9,812 matches
-
a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut o umezeală prelingându-se pe trunchi în jos ca niște lacrimi, cum se întâmplă deobicei cu un lemn verde pus pe foc. El vorbi apoi: Bunătatea care te face să vorbești
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să impresioneze inamicul pregătind un asediu în toată legea. În cursul nopții, maurii au avut timp să-și măsoare pierderile. Corturile lor răsunau de jale. Un soldat își plângea fratele, altul prietenul; mulți se văitau din pricina rănilor căpătate și toți tremurau la gândul zilei de mâine. La epoca aceea, doi tineri mauri de modestă obârșie, au dat o pildo de dragoste și devotament, rară în istoria omenirii. Cloridan și Medor îl urmaseră pe prințul Darninel în războiul contra Franței. Cloridan, vânător
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aceea el nu i-ar fi lăsat pentru a se arunca cu tot atâta furie asupra oilor lor. Țăranii și-au lăsat plugurile și grapele, s-au urcat pe acoperișurile caselor și pe crestele dealurilor, De la aceste înălțimi ei priveau tremurând furia nefericitului Roland. Cu pumnii, cu dinții, unghiile și picioarele, el înșfăca, frângea sfâșia zdrobea vite,oi și porci. Doar cei ce erau mai iute de picior au izbutit să-i scape. Când groaza a făcut în sfârșit gol în jurul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai coborât ieri din naveta spațială acolo unde trebuia și că mă îndreptasem spre planeta care urma. Am măsurat cu atenție, prin fereastra din spate, întinderea hotarului acelei dimineți. Cafeaua a sosit în timp ce fumam întins în cadă, cu un picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ți place mai mult? — Nu știu, spuse ea. Amândoi sunt nașpa. Am intrat într-un bar discret luminat, dar fără discotecă, de pe Fiftieth Street. O vreme am citit ce scria pe biletul meu. Pe scaunul de lângă mine, un conțopist care tremura tot înghesui grăbit în el trei cocteiluri întunecate la culoare și o porni grăbit cu un oftat cutremurător... Pentru mine vin alb: încerc să mă păstrez în formă. E prima porție de alcool pe care o iau după - după cât? - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
locuință, un bârlog, un șopron - un ogeac nenorocit. Miroase a burlac, a burlăcie: până și eu o simt (nu lăsa singurătatea să îți intre în casă, în oase. După un timp singurătatea îți va pătrunde în oase). Ca un adolescent, tremurând și cu gura deschisă, sărmanul meu apartament tânjește după o prezență feminină. Același lucru mi se întâmplă și mie. (Capotul ei, cremele hidratante, caseta cu bijuterii din sertarul cu desuuri - nu mai sunt aici, toate au dispărut.) În casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stâng era o umflătură cenușie, și părul mi-era bine ars în aceeași parte. O bătaie? Nu credeam să fi fost vorba despre așa ceva. Dacă ar fi fost o bătaie, atunci ar fi trebuit să înving. Trupul îmi era întreg, tremura, scâncea în lumina vie, dar era întreg. M-am întors - și am rămas cu respirația tăiată. Bah... Cristoase. Spatele, spatele meu mare și alb, era marcat cu treizeci sau patruzeci de crestături roșii și subțiri, aplicate după un model precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pat de cuie. Apucându-mă zdravăn de colacul de osânză, am reușit să mă răsucesc și să mă uit bine la una din rănile acelea care nu sângera. O indentație, o gaură roșie. Puteam să-mi vâr degetul mic, care tremura, până la jumătatea unghiei Am făcut un pas în spate. Nici o altă rană. Nici o altă nouă rană. Portmoneul meu plin cu hârtii era intact; cărți de credit, vreo optzeci de dolari, vreo treizeci de lire. Aveam o mahmureală de toată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului pe piscul cel golaș. Se încruntă, se încordează - se uită-n hăul fără fund. Fata e acolo, murmură, și tremură, cu ultima ei țigară și o brichetă electrică. Genericul. Eram profund mișcat. Mișcat? Am avut o cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau lacrimile când am dat-o la closet Nici o îndoială în privința asta, absolut nici una: Davis avea să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zornăia sub comenzile ei. S-a întors afectată - nu era o barmaniță înnăscută - și a fluturat restul chiar în fața mea, care, așa cum a văzut și ea, fierbea. Pe dumneata nu te servim, mi-a adus ea la cunoștință. Fața îi tremura Apoi m-a privit în ochi. Fața ei, micul ei univers, era și întregime prezent și corect Interesul celor din bar fusese deja stârnit. Chiar de când intrasem aici, simțisem aprig nevoia să beau. Asta se întâmpla acum cinci minute. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nas în camera 666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale. O oră mai târziu, îmi puneam centura de siguranță la LAX. Clasa întâi: the Pantheon of Celestial Arts - meniul lor. Onorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
