strălucea înfrântă și totuși glorioasă figura iubită a lui Alexandru cel Mare. Îmi place să salut statuia din marginea orașului vechi, situată parcă pe o terasă, ca ea să fie văzută din toate unghiurile. Timpul i-a pus patina verde, acel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
roți, chiar de ritmul sălbatic al timpului în care mă aflu. Dar albul dimineții va rămâne în memoria mea cu imobilitatea semidivină a inanimatului, într-un fel de privire care nu trece, absorbită în momentul în care am văzut ziua strălucind de virginitate.
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a muncii cu sine, a creativității fiecăreia. Opera ieșeană are privilegiul de a avea în momentul de față trei cântărețe performante pe acest rol: Cristina Simionescu-Sandu, Mihaela Grăjdeanu și Diana Călcâi-Bucur. Cele trei dive ieșene ale muzicii lirice ar putea străluci pe orice scenă, dacă ar avea parte de o mediatizare eficientă și obiectivă și de impresari profesioniști, de bună-credință, care să le asigure și condiții pe măsură (nu cu un program galopant și condiții minime de odihnă, cum se practică
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
rolul Margareta din opera Faust, rol pe care l-a înțeles repede și l-a interpretat la un înalt nivel De aici i s-au deschis noi drumuri, cântând și sub bagheta lui Ricardo Muti, astfel face astăzi o carieră strălucită pe mai multe meridiane cu roluri importante ca Leonora din Trubadurul de Verdi, Cio-Cio-San și Tosca de Puccini și altele realizate cu siguranța muzicală pe care o posedă. De aceasta ne-am convins după venirea din nou la Iași după
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
interpretat cu prioritate lucrări religioase, dar în 1653 a prezentat la München prima operă L’Arpa festante de Maccionis. Prezență prestigioasă la primul concert de deschidere al festivalului, orchestra a avut ca dirijor pe Zubin Mehta, a cărui măiestrie a strălucit din plin în interpretarea magistrală a Simfoniei a III-a de Gustav Mahler. Opusul mahlerian a avut drept colaboratori valoroși și români, cum ar fi membrii Corului de femei Radio dirijat de Dan Mihai Goia și corul de copii radio
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor la Ismail unde nu cunoșteam pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
școlii, era omul datoriei și-i respecta pe cei harnici și conștiincioși. Asta vedea el la mine, dar poate mai era ceva, și uite ce cred: spuneam că erau două fete la școala normală din Galați, una, Sâbev, o elevă strălucită la învățătură, dar urâțică, aproape urâtă de tot. A doua era Locvinov Matrona care era orfană de tată. Fusese îndrumată de către inimosul Iancu Antoniu să urmeze școala normală și ea l-a ascultat. Atunci trăia tatăl ei. Fata ajunsese în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și cu atâta ucrainiană câtă acumulase știuse să-i convingă pe oameni. Avea 67 de elevi. Era și grădiniță în sat dar localul fiind mic abia încăpeau câțiva, ceilalți, mai ales cei din Trubaiovca trebuind să stea acasă. Localul școlii strălucea de curățenie, așa cum constatase la inspecția din 28 noiembrie subrevbizorul școlar Ilie Balmuș. Din păcate nu exista nici bibliotecă, nici muzeu. Comuna avea și circumscripție medicală care acoperea mai multe comune: Doluchioi, Necrasovca Nouă și altele. Medicul, un tânăr cam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mâna cu președintele țării, și-a exprimat cu voce tare gândul Cotoi, care acoperise lipsa fripturii cu o ciorbă de perișoare. La înapoiere, pe la ora 14, când am coborât în fața primăriei, vremea se făcuse frumoasă, ceața se ridicase și soarele strălucea timid. Parcă și starea de plictiseală dispăruse. Eram bine dispusă și aveam chef de treabă. „Voi lucra până târziu la dosarele celor două comitete de partid”, mi-am spus în gând. De obicei, aceste luni de iarnă aduceau controale de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Odată intrată în sală, locul meu era lângă primarul de la B., care m a atenționat ca nu cumva să-l ating, că-i șifonez costumul. Materialul prost din care era făcut costumul era atât de bine netezit, încât pe pantaloni străluceau urmele fierului de călcat prea încins. Pesemne prafurile primite, dar și noaptea nedormită petrecută cu dureri și cu rău au făcut ca în scurt timp după intrarea în sală să adorm. În cealaltă parte aveam vecin pe secretarul Țăpoi. Acesta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la Paris, apoi la Madrid și am început traversarea oceanului. Era prima traversare și bineînțeles am avut emoții. După câteva ore de zbor, am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului, insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii de Sud, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbăm puțin prin aeroporturi și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
