8,318 matches
-
Catinca ocupă deci un loc distinct în rîndul femeilor României 106. Fără doamna Catinca, Iorga n-ar fi putut realiza ceea ce a realizat. Întreaga sa familie lucra efectiv pentru el; "Tata era foarte pretențios"107, își amintește fiica sa. Orice vizitator care venea acasă la Iorga îl găsea de obicei citind în biroul său, înconjurat de cărți puse una peste alta pînă-n tavan și toate rafturile supraîncărcate (deși Iorga își cunoștea bine inventarul). Își nota cu grijă pagina la care rămăsese
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
studenții de la institutele de artă, dar nu numai artiști. Avea și o bibliotecă bogată. Era finanțată mai ales grație subscripțiilor din cotidianul "Universul" și a fondurilor acordate de Banca Națională a României. Decorația sa interioară prezenta cîteva mostre superbe ale folclorului românesc. Mulți vizitatori străini s-au bucurat de calda ospitalitate românească de acolo. În anii '30, Iorga a jucat un rol important în înființarea unei școli românești la Roma. Scopul său era "să contracareze influența maghiară din Italia lui Mussolini prin apeluri la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dezbaterilor occidentale, experiența practică a „comunismului real” cu câțiva kilometri mai la est a trecut practic neobservată - de nimeni alții decât cei mai fervenți admiratori ai comunismului. Starea intelectuală a Europei Occidentale postbelice ar fi fost de nerecunoscut pentru un vizitator din trecut, chiar din trecutul foarte apropiat. Europa Centrală germanofonă - motor al culturii europene În prima treime a secolului XX - Încetase să mai existe. Viena, deja În umbră după căderea Habsburgilor În 1918, a fost Împărțită, ca și Berlinul, Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a celui de-al doilea război mondial, orașul și-a pierdut evreii - adică mare parte din pătura cea mai educată și cosmopolită 15. După plecarea rușilor În 1955, orașul nu mai avea nici măcar farmecul dubios al Berlinului scindat. Majoritatea vizitatorilor găseau Viena molcomă În platitudinea ei - și aceasta e dovada cea mai clară că Austria depășise cu succes un trecut tulbure. Dincolo de fascinația discretă a „republicii alpine” de o prosperitate crescândă, Austria era și ea coruptă În felul ei. Aidoma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demonstrațiile, oprirea lucrului, grevele, solicitările privind reprezentarea sindicală și negocierile colective au devenit constante ale vieții spaniole. Regimul se opunea cu fermitate oricărei concesii politice, dar nu-și permitea să afișeze o imagine prea represivă când țara era Înțesată de vizitatori străini: 17,3 milioane În 1966; aproape 34 de milioane cu un an Înainte de moartea lui Franco. Autoritățile spaniole nu se puteau lipsi nici de cooperarea și Îndemânarea forței de lucru urbane, tot mai importantă. Au fost astfel constrânse să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la cutumele sociale Încetățenite de mult În Nord; de fapt, acest proces a precedat revoluțiile politice. Nerăbdători să scape de constrângerile unei alte epoci, tinerii erau extrem de sceptici față de retorica stângii, dar și a dreptei, și indiferenți la valorile tradiționale. Vizitatorii Lisabonei sau Madridului din anii de după tranziție erau foarte surprinși de lipsa oricărei referințe la trecutul recent, fie ea politică sau culturală 20. Anii ’30 au alunecat curând Într-o irelevanță pe care o surprinde cu fler premonitoriu La Guerre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minorităților altădată supuse, care beneficiaseră de egalitatea federală aplicată riguros de Tito4. Kosovo era deci o problemă potențial explozivă, din motive prea puțin legate de sfada balcanică „veche de când lumea”. În anii ’60, André Malraux Îi semnala cu finețe unui vizitator iugoslav În Franța: Le Kosovo c’est votre Algérie dans l’Orléanais. Dacă antipatia sârbilor față de albanezi izvora din proximitate și nesiguranță, la extremitatea nordică a Iugoslaviei disprețul pentru amărâții din sud nu avea substrat etnic și se baza nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liman pe o fundație mai stabilă, capabile să atragă investitori occidentali și să aspire la o eventuală intrare În Uniunea Europeană. Succesul strategiilor economice ale Poloniei sau ale Estoniei, prin comparație cu soarta României sau a Ucrainei, este evident pentru orice vizitator. Judecate după activitatea micilor Întreprinzători sau optimismul opiniei publice, țările est-europene Înfloritoare stăteau mai bine chiar și decât fosta RDG, cu toate avantajele evidente ale acesteia. Putem conchide că țările postcomuniste mai „avansate”, precum Polonia - ori Republica Cehă, Estonia, Slovenia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
