8,805 matches
-
este și excludere, a ceea ce vrea să fie insula de nepătruns și rezervată a sinelui duce la construirea intimității ca secret. Furia bătrânului atestă această angoasă a unei deposedări de ceea ce constituie fundamentul însuși al identității sale. Și totuși, în strania familiaritate care pare să existe între cei doi protagoniști (fiindcă pe lângă unele semne de conivență - și înrudirea pe care o întrețin prin aceeași dragoste -, naratorul se gândește că nu ar fi putut niciodată să intre în casă fără acceptul bătrânului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
negru" este locul său original. Și dacă derelicția sau oroarea au lăsat unele cicatrici, accesul la sine nu poate decât să fie compromis prin aceasta. Necunoscutul trebuie atunci îndepărtat sau abolit"475. Chiar mai mult, dacă ne amintim de asemănarea stranie între Lucia și amantul ei, caracterul de homosexualitate revelată ar fi "partea inavuabilă și abominabilă". Claude Girard 476 reamintește că Jones a raportat la caracterul anal compulsia și plăcerea atașată de interesul pentru fața ascunsă a lucrurilor, pentru explorarea reversului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prezență îl stânjenea, dar îl stânjenea și pentru că îi impunea un anume fel de fraternitate pe care el o refuza în împrejurările prezente și pe care o cunoștea bine: oamenii care împart aceleași camere, soldați sau prizonieri, contractau o legătură stranie ca și cum, odată ce-și dădeau jos armurile și hainele, se întâlneau în fiecare seară, dincolo de diferențe, în aceeași comunitate a visului și a oboselii. Dar Daru, se scutura, nu-i plăceau prostiile astea, trebuia să doarmă". Noaptea trece pândindu-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mătase imprimată, cu desenele lui Jean Cocteau reprezentând ca o mărturisire "zece mâini neliniștitoare" arătându-se reciproc cu moliciune. Dacă "prezența unui oaspete într-o casă se dovedește prin multe semne, chiar dacă el rămâne invizibil" gesturile acestuia sunt de asemenea straniu de elocvente. În timpul ultimei scene, acesta bate la ușă, după ce a așteptat, de trei ori, "greu și încet", așa cum bate de trei ori destinul tragic, pentru a solicita o ultimă ospitalitate căreia i se răspunde prin: "Intrați domnule", prime cuvinte
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vorbea o limbă pe care ea nu o înțelegea; el avea în inimă, în ochi, o lume îndepărtată, imposibil chiar de ghicit". La rândul său, el rămâne dezorientat de noul său mediu. Spectacolele câmpenești, ale acestei naturi în ochii săi stranie și aproape plină de violență îl stupefiau: Întârzia îndelung cu privirea asupra unor trunchiuri răsucite de măslini, acoperite de umflături, ieșituri și cioturi estropiate, noduroase și nu prididea să exclame: - Soarele ! Soarele!". Totul scapă înțelegerii sale" și se uită la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că ea este o experiență foarte generală, și, aș spune chiar universală în societatea burgheză modernă. Sensibilitatea deosebită a scriitorului a știut să se exprime astfel încât fiecare poate să regăsească termenii unui conflict paradoxal privitor la ospitalitatea domestică și sentimentul straniu de a fi oaspete în propria locuință, de a fi oaspete acasă. Nu chiar acasă la el, aici este sursa de crize și tensiuni: copilul, fiul, este acasă dar nu este acasă.. El este la el, în camera care îi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
face se traduce prin imagini de acomodare optică; privirea și vederea se lovesc de complicații bizare: Karl distinge cu greu obiectele în ceață și jocul cu lornietele de teatru al Bruneldei este foarte semnificativ. Fără a mai pomeni de această stranie orbire care îl împiedică să vadă totalitatea, limitându-l la o viziune restrânsă, parțială și părtinitoare, care nu-i dă decât fragmente și imagini interstițiale. Labirintul, paradigmă a pierderii reperelor în lumea nouă, este aici o imagine metaforică a orbirii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
călătorului, mai mult decât satul însuși, structurează și dau consistență acestei atmosfere de neîncredere. Ambiguitatea și ambivalența caracterizează relațiile oaspetelui cu indigenii și dificila și instabila relație care se instaurează între călători și ei. Acest sat necunoscut, în alteritatea sa stranie, trezește sentimente familiare. Dorința de ospitalitate dă naștere unei reverii de intimitate care totuși nu este acceptată fără mari reticențe. S-a subliniat adeseori calmul idilic al scenei care începe astfel: Într-o zi de vară, către seară, am ajuns