imperceptibil. Antipaticul apartament a răspuns încet prezenței feminine cu un geamăt smuls de efort. Își aranjează ținuta greoi, cu mișcări stângace, încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură licărul nesincerității. Își rafinează comportamentul. Își pune în ordine prosoapele. Îl pune pe burlac la treabă. Da, chiar și pentru nările mele înfundate, mirosul din casă s-a îmbunătățit categoric. Pentru asta mulțumesc parfumurilor Selinei scutite de taxe vamale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am gândit Kitsch... Mda. Când Vron era toată numai plâns, după ce îi arătase viitorului ei fiu vitreg fotografii de-ale ei masturbându-se fără nici o haină pe ea, și totul pentru bani, îmi explicase - aproape lipită de mine, cu lacrimi fierbinți tremurându-i pe vârful genelor - că ea fusese dintotdeauna creativă. „Am fost întotdeauna creativă, John!“ îi dădea ea înainte, ca și cum eu m-aș fi încăpățânat să susțin că creativă doar din când în când sau că nu fusese așa până de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înseamnă și altceva. — Sigur. Înseamnă luptă. Înseamnă Putere. — Corect. Dar mai înseamnă și altceva. — Ce? I-am spus. A fost devastat. Îmi pare rău, Spunk, dar asta-i situația. Fața lui tânără i-a căzut și a început să-i tremure, suferință provocată parcă de o durere de dinți, tăind cute adânci în colțurile ochilor. De ce nu-i spusese nimeni lucrul ăsta până acum? Cred că nu îndrăzniseră s-o facă. Am ridicat din umeri și mi-am băut paharul. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe el, sau, poate, opinia sau versiunea lui mai fac ceva parale. Cred că vindem tot ce avem. Actorii fac striptease: o fac toată ziua. Fielding i-a îndrugat tâmpeniile obișnuite și, în cele din urmă, Nub plecă cu șuncile tremurându-i. — Grozav. O luăm iară de la început. — Nu dezarma așa de ușor, Slick. Știi, Nub și Spunk sunt reprezentați de Herrick Shnexnayder. Eu îi telefonez lui Herrick și tu pregătești ceva de băut. E rândul tău. Fielding i-a telefonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Doar știi ce gust au nopțile astea. În cele din urmă, ea a găsit ceva mai insuportabil decât mi se părea mie și astfel, în zori, mi-a dat răspunsul întreg, lungul secret, cu un pachet de șervețele de hârtie tremurându-i pe sânii-i de gravidă. Era de necrezut, dar eu l-am crezut. Selina a rămas tăcută, așteptând. Nu știa cât era de necrezut. — Ai fost bun și înțelegător, a spus ea. O să plec dimineața asta. N-are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întors. Ce urma? Nu știam. Probabil că nici el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai vreau încă o luptă, mi-am zis și m-am întors spre ea. — Oprește-te. Am privit în jos gâfâind, dar ferm pe picioare. Puștiul era terminat, un ghemotoc de carne, cuțitul îi căzuse din mână, ambele picioare îi tremurau în adidașii prea strâmți. — Okay, am spus eu. Cheamă poliția. — Era cât pe ce să ne omori pe amândoi. Îți dai seama? — Poftim? am exclamat eu, privind-o fix. Dorința ei ar fi fost ca ea să țină situația sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până la ultima treaptă. Apoi m-am clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel puțin ala cred) și m-am trezit cu Shadow lătrându-mi în față. Câinele alb tremura tot și plescăia nervos din fălci, în timp ce eu mă strecuram afară de sub fantezista avalanșă. În cele din urmă, am dus totul în dormitor și l-am aruncat pe pat. Nici pornografia nu e mai ușoară decât povestea asta, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-un firicel de vânt: cutii de carton pentru alimente, pachete de țigări, cutii de bere, toate trăindu-și viața post-mortem de pui decapitați... M-am apropiat și mai mult. Shadow părea să fie într-o stare ciudată, botul lung îi tremura și-i clănțănea, în timp ce o labă moale arăta, arăta spre nord. În el intervenise o schimbare de natură fizică, un detaliu pe care nu reușeam să-l reperez. Zgarda, îi dispăruse zgarda. Un singur ceas petrecuse în junglă și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o parte. Din gură s-au revărsat bucăți de carne semi-digerată și bucăți de dinți. Ochii noștri s-au întâlnit într-o privire oribilă. Mai văzusem ochii aceia, dar nu pe fața asta. Părul i-a căzut, dezvăluind încâlcitura roșcată. Tremura în rochia fără formă. — Cine ești? am întrebat, eu trăgând adânc din țigara strâmbă. Nu era femeie. Vocea era a unui bărbat, ca și restul trupului. — La dracu, dragă, pleacă, mi s-a părut mie că aud. O, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la o înălțime de zece mii de metri. Ceva foarte vast și plin de furie ne-a sorbit în haosul său. Fălcile aflate deasupra capului nostru s-au deschis uimite. Oamenii vorbesc în limbi ciudate: până și vocea pilotului falsează și tremură în spasme. Nu, e New York, e încă New York, care se întinde să ne prindă inima cu degetele lui groase și tari. Sfidând toate avertismentele, m-am ridicat în picioare și m-am rostogolit spre mica toaletă din spate. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cum eu eram mai mică, nu prezentam nici un interes. — Care e cea mai veche amintire a ta? — Aveam vreo trei ani și venea doctorul Burileanu să ne vaccineze pe sora mea și pe mine. Era înalt și pleșuv, iar eu, tremurând de frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o carte, ci doar o scurtă poveste. Încerc să scriu ceva despre mine, chiar dacă evenimentele ce merită a fi expuse sunt puține. Am trecut de patruzeci de ani, acum sunt cel mai pregătit pentru așa ceva. Mai târziu, mâna îmi va tremura, iar gândul va prinde să se încețoșeze. Ce este, oare, pe lume, mai important decât viața ta, a mea? Nimic mai personal, dar - aproape totdeauna - în folosința altora. Trăim doar ceea ce ne este lăsat. Sau ceea ce izbutim să ascundem. Judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
eram afoni! E drept, muzica producea asupra noastră un efect fascinant. Paralizant, mai degrabă, fiindcă în fața claviaturilor ne trezeam speriați, țepeni, niște momâi. Ce mai, ne dădeam în vânt după muzică, tot așa cum unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre voluntare și biciul nevăzut al tatălui - padre padrone - ne-au antrenat într-o muncă aproape neomenească. Exersam fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]