periferice să se aleagă din perspectiva Îndepărtată a includerii În noua Europă este mai puțin important decât ce aveau de pierdut dacă erau lăsate pe dinafară. Consecințele excluderii erau deja vizibile În primii ani ai noului mileniu chiar și pentru vizitatorul cel mai indiferent. Dacă existase cândva un element cosmopolit sau „european” În orașe precum Cernăuți În Ucraina sau Chișinău În Moldova, el fusese de mult evacuat cu ciomagul de regimul nazist și apoi de cel sovietic; Împrejurimile rurale erau Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Arte Decorative din Praga a organizat o expoziție de „haine de dinaintea revoluției”: ghete, rochii, lenjerie și alte obiecte dintr-o lume care dispăruse cu numai 14 ani În urmă, dar care inspira deja o fascinație rece. Expoziția a atras mulți vizitatori nu tocmai tineri, pentru care monotonia gri a exponatelor era o amintire recentă. Însă reacția vizitatorilor sugera un grad de afecțiune și chiar de regret care i-a surprins pe curatori. Ostalgia, cum i se spunea În Germania, se hrănea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte obiecte dintr-o lume care dispăruse cu numai 14 ani În urmă, dar care inspira deja o fascinație rece. Expoziția a atras mulți vizitatori nu tocmai tineri, pentru care monotonia gri a exponatelor era o amintire recentă. Însă reacția vizitatorilor sugera un grad de afecțiune și chiar de regret care i-a surprins pe curatori. Ostalgia, cum i se spunea În Germania, se hrănea din același gen de reminiscențe incomplete. Dacă ne gândim că RDG - ca să adaptăm afirmația lui Mirabeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centrul civic a fost ras și Înlocuit de malluri stridente Încastrate În parcări de beton. Nu au mai rămas decât primăria și o mână de clădiri din vecinătate, relicve arhitecturale ale gloriei municipale de secol al XIX-lea, spre care vizitatorii erau Îndrumați de indicatoare „vechi”. Între timp, standurile din piața locală s-au specializat În comerțul cu nostalgie pentru nimeni alții decât locuitorii zonei (Barnsley nu făcea parte din vreun circuit turistic): fotografii În sepia și cărți cu titluri precum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
surprins memorabil tragedia șomerilor din clasa muncitoare britanică În perioada interbelică. După 70 de ani, În Wigan existau nu numai o dană (Orwell constata la vremea lui absența acesteia), ci și un panou pe șoseaua cea mai apropiată, care atrăgea vizitatorii. Lângă canalul curățat fuseseră construite „Cum eram cândva”, un muzeu, și „Orwell la Wigan Pier”, un pub modern ca oricare altul, cu burgeri și cartofi prăjiți. Îngrozitoarele cartiere sărace din nord despre care scria Orwell fuseseră rase - nu numai de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locomotive cu aburi și muzee de profil decât tot restul Europei la un loc: 120, dintre care 91 numai În Anglia. Cele mai multe dintre aceste trenuri nu duc nicăieri, iar cele care duc amestecă realitatea și fantezia cu o nonșalanță dezarmantă: vizitatorii care ajung vara În comitatul West Yorkshire sunt poftiți să ia Locomotiva Thomas pe linia Keighley-Haworth până la casa memorială Brontë. În Anglia contemporană, istoria și ficțiunea se confundă așadar. Industria, sărăcia și lupta de clasă sunt oficial moarte și Îngropate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
haine sau În interes de serviciu, ci și pentru divertisment și informare. O expoziție, o piesă de teatru sau un spectacol de operă generau cronici În presa din mai multe țări. Un spectacol reușit la Londra sau Amsterdam putea atrage vizitatori tocmai de la Paris, Zürich sau Milano. Dacă acest public de un cosmopolitism recent era sau nu Într-adevăr sofisticat (sau doar cu dare de mână) constituia un subiect de controversă. Evenimente cu tradiție precum Festivalul anual de la Salzburg sau reprezentațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atașamentul partizan față de o echipă anume 5. La momentul de maximă audiență, transmisiunile BBC de la meciurile disputate În Portugalia au atras 25 de milioane de telespectatori numai În Marea Britanie. Site-ul oficial euro.com a Înregistrat 40 de milioane de vizitatori și un miliard de accesări pe parcursul competiției. Fotbalul Își merita popularitatea. Era o formă de divertisment evident egalitaristă. Oricine putea juca fotbal, oriunde: nu Îți trebuie decât o minge - spre deosebire de tenis sau atletism, care necesită un anumit nivel al venitului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În