8,469 matches
-
cu lucrarea „Românii și secuii”, dr. Ioana Cristache Panait a fost premiată cu distincția „Ioan I. Russu”, iar domnul profesor Vasile Stancu a susținut o elogiere în cinstea sa, pentru constanta participare la Sesiunea Națională de Comunicări Științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație” prin numeroasele sale publicații. Potrivit domnului dr. Ioan Lăcătușu, diploma a reprezentat recunoașterea din partea comunității românești locale a contribuției istoricului Ioana Cristache-Panait la scrierea „adevăratei istorii a așezărilor și populației” din această zonă sud-est transilvană. Făcând
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație” prin numeroasele sale publicații. Potrivit domnului dr. Ioan Lăcătușu, diploma a reprezentat recunoașterea din partea comunității românești locale a contribuției istoricului Ioana Cristache-Panait la scrierea „adevăratei istorii a așezărilor și populației” din această zonă sud-est transilvană. Făcând parte din generația de cercetători a anilor ’70, este privită de aceasta ca fiind „cel mai perseverent cercetător al bisericilor de lemn din Transilvania, cea care a bătut drumurile multor zone, țări și județe transilvane, aducând harnic informații
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Alba. Aria naturală se află în partea de sud-est a masivului Șureanu (grupă muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând lanțului carpatic al Meridionali), respectiv în extremitatea sud-vestică a județului Alba, la granița către județul Cluj, pe teritoriul administrativ al orașului Cugir. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
unei persoane pentru a determina o nouă secvență a genei. Tiparea pe o arie întinsă a antigenelor sunt încă folositoare, cum ar fi tiparea populațiilor cu o diversitate foarte mare, care au multe alele HLA neindentificate (Africa, Arabia, Iranul de Sud-Est, Pakistan și India). Africa, Iranul de Sud și Arabia prezintă dificultățile apărute în zonele stabilite mai demult, în care s-a făcut tiparea. Diversitatea alelică face să fie necesară utilizarea unui tipării pe o arie întinsă a unui antigen, urmată
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
obraznica" deoarece "ea reflectă unele prejudecăți existente [despre estul Europei]. ...partea tristă este că unii oameni ar putea crede de fapt, ca aceasta tara chiar există." Alte ghiduri turistice de parodie au fost publicate ulterior, examinând țară "Phaic Tan" din sud-estul Asiei (publicată în 2004) și "Sân Sombrèro" din America Latină (publicată în 2006).
Molvanîa () [Corola-website/Science/331693_a_333022]
-
teritoriu până inclusiv partea de sud a Belgiei actuale, în anii 58-51 î.Hr. Romanii au supus în Galia mai multe popoare: greci, care colonizaseră regiunea din jurul Marsiliei încă din secolul al VII-lea î.Hr.; liguri, popor neindo-european care trăia în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație germanică în nord-estul Galiei; în sfârșit, gali, popor celtic, care erau cei mai numeroși. După cucerire, în Galia s-
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
o bombă pe navă care se scufundă. După ce a fost informat că forțele japoneze se apropie și că eforturile de remorcare sunt imposibil de realizat, Amiralul Halsey ordonat scufundarea portavionului "Horneț". În timp ce restul navelor de luptă americane se retrăgeau spre sud-est, pentru a ieși din raza de acțiune ale navelor lui Kondo și flotă lui Abe se apropia, distrugătoarele "USS Mustin" și "USS Anderson" a încercat să sabordeze Horneț cu mai multe torpile și peste 400 de proiectile, dar ea a
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
zonă. Partea industrială a economiei, constând în principal din măcinarea făinei, distilarea, prelucrarea metalelor, mineritul (fier), prelucrarea sfeclei de zahăr și industria de cărămidă. s-a învecinat cu guberniile: Basarabia (vest), Podolia, Kiev și Poltava (nord), Ekaterinoslav (est) și Taurida (sud-est). Structura etnică potrivit recensământului din 1897:
Gubernia Herson () [Corola-website/Science/331774_a_333103]
-
sale majore purtării războiului pe mare cu submarine. Bătălia a avut loc în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei Iutlanda, care este cea mai mare suprafață compactă terestră din Danemarca, la ieșirea strâmtorii Skagerrak. Strâmtoarea Skagerrak se află între coasta de sud-est ale Norvegiei, coasta de sud-vest ale Suediei și golful Kattegat, care fac legătura spre Marea Baltică. În partea de est a Mării Nordului se află insulele britanice cu Scapa Flow în Nord, baza navală a flotei Grand Fleet, iar mai la sud
