82,461 matches
-
și, implicit, de tulburare psihică. George Combe (1788-1858), o Edinburgh avocat, a devenit un rival exponent al phrenological gândire, și fratele său, Andrew Combe (1797-1847), care mai târziu a fost numit un medic de la Regina Victoria, a scris o phrenological tratat intitulat "Observații pe Mentale Deranjament" (1831). Ei au, de asemenea, a fondat Edinburgh Phrenological Societate în 1820. Epoca modernă a instituționalizat furnizarea de îngrijire de bolnavi mintal, a început în secolul al 19-lea, cu o mare stat condus de
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
Pan-European Species Directories Infrastructure. Multe soiuri acestui gen sunt comestibile, lăptuca dulce și râșcovul de brad fiind cele mai preferate căci delicioase. Deși lăptuca dulce sau lăptucă neagră se pot mânca crud, pentru celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot să provoaca intoxicații digestive. După consum, câteodată urina se decolorează roșu, ce însă este inofensiv. Pentru genurile "Lactarius" și Lactifluus" (ca și pentru soiul "Russula") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
juridice la facultatea de drept a Universității New York. Elaraby este partener la Biroul Zaki Hashem & Partners din Cairo, specializat în negocieri și arbitraje. Între 1976-1978 și iarăși, între 1983-1987 a fost consilier juridic și director la secția juridică și de tratate a Ministerului egiptean de externe, apoi în anii 1981-1983 a fost ambasador al țării sale în India. Elaraby a fost în 1978 consilier juridic al delegației Egiptului la conferința de pace de la Câmp David pentru pace în Orientul Mijlociu. Între 1985-1989
Nabil Elaraby () [Corola-website/Science/337068_a_338397]
-
revista "Scrisul bănățean" (1958), colaborând în cursul îndelungatei sale cariere cu articole, studii și eseuri la revistele "Cronica", "Convorbiri literare", "Dacia literară", "Ateneu", "Bucovina literară", "Saeculum" etc. A publicat mai multe volume de folcloristică, estetică și etnologie, a colaborat la "Tratatul de dialectologie" (1984), a îngrijit peste douăzeci de antologii și ediții critice ale operelor lui Al. Vasiliu, M. Eliade, M. Sadoveanu, N. Crainic, Al. Dima și M. Eminescu și a publicat, în colab. cu Magda Ursache, antologia de poezie religioasă
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
tradițională veche a poporului român, abordată laturile sale estetice și etnologice. Petru Ursache a cercetat din punct de vedere mitologic balada "Miorița", acordând atenție aspectelor morale și estetice ale unor opere religioase precum "Filocalia", care i-a inspirat scrierea unui tratat de „Estetică teologică”. Balada "Miorița" este abordată de Petru Ursache într-un volum de 328 de pagini, organizat în 6 capitole (Aventuri thanatice exemplare, Imaginarul mitic al păstorului, Transhumanțe sufletești și de imagine, Înaltul de Sus și Înaltul de Jos
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
În fapt, un maristan are datoria să găzduiască orice musulman (sau orice musulmană) și să-i ofere îngrijiri gratuite. Acest lucru nu înseamnă că personalul este sub-calificat, dimpotrivă: unii dintre cei mai mari medici lucrează acolo. Astfel, al-Razi, al cărui tratat privind variola și rujeola a fost folosit în Vest ca și în Est până în secolul XIX, a condus timp de mai mulți ani maristanul din Bagdad în secolul X. Principalele caracteristici arhitecturale al unor astfel de structuri sunt un număr
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
expresie a societății de atunci. "Legile lui Manu" se concentrează asupra inegalității sociale, care era consfințită pe baze religioase și care consta în existența castelor, închise și ereditare. Atribuită lui Cautilya („Vicleanul”) Ceanakia, "Arthashastra" (sau "Știința politicii") reprezintă un adevărat tratat normativ de "știință" politică, în care sunt prezentate aspecte ca: Războiul, tulburările interne (cum ar fi răscoalele) sunt considerate negative, autorul susținând regimul de guvernare monarhic (deși subliniază și existența celorlalte state republicane din India antică), idealizând monarhia centralizată și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
deoarece putea fi învățată de orice cetățean. Sofiștii au evidențiat deosebirea dintre dreptul natural și dreptul pozitiv, care, fiind creat de oameni, avea un caracter convențional. Cel mai cunoscut a fost Protagoras din Abdera. Susținător activ al democrației, a scris tratate asupra constituției și statului. Pentru ca cetățenii să poată participa la viața politică, trebuia ca ei să o învețe și să o înțeleagă. Protagoras considera statul ca fiind sursa moralei și a legii. În timp ce vechea generație de sofiști erau profesori de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
este și cod juridic. Puterea executivă, în același timp civilă și canonică, aparține doar divinității, față de care toți cetățenii sunt egali, deci doar teoretic există un fel de "democrație". Unul dintre primii mari filozofi arabi, Al-Farabi, a scris și câteva tratate de politică: "Despre concepțiile locuitorilor orașului virtuos", "Aforismele omului de stat", "Politica civilă". Orașul este imaginat ca un întreg, ale cărui părți interacționează ca într-un organism. Fiecărui membru al societății îi este destinată sarcina cea mai potrivită cu abilitățile