lupta Împotriva fascismului hitlerist”. Fostele lagăre de concentrare de pe teritoriul est-german - În special Buchenwald și Sachsenhausen - au fost transformate În „lagăre speciale de izolare” pentru prizonierii politici. Mult mai târziu, după ce Buchenwald fusese transformat Într-un complex memorial, ghidul vizitatorului afirma că scopurile declarate ale „fascismului german” au fost „distrugerea marxismului, răzbunarea pentru Înfrângerea din primul război mondial și teroarea brutală Împotriva oricărei rezistențe”. În aceeași broșură, fotografiile care Înfățișează rampa de triere a deținuților de la Auschwitz erau Însoțite de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a inaugurat un Centru Memorial al Holocaustului Într-o casă din Budapesta folosită cândva pentru Încarcerarea evreilor. Dar În cea mai mare parte a timpului acest centru este gol, iar exponatele și statisticile sunt văzute doar de o mână de vizitatori, mai mult străini. În schimb, În partea opusă a orașului, ungurii se Înghesuie să vadă Terrorhaza. Terrorhaza („Casa Terorii”) este, așa cum sugerează numele, un muzeu al ororilor. El spune o poveste despre dictatura, violența, tortura și represiunea practicate de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Ungaria Între 1944 și 1989. Datele sunt semnificative. Reproduceri sinistre după celulele arestului poliției, echipamentele de tortură și camerele de interogatoriu care se aflau cândva acolo (clădirea este chiar sediul fostei Securități) le sunt prezentate miilor de elevi și vizitatori fără nici o distincție Între huliganii din partidul „Crucile cu săgeți” condus de Ferenc Szálasi, aflat la putere din octombrie 1944 până În aprilie 1945, și regimul comunist instalat după război. Membrilor „Crucilor cu săgeți” (care au contribuit activ la exterminarea a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sortimentul "claret" era un vin pentru consumul curent "bun, pur, limpede, nou și comercial". 57 Denumirea acestei străzi se explică prin prezența ancestrală a două izvoare termale, susceptibile să vindece femeile sterile. Un puț la intrare, pe partea stângă, amintește vizitatorilor muzeului despre vechea vocație a locului. 58 Anul consulatului lui Opimius, 121 înainte de Hristos., a adus cu sine una dintre cele mai celebre date din istoria vinului, alături de anii 1630 și 1811, "anii apariției Cometei". 59 Beciurile californiene reprezintă în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
semestrele al 3-lea și al 4-lea, 1964. 90 Personaj din piesa lui Alphonse Daudet, L'Arlésienne, (fata din Arles în limba română) semnifică un lucru despre care se vorbește mult dar care nu apare niciodată. (n. trad.) 91 Vizitatorul Catedralei din Strasburg poate admira în absida altarului un vitraliu al meșterului sticlar Max Lugrand, oferit de către Consiliul Europei, ce o înfățișează pe Fecioara Maria, protectoarea orașului. Ea este îmbrăcată cu o manta de culoarea cerului și poartă coroana cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ion Atanasiu 7. Gavril Bogdan 8. Radu Vlad 9. Ștefan Georgescu 10. Ion Trandafir Vizitarea acestui subteran altar a fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
se găsește și nici nu poate să fie. S-ar părea că Stück i-ar fi spus odinioară domniei sale că n-are desen, dar că are fantezie. Altfel pusă chestia, suntem de părerea lui Stück, și nici noi în fața unui vizitator plicticos n-am răspunde altfel. Noi căutăm talent, nu fantezie, nu poezie, nu armonie, nu parfumerie, la un pictor. Găsesc la domnul Kimon Loghi o hotărâre, un gen de hotărâre specială tuturor celor nechemați. Găsesc încăpățânarea de a transpune culorile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia Macedonski prezidează aceste liturghii estetice. Finalul primei etape inițiatice se încheie cu revelarea unuia din mistere, semnificația tronului cu întregul ansamblu decorativ care-l consacră, și ca în orice revelație, explicația nu epuizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu dor al lui Mirea, copiat de elevul său Mihăilescu și corectat de el însuși"579, copie instalată în salon. În Biografia mea, criticul de artă se erijează asemeni fraților Goncourt într-un ghid avizat al propriei locuințe, introducând un vizitator virtual în intimitatea unui spațiu unde locuirea păstrează o ambiguitate delectabilă de efect muzeal. Nicolae Petrașcu relevă toate particularitățile unui estet care a urmărit cu atenție fiecare detaliu, selecția și dispunerea obiectelor în funcție de spațiul destinat în vederea unei armonizări care să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]