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a cărei exterioritate este mereu tragică. Cum să nu înțelegem dorința ca toate manuscrisele să fie distruse de vreme ce eforturile de investigare a limbii, eforturile de investire și de apropiere nu conduc decât la eșec. Situația lui Franz Kafka, oricât de stranie ar fi ea, e departe de a fi rară pentru evreii care trăiau la Praga. Hermann Kafka vorbea ceha și dacă el își numește fiul Franz e ca să-și dovedească prin aceasta atașamentul față de monarhia austro-ungară a cărei naționalitate, să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și care îl reclamă pe celălalt pentru a se desăvârși ca punct de perspectivă și punct de fugă. În Adio lui Emmanuel Levinas, Derrida face o lectură din Totalitate și infinit și semnalează unul din paradoxurile care îi pare foarte straniu ale ospitalității: " Pentru a îndrăzni să spunem bun venit, insinuăm, poate, că suntem acasă, că știm ce înseamnă aceasta, să fii acasă și că acasă primești, inviți sau oferi ospitalitate, apropriindu-ți astfel un loc pentru a-l primi pe celălalt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cârmă, iar pielea îi e tăbăcită de vânt, de căldură și de zăpadă/ Ai spune că vrea să ne elibereze de monstruosul ciclop, de sirenele al căror cântec aduce uitarea, de Charybda și de Scylla/ Toți acești monștri atât de stranii încât uităm că el, Ulise a fost un om ca și noi/ Care a luptat pe lumea asta cu trupul și cu sufletul" (Georges Seferis, Sur un vers étranger, 1932). "Sechzig Jahre somit zahlte nunmehr Odysseus. Langsam rundeten sich ihn
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aprehendată în conținutul său, rezultatul este un sentiment de extaz; când, pe de altă parte, el este doar aprehendat și nu este simțit, survine un sentiment de stranietate" (Federn, citat de către Didier Anzieu, op. cit., p. 93). Oscilația între sentimentul de straniu, de nefamiliar, de ireal și, pe de altă parte, cel de extaz este întru totul caracteristic pentru Iulian. 371 Trad. rom. cit., p. 77 (nota trad.). 372 Trad. rom. cit., p. 84 (nota trad.). 373 Trad. rom. cit., p. 87
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aprinși păreau că ard în locul ochilor care nu mai aveau sprâncene: o grămadă de piele tare îi spânzura pe frunte; urechile lui, depărtându-se de cap, începeau să se mărească și ridurile adânci formau semicercuri în jurul nărilor, îi dădeau un straniu aspect inspăimântător, îl făceau să semene cu o fiară sălbatică. Vocea sa denaturată semăna cu un muget". 405 Trad. rom. cit., pp. 89-90 (nota trad.). 406 Vezi Didierr Anzieu, Le Moi-peau, Dunod, 1985. 407 *Trad. rom. cit., p. 64 (nota
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de război pictat de Landolfi, faptul că eroul său este un soldat nu sunt fortuite și contribuie la construirea secretului și a pespectivei sale. 446 Nu voi insista aici pe importanța conflictului oedipian foarte evident între cei doi oameni (ce straniu pistol are tatăl: osul de jambon!). 447 Numele este semnul familiei. Numele familiei nu este spus, el este secret - din cauza unei pretinse lipse de importanță: "La ce v-ar folosi, pentru Dumnezeu, numele meu? Ca să vă fie mai milă de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
OC, IV, p. 865. 530 OC, IV, p. 109. 531 Gustav Janouch, Conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 40. 532 OC, IV, p. 166. 533 Astfel Hermann Kafka spune: "Franz. Acasă. Aerul este umed". Kafka spune cu o voce straniu de discretă: "Tatăl meu. El își face griji pentru mine. Dragostea are adesea chipul violenței. Adio. Treceți să mă vedeți" (Gustav Janouch, conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 29). 534 OC, IV, p. 77. 535 OC, IV, p. 429
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
litera K (Kaf) Cordovero spune: "Ka-ul este în domeniul rigorii, adică al judecății, după cum spune profetul Ezechil: Bate mână (kaf) peste mână (kaf). De acceea K. desemnează de asemenea Greșeala. 628 Putem să observăm că acest castel, prin arhitectura lui stranie, poate să fie și reminiscență a liceului în care Kafka și-a făcut studiile clasice și că, în acest sens, el poate să reprezinte această cultură străină cu adevărat inaccesibilă și inasimilabilă. 629 Cum vedem, de exemplu, în Castelul. 630
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
etc., după preferințe subiective, ca împrumuturi de dată foarte veche (antică ori medievală timpurie) în limba română [...] S-au aglomerat o sumedenie de erezii filologice, multe din ele pregnante specimene de etimologii populare, unele devenind cu timpul locuri comune. Erau stranii produse ale unor metode și mentalități învechite, anacronice, ale rutinei care pretindea că lucrează numai cu elemente atestate în vreo limbă antică [...] evitând cu admirabilă prudență utilizarea de tipuri reconstruite («poetice»), considerate ca periculoase și «nesigure»”. Al doilea exemplu l-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pentru organizarea unei întâlniri a partidelor comuniste și muncitorești, Mihail Gorbaciov se manifestă rezervat, sugerează ca din grupul de inițiativă să nu facă parte și PCUS, cerând, în final, la insistențele liderului român, un timp de gândire. Apare cel puțin straniu că liderul partidului care înainte se arătase extrem de reticent față de organizarea de consfătuiri internaționale apare acum în postura de inițiator al unor asemenea reuniuni, în timp ce reprezentantul PCUS nu manifestă nici un entuziasm față de o asemenea idee. Discuția asupra situației din țările