munți, provenite multe de la băștinași, altele de la conchistadori Punta Arenas, Valparaiso, Bio-Bio, Aconcagua... Aconcagua, vulcan stins, cel mai înalt vârf al Anzilor, " Santinela de piatră" în graiul indigenilor Quechua, ne da acum bun venit chiar lângă aripa avionului, cu creștetul strălucind de nămeți, la 6962 de metri. Știam că uriașul, acum potolit, ne vestește apropierea de finalul călătoriei, Santiago, cel așezat de veacuri "la sud de Aconcagua"! Cu Aconcagua aveam să ne mai salutăm în repetate rânduri, în drumurile noastre spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
petrol și gaze. La data vizitei noastre, zăcămintele de petrol erau ca și epuizate, rămânând în exploatare doar cele de gaze. Am ajuns la Punta Arenas la mijlocul lui decembrie, perioada zilelor de 20 de ore și a "nopților albe". Orașul strălucea sub soarele mereu prezent pe un cer albastru, limpede și proaspăt. La sediul regional al CONAF ne aștepta directorul Juan Mauricio, "martorul" care avea să ne semneze la plecare "diplomele de patagonezi". Ne-a prezentat date despre localitate, despre localnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era o foarte cărpănoasă în unele privințe. Cu baston fin, de abanos, purtând botine foarte scumpe și batiste de o finețe aeriană, parfumată totdeauna cu un parfum care mirosea a mere (parfum despre care știam că este foarte foarte scump), strălucind de curățenie. Tiotea Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i se păreau un lux sfidător, ca și cărțile de altfel, pentru care avea un fel de dispreț filozofic: "de ce citiți, pierdere de vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu avea farul, numai ceasul era dumnezeiesc. * Ne-au prins zilele de început de toamnă, mă linișteam, ceasul era o durere trecută. Spre seară, lipovenii pescari afumau chefalii un leu bucata în niște colibe de stuf. Unși cu ou, chefalii străluceau când bătea asfințitul, reflectând o lumină caldă, ca o aură. Lumina putea să fie dumnezeiască. Am căutat o împăcare cu mine însumi, mai ales când am aflat că peștii au suflet. Deci minunea de Roskop Patent avea suflet, orice lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu gust imposibil. Formula deochiului era suverană. Eu însă aveam altfel de trăiri, mai mistice decât deochiul. Descoperisem că în cadranul pe care îl salvasem, noaptea, când era întuneric total, se vedeau câteva cifre și marca, minunata marcă "Roskop Patent", strălucea. Cred că îmi închipuiam că în aceste două cuvinte sunt în fond un pseudonim al lui Dumnezeu, numele lui clandestin, dezvăluit numai mie. Ajunsesem convins definitiv că se organizase ceva ca un complot împotriva zeului suprem și îmi închipuiam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aveam impresia că se pregătesc pentru a fi primiți în audiență de Dumnezeu. Nu exagerez, nu greșesc utilizând această metaforă. Erau gătiți cu hainele cele mai bune, sigur păstrate pentru rarele ocazii festive, sigur pentru înmormântare. Curați, ferchezuiți, cu pantofi strălucind, printre bolnavi erau câțiva tineri. Încă înainte de urcarea în autobuz, s-au creat afinități, o atmosferă grijulie, o așteptare bucuroasă. A venit autobuzul, unul elegant, ceea ce i-a impresionat pe toți. (Unii nu-și închipuiau că o mașină poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o vie mărginită de o mulțime de arbuști în care, în Secare zi, în preajma Paștelui, se petreceau micile explozii de inflorescențe care îmi umpleau sufletul de încântare. Între rândurile de vie înfloreau (toți odată, în aceeași zi) toporașii, iar lumina strălucea cu o intensitate care nu-mi scăpa; în spatele acestor minuni știam, din auzite, și "simțeam" că acționează o forță supranaturală, care era "Dumnezeu". Mi se părea o realitate în firea lucrurilor și nu-mi băteam capul cu acesta Putere. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]