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Gothenburg și spre Sud) se bucură de ierni deosebit de blânde și se află în zona 7, de aceea e o zonă prietenoasă pentru unele specii exotice rezistente (ce pot fi găsite spre exemplu, în Grădina Botanica din Göteborg), coasta de sud-est a Suediei are o iarnă mai rece din cauza lipsei Curentului Golfului. Europa Centrală este un bun exemplu de tranziție de la climatul oceanic la cel continental ce poate fi observat imediat, atunci cand ne uităm la zonele climatice de rezistență a plantelor
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
până la înfrângerea generalilor săi, Afranius și Petreius, în bătălia de la Ilerda (Lérida) în 49 î. Hr. Înainte de acestea, Cantabrii au intervenit fără succes în Războaiele Galice, prin trimiterea unei armate în anul 56 î.Hr, pentru a ajuta triburile Aquitanilor din sud-estul Galiei, împotriva lui Publius Crassus, fiul lui Marcus Crassus, care servea sub Iulius Cezar. Sub conducerea căpeteniei Corocotta, propriile raidurile ale cantabrilor împotriva Vaccaei, Turmodigi și Autrigones, care acopereau un teritoriu bogat foarte râvnit, a dus la sprijinirea Vaccaeilor în
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
ușor. În plus, rămânea de rezolvat problema regiunii Ruhr. Deși în zonă erau concentrate încă efective germane importante și numeroase capacități ale industriei militare, rapoartele serviciilor aliate de informații atrăgeau atenția asupra faptului că numeroase instalații industriale erau mutate spre sud-est, în adâncul teritoriului german. Din acest motiv, importanța ofensivei din sud a crescut în mod semnificativ. Eisenhower a hotărât să își concentreze eforturile împotriva „Fortăreței Alpine”. Informațiile primite de americani indicau că trupele cele mai loiale ale lui Hitler se
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
km nord de Leipzig, și aceasta în ciuda dorinței generalului Simpson,comandantul armatei, care spera să fie lăsat să se îndrepte spre Berlin. La sud, Armata a 3-a comandat Patton trebuia să atace spre Chemnitz, aflat cam la 65 km sud-est de Leipzig. De aici, Patton trebuia să continue înaintarea spre sud-este și să intre în Austria. În același timp, Grupul de Armată VI SUA comandat de generalul Denver trebuia să înainteze prin Bavaria și prin Munții Pădurea Neagră spre Austria
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
accidentale dintre forțele aliate care tindeau să facă joncțiunea. În vreme ce Armata a 3-a și-a aliniat cea mai mare parte a forțelor de-a lungul văii râului Mulde pe 13 aprilie, flancul său sudic a continuat să înainteze spre sud-est împreună cu Grupul de Armată VI pentru ca să elimine rezistența germană din sudul țării și să intre în Austria. După cucerirea orașului Coburg, americanii au cucerit orașul Bayreuth pe 14 aprilie. Capacitatea de rezistență a germanilor în timpul marșului spre linia Elba-Mulde a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
vireze spre sud alături de Armata a 3-a pentru cucerirea orașelor Nürnberg și München și, în cele din urmă, să intre în Austria. Armata I franceză comandată de generalul Jean de Lattre de Tassigny urma să atace spre sud și sud-est pentru cucerirea orașului Stuttgart, după care să se îndrepte spre granița elvețiană și, mai departe, în Austria. La început, rezistența germanilor din sectorul Grupului de Armată VI SUA a fost mai puternică decât în sectorul Grupului de Armată XII. Forțele
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pentru cucerirea controlului deplin asupra orașului Heilbronn. Până la urmă, Armata a 7-a a reușit să străpungă apărarea germană în adâncime, în special în nord, moment în care a fost gata să își schimbe direcția de atac spre sud și sud-est. Pe 15 aprilie, când Eisenhower ordonat ca întreaga Armată a 3-a a lui Patton să se îndrepte spre sud-est spre valea Dunării către Linz și spre sud către Salzburg și Austria centrală, el a ordonat și Grupului de Armată
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
adâncime, în special în nord, moment în care a fost gata să își schimbe direcția de atac spre sud și sud-est. Pe 15 aprilie, când Eisenhower ordonat ca întreaga Armată a 3-a a lui Patton să se îndrepte spre sud-est spre valea Dunării către Linz și spre sud către Salzburg și Austria centrală, el a ordonat și Grupului de Armată VI SUA să execute o schimbare asemănătoare a direcției de atac în sudul Germaniei și vestul Austriei. Avansând pe această