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varșovia și convorbirea cu liderul sovietic de la Moscova l-au marcat pe Nicolae Ceaușescu. Mihail Gorbaciov avea să scrie că a sesizat o schimbare a liderului român. „Acesta - scrie Gorbaciov - producea o impresie oarecum stranie: strălucirea din ochi, o stare de anumită obsesie și, totodată, un fel de întârziere în reacții. îl speria mersul evenimentelor și s-a interesat de opinia mea în legătură cu aceasta”. Asigurările liniștitoare ale lui Gorbaciov că, în ciuda caracterului contradictoriu și dureros
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ungaria și despre dezvoltarea relațiilor iugoslavo-ungare. O nemulțumire deosebită producea faptul că misiunea iugoslavă, primind de la Belgrad textul lecției ținute de E. Kardel în Norvegia, a început s-o răspândească în instituțiile de învățământ din Budapesta. L. Aks califica drept stranii asemenea acțiuni ale misiunii iugoslave și ale trimisului iugoslav, Soldatici, care, cum credea el, prin acțiunea sa „nu prea contribuie la îmbunătățirea relațiilor ungaro-iugoslave”. Despre „contactele aparatului diplomatic și cercurilor de ziariști cu persoanele nedorite”, despre starea de spirit a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la „Vatra Românească”, Editura Minerva, București, 2001, 200 p. Un subiect recuperat în vremea din urmă, de către cei interesați, care nu sunt puțini, este acela care privește evoluția comunității române din Statele Unite, eludat ori distorsionat între 1945 și 1989, atunci când stranii rațiuni ideologice au determinat manifestarea unei atitudini dezonorante a oficialităților bucureștene față de America și entitatea de origine română trăitoare acolo. Neatizarea provocată astfel a compromis, o dată cu bariera mentală ridicată între granițele românești și țărmurile Lumii Noi, cunoașterea unui prototip etnic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
plecarea, cunoscuții din Roma și, îndeosebi, Virgil Nemoianu? Ne punem această întrebare, deoarece știm că, din nefericire, cei mai mulți dintre aceia care s-au confruntat cu o asemenea „renunțare” au fost singuri, nepregătiți și nu i-a așteptat, „dincolo”, nimeni. în strania izolare de început, a ști că poți da un telefon cuiva și a vorbi românește se constituiau într-o binefacere de neînchipuit. Dar, dincolo de aceste „scenarii” individuale, începutul este imprevizibil și halucinant, pentru că, așa cum recunoaște Alexandru Nemoianu, „ceea ce nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Rezsö Nyers, care, „deși are o concepție social-democrată [ân limbajul epocii, asta înseamnă «de dreapta»], acceptă însă foarte mult din concepția comunistă” (sublinierea este în original). Negocierile purtate de cele două tabere înaintea congresului extraordinar al partidului duc la compromisuri stranii; Imre Pozsgay acceptă ca, în noua Constituție, sistemul politico-social să fie definit după cum urmează: „Republica Ungară este stat juridic [presupunem că este vorba despre stat de drept], independent, democratic, în cadrul căruia se afirmă deopotrivă valorile democrației burgheze și ale socialismului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
necesar cu cât a devenit un obicei să se spună că „n-a făcut nimic”. Dan Pavel și Iulia Huiu ridică un colț al cortinei, permițând accesul la mecanismul de luare a deciziilor în Convenție, precum și la relația pe alocuri stranie dintre Emil Constantinescu, o dată ajuns președinte, și coaliția aflată la guvernare între 1996 și 2000. Autorii nu se feresc să intre nici în domeniul serviciilor secrete, studiind - pe cât se poate - modul în care fostul președinte „a fost învins de securiști
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Weber în relație cu autoritatea - tradițională, charismatică și legal-rațională, bazată pe dreptul divin sau natural. Aici trebuie să intervenim cu o obiecție metodologică: despre teoria dreptului divin și a celui natural s-au scris tratate monumentale, de aceea e cumva straniu ca recomandarea bibliografică la acest subiect să constea în două lucrări aparținând lui Dan Pavel, dintre care una în manuscris. în altă ordine de idei, tocmai pentru că legitimitatea, în afara celei de tip divin, nu e absolută, legitimitatea FSN trebuie analizată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]