9,583 matches
-
el. Convingeți-l că viața Îi e În pericol. În Estrella de Mar există oameni care Își apără intimitatea cu orice preț. — Charles, gîndește-te și tu. Ai pus Îngrozitor de multe Întrebări. (Paula se așeză pe brațul fotoliului și mîna Îi tremură ușor pe umărul meu.) N-ai cu ce să-l ajuți pe Frank și aproape că era să fii și tu omorît. — Nu..., am spus, Încercînd să-mi Îndepărtez puțin gulerul de mușchii vătămați ai gîtului. Ăla a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el ca pe un oarecare hodorog gras cu o nevastă cabotină. Și eu printre ei. Dar n-ai pornit tu incendiul. Nu uita asta. — Nu uit. Dar vocea Îi suna neconvingător. Mergînd cu mașina către Estrella de Mar, cu marea tremurînd dincolo de bariera palmierilor, am trecut pe lîngă biserica anglicană, ai cărei membri tocmai se adunau pentru repetițiile corului. La atelierul de sculptură, un alt tînăr spaniol poza Încordîndu-și pectoralii pentru zeloșii elevi În salopetele lor de artiști. La cinematograful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de onoare, folosindu-se de văl ca să-și usuce obrajii. Avea urme de ac pe brațe, dar părea sănătoasă tun și rîse cînd domnișoarele de onoare Îi traseră pe mîini rochia de mireasă. Imaginea se mută spre stînga și camera tremură În mîinile nepricepute ale operatorului. Apoi se stabiliză pe trupurile goale a doi bărbați care pătrunseseră În dormitor din balcon și se azvîrliseră pe podea. Domnișoarele de onoare Îi apucară de mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lupta de tauri din acea seară. Trecînd mai departe, am observat fleșa bisericii anglicane dominînd Plaza Iglesias. Girueta din vîrful ei era orientată către balconul unui apartament de lux dintr-un bloc profilat pe cerul Estrellei de Mar. Rombul argintiu tremura În adierea dimineții, ca o săgeată indicînd o anume fereastră de dormitor pe o ilustrată de vacanță. Mi-am parcat Renault-ul vizavi, m-am așezat strategic cu ziarul În față și am ridicat privirea către Apartamentos Mirador, un complex exclusivist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune Eduard, după primul dans. Am rămas în continuare în picioare amândoi, așteptând următoarea melodie. Stăm față în față
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
participat mai înainte la un concurs de patinaj-viteză care nu se mai încheia. Rămân și eu nemișcată. (Ce mult mi-aș dori să nu-mi vadă firul dus de la ciorapi!) — în ce sens sunt altfel? îl întreb, cu glasul încă tremurând și lăsându-mi privirea în jos, să nu-mi observe coșurile de pe frunte. Nu cred că mă deosebesc cu ceva de ele... — Ba da, mă contrazice el, zâmbind amuzat. îți merge mintea brici și nu te dai mare. Te-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi plac cărțile despre oameni. îmi place să cunosc oamenii. Sau, mă rog, nu neapărat să-i cunosc, ci să-i analizez, să-i descopăr așa cum sunt cu adevărat. Uneori sunt cu to tul altfel decât apar. Nu-mi mai tremură glasul. Eduard mă privește cercetător cu ochii lui de o nuanță cenușie, având aerul că abia atunci mă vede pentru prima dată. Precis că s-a dezumflat. Pesemne că nu-i mai arde nici de dansat cu mine. îl privesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rost să faci efortul ăsta pentru mine! mormăi, din nou răgușită. E prea complicat, Ed... Mă opresc. Nu pot să-ți spun Edi. Mai degrabă ți-aș spune Edo. Sunt fericită că am reușit să vorbesc fără să-mi mai tremure glasul. — De ce nu? Poți să-mi spui Edo, dacă vrei, acceptă el, după un moment de reflecție. Nu sună rău! Mult mai bine decât Edi! Dar de unde ți-a venit ideea asta? Pentru moment tac. Aș putea să-i spun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am imaginea per fect clară a persoanei mele - relaxată și concentrată în același timp. îmi simt mușchii feței foarte netezi și regulați, însă de getele mâinii drepte, care scriu (mă uit la ele acum, cu atenție), sunt încordate, aproape că tremură, pentru că acum întreaga greutate a trupului meu s-a strâns în pumn, și în palmă, și în degete, și în unghiile mele movulii, care mă dor. Mă uit pe pereți și ochii mi se rotesc observând totul, și mintea mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vine să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune o mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca prin farmec cu doi metri deasupra pământului și că densitatea stropilor scădea proporțional cu apropierea de creștetele trecătorilor! Am rostit totul dintr-o răsuflare, cu teama că, dacă vorbesc mai rar sau mai nesigur, iar va începe să-mi tremure vocea. Am rostit totul fără să mă uit la el, privind cu încăpățânare tot înainte. De-abia acum, când tac, îmi întorc privirea spre ochii lui cenușii. Degeaba mă ironizezi, îmi spune Eduard, cu aceeași mină concentrată cu care m-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-mi închipui că sunt într-o clasă goală. De acord, accept eu. Apoi nu mă pot stăpâni și-l întreb: câte portrete i-ai făcut Andei? Tace și mă privește. își înfige nemilos lingurița în savarină, făcând să-i tremure moțul de frișcă și să se prăbușească înfrânt într-o parte. îl privesc cum mușcă autoritar din blatul însiropat, privindu-mă și el cu ochii de culoarea scrumului, parcă mai închiși dintr odată. — Multe, îmi răspunde într-un târziu. Prea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zeci de ochi din toate părțile. Priviri curioase, priviri zeflemitoare, priviri reci mă cuprind de pe pereți și mă scor monesc insuportabil. Mai bine să nu le mai văd! Mă dezvelesc și mă ridic cu greutate din pat. Doamne, cum îmi tremură picioarele! Un tremur continuu, pe care nu-l pot opri. îmi caut lucrurile împrăștiate prin cameră și încep să mă îmbrac. în timp ce îmi trag ciorapii, intră Eduard, cu sarafanul și bluza mea în brațe. Se așază pe pat lângă mine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