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cursul Dunării, pe care a traversat-o pe 22 aprilie. În zilele următoare, restul unităților Corpurilor XXI și XV au traversat la rândul lor fluviul. Între timp, Corpul VI de pe flancul drept al Armatei a 7-a a înaintat spre sud-est împreună cu Armata I franceză. Francezii au cucerit pe 21 aprilie printr-o mișcare de dublă învăluire orașul Stuttgart, pentru ca a două zi, militarii francezi și cei americani ai Corpului VI să atingă malurile Dunării. În mod similar, Armata a 3
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
(sau "Birijani"; Urdu: بریانی; Hindi: बिरयानी, ) este o mâncare cu orez. Numele provine de la cuvântul persan beryă(n) (بریان) și înseamnă „prăjit“. Există variante regionale și locale de Biryani în Orientul Mijlociu până în partea de sud-est a Asiei. Componenta principală este orezul, în special orezul Basmati. La aceasta se adaugă carne condimentată și prăjită, cum ar fi carne de miel, oaie, pui sau carne de vită. De asemenea, sunt variante vegetariene, biryani cu ouă fierte de
Biryani () [Corola-website/Science/335600_a_336929]
-
ridica la 20 m, apoi progresiv până la 46 m sau 122 m aproape de centru. Recifuri extinse în jurul insulei între 800 și 1290 metri dinspre larg. O insuliță împădurită, Insula Constance, sau "Insulița Constance", se afla la circa 600 metri la sud-est de linia coastei, la marginea recifului. Încă din 1947, India a administrat insula ca parte a Uniunii Teritoriale a Insulelor Andaman și Nicobar. Cu toate acestea, datorită faptului că nu au existat niciodată tratate cu oamenii de pe insulă, teritoriul a
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
și ritmul evoluției ornitocomplexelor din Sarmatul Mediu pană în prezent și geneza unor grupe taxonomice de păsări pe parcursul a circa 10 milioane ani. Pentru prima dată în știință a descris 5 genuri și 12 specii noi de păsări fosile în sud-estul Europei, inclusiv o specie absolut necunoscută de fosile - voinstvenski. A descris peste 50 de specii de păsări fosile din Moldova. A inventariat ornitofauna din Republica Moldova și a descris peste 70 specii noi pentru Moldova, totodată a identificat 58 de specii
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
lazaret", pentru a evita ca bolnavele aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă, cu un acoperiș foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi singura intactă din marile construcții destinate monahiilor abației. În Sud-Est, în apropierea clădirii călugărițelor din strană, în "Livada Spălătoriei", sub un zid străpuns de o poartă boltită, se întindea un important edificiu construit la același nivel și unde ajungea apa: acolo erau instalate spălătoria, plină de putinele, și farmacia care
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
serveau la fabricarea alcoolului, rachiurilor, salutare și renumite, sau alcool de vin pentru curățarea plăgilor, pustulelor și tumorilor. Acolo se afla și atelierul de lumânări unde se topea ceara recoltată din stupi, pentru formarea lumânărilor și candelelor. În extremitatea de Sud-Est, înconjurată de ziduri, în proximitatea farmaciei, "Livada Spălătoriei" trebuia să fie locul unde se uscau rufele, după clătire, și unde se înălbeau pe pajiște cearșafuri, țesături și pânzeturi fabricate de monahiile care lucrau, torceau și țeseau lână, in sau cânepă
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală în Europa Centrală și de Sud-est, îndeosebi în Bucovina, poetică, teoria literaturii,traductologie, istoria germanisticii și conducere de doctorate. Domeniile de cercetare sunt - istoria literaturii germane; literatură comparată; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală; imagologie; istoria și estetica receptării; teoria și practica traducerii. a
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
în funcția de șef al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București. Perioada 1 octombrie 2004 - 31 iulie 2005 a fost marcată de titularizarea pe postul de profesor și titular al Catedrei "Elias Canetti" pentru Studii Interculturale Sud-est europene a Universității Europene Viadrina din Frankfurt, Oder, Germania.Din octombrie 2006 - decembrie 2006 a fost profesor asociat la Institutul de Germanistică și la Institutul de Romanistică ale Universității „La Sapienza“ din Roma. În 2007, ca inițiator, întemeietor și director
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]