efectiv pe prima bancă de la intrare. Nu mai aveam suflu. M-am verificat mecanic: aveam o gaură mare în ciorapi, chiar în dreptul genunchiului stâng, și o cogeamite julitură la genunchi. îmi simțeam mâinile reci ca gheața și înce pusem să tremur, dar nu mă puteam ridica de pe bancă. Trebuie să-mi revin, mi-am spus, continuând să privesc, par că hipnotizată, gaura mare și rotundă din ciorap, exact în dreptul genunchiului julit. Parcă mă lovisem în semn de solidaritate cu Eduard. Dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ieși din apă cu pași mari, dar pe măsură ce se desprindea de apă simțea cum i se îngreunează corpul, ca și cum marea l ar fi tras înapoi. Când tălpile atinseră nisipul se simți dintr-odată istovit și se prăvăli pe nisipul umed, tremurând de frig. Auzi pașii fetei apropiindu-se și simți cum pogoară șalul pufos de lână ca un uriaș fluture nevăzut peste spatele lui. — M-ai speriat, auzi glasul fetei. Nu știam cât ai de gând să te mai duci în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridică șalul căzut pe nisip să i-l dea, însă era umed. Fata îl luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de frig, că o cheamă Carla. Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un glas mirat. Cum ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
puse sub calorifer, să se usuce. Se dezbrăcă de hainele jilave și se vârî sub duș, lăsând să curgă peste ea multă, foarte multă apă fierbinte. Apoi se înfofoli într-un halat de baie alb și gros și se vârî tremurând sub pătură. O apucase un tremur incontro labil. închise ochii, încercând să se liniștească. Dar și cu ochii închiși vedea același lucru: chipul de fată cu ochi imenși și fruntea plină de imagini disparate. Un chip uitat, zăvorât în rama
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
turiști. Ionela dădu din cap și-l mângâie pe creștet absentă. Domnul Neacșu îi sărută galanton mâna și și îndreptă privirile spre Clara, care se încruntase și își strânsese buzele, încordată. I se înroșiseră dintr-odată obrajii și mâinile îi tremurau ușor. Era atât de încordată, încât nu observase cum o sorbea din ochi dom nul Neacșu. își amintea prea bine ziua aceea de 1 Mai. în acea zi de 1 Mai, în care ea ar fi trebuit să fie la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adică, ea însăși, Clara Martin, o adolescentă de 17 ani, declanșase to tul, prin scrisul ei insomniac? Ea declanșase nu numai accidentul lui Eduard, ci și plecarea mamei sale? — Vrei să știi de ce ne-am despărțit? o întrebă domnul Martin, tremurând din tot corpul, incontrolabil și aproape țipând. A fost, în final, decizia mea! I-am spus să se care cu gărgăunii ei cu tot! Să mă lase naibii în pace! Da, a fost decizia mea! S-a nimerit, o dată, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
jos, de ce nu poate lua portretul acela de pe holul hotelului ca să și-l lipească înapoi pe față? Poate așa s-ar regăsi. Ar readuce-o la viață pe Clara Martin. Clara cu pielea întoarsă pe dos. Tresări și începu să tremure când simți o atingere pe umăr și văzu, tot prin oglindă, chipul vulgar al unui bărbat necunoscut. O figură rotundă, niște ochi mici și lunguieți, cu o lucire infatuată, sprâncene groase și rebele, păr sur proaspăt tuns, obraji rumeni și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de nevoie, tot mai des, oamenii din Goldana, purtând bocanci reformați și pantaloni soldățești, ies la festivități de proslăvire, unde tremură de frig, în timp ce se strigă lozinci: "Votați soarele!" "Votați soarele!..." "Votați pentru viața nouă, liberă de exploatarea omului de către om!" Se știe că Boureanu, bătrânul dascăl de școală, spusese, într-un ceas rău: Viața asta nouă, liberă de exploatarea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ne-am pierdut curajul și am petrecut cu amară inimă noaptea a șaisprezecea, apoi cu mare încordare noaptea a șaptesprezecea și se tot auzea, când și când, câte un huiet înfundat din inima Muntelui, dar așa de plăpând, încât numai tremura, ca o părere care ți se pare și asta, mai mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu, tot ascultând, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toți odată, experiența lui Enea Căpută și după ce am ronțăit oleacă de scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust, am tras la sorți Iar văzând cum tragem la sorți, arapul Ali Străilaș a prins a tremura mai tare decât mine, cel scuturat de friguri și așa de holbat ne privea, când pe unul când pe celălalt, că i se vedea rotundul ochilor, cât albușul la oul de gâscă Ci noi am avut grijă, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în greutate Deci așa fiind starea mea de istovire în așteptare și asta fiind nepăsarea mea, nu am mai luat în considerare ușoarele smuncituri, care se simțeau tremurând, într-o parte a schelelor sondei Însă atunci a ridicat privirea Manuil Fragă și i-am văzut cum ochii i se depărtează între ei și se fac mai mari și întinzându-și gâtul în sus, se arătă înspăimântat, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de neînțeles pentru creierul ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]