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
sumă de indivizi izolați și chiar au încercat să preconizeze societatea viitoare cu un caracter utopic (cazul lui Thomas Morus și Tommaso Campanella). Umanismul s-a răspândit mai mult în rândul categoriei sociale instruite, deci a elitei intelectuale europene. Prin tratatele sale, "Principele" (1513), "Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius" (1517), "Arta războiului" (1518), "Istoriile florentine" (1525), Niccolò Machiavelli este considerat părintele științei politice moderne. Deschizător de drumuri, a separat politicul de alte sfere ale societății și l-a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
o formă de stat la care toți cetățenii sunt obligați să participe. Primele lucrări în care sunt preconizate idei utopice sunt "Republica" lui Platon și "Politica" lui Aristotel. În aceeași direcție se încadrează și "Leviathanul" lui Thomas Hobbes, "Al doilea tratat" al lui John Locke și "Contractul social" al lui Jean-Jacques Rousseau. Și "Noua Atlantidă" a lui Francis Bacon s-ar încadra în tradiția utopică, numai că la baza proiectului său se afla proprietatea privată. Chiar dacă la prima vedere utopiile par
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Consideră că întreaga putere trebuie să fie deținută de monarh (susținut de aristocrați) și nu admite niciun fel de guvernări "mixte" care ar denatura caracterul unitar și indivizibil al puterii. Prin lucrările sale (dintre care cele mai importante sunt: "Două tratate despre guvernare","Cugetări despre educație", "Eseu asupra intelectului omenesc") care susțin supremația statului de drept, John Locke poate fi considerat un precursor al conceptelor democratice moderne. Statul reprezintă o asociere a oamenilor pentru menținerea intereselor proprii. Societatea politică și civilă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
botanicii: revizuirea lucrării lui John Stackhouse (1742-1819) despre genurile de plante descrise de Teofrast (1816) și despre „Floră și fauna” a lui Virgiliu (1824). După ce a devenit medic regal la castelul din Fontainebleau, a mai publicat în 1805 un mic tratat referitor la mușcătură [[Șerpi veninoși|Viperei aspis] de acolo și, în 1815, o revizuire a istoriei medicinei în 5 volume a lui [[Kurt Sprengel]] (Versuch einer pragmatischen Geschichte der Arzneikunde). În ziua de 22 octombrie 1821, savantul a fost ales
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
că există mai multe aspecte pentru interpretarea sa. Interpretări cele mai primitive ale pietrei se referă la utilizarea sa ca un calendar. În 1792, la doi ani după descoperirea pietrei, antropologul mexican Antonio de León y Gama a scris un tratat despre calendarul aztec, folosind piatra aceasta ca baza a lui. Unele dintre cercurile de glife sunt glife pentru zilele lunii. Unele simboluri pot reprezenta cele cinci epoci prin care mexica credeau că trecuse pământul. Imaginea pietrei calendar este afișată pe
Piatra calendarului aztec () [Corola-website/Science/337305_a_338634]
-
Organizații internaționale“". Profesorul Marțian I. Niciu a făcut parte din colectivele care au elaborat "Dicționarul diplomatic", apărut în 1979, și "Dicționarul de drept internațional public", editat în 1982. Începând din 1990, profesorul Marțian I. Niciu a elaborat și a publicat tratatul "Drept internațional public", care a fost tipărit în cîteva ediții succesive (ultima ediție fiind cea din anul 2001) și care reprezintă un reper bibliografic în doctrina română de drept internațional public.
Marțian I. Niciu () [Corola-website/Science/337301_a_338630]
-
este vorba despre un punct de frontieră triplă între Luxemburg (prin urmare, mai pe larg, Benelux), Germania și Franța (pe malul râului Mosela). Dacă prima Convenție de la Schengen datează din 1985, Spațiul Schengen a fost instituționalizat la scară europeană prin Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997. Spațiul Schengen cuprinde în prezent (decembrie 2016) 26 de state membre. Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007, modifică regulile juridice privitoare a Spațiul Schengen, întărind noțiunea de « spațiu de libertate, securitate și
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
Franța (pe malul râului Mosela). Dacă prima Convenție de la Schengen datează din 1985, Spațiul Schengen a fost instituționalizat la scară europeană prin Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997. Spațiul Schengen cuprinde în prezent (decembrie 2016) 26 de state membre. Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007, modifică regulile juridice privitoare a Spațiul Schengen, întărind noțiunea de « spațiu de libertate, securitate și justiție ». Acesta face să intervină mai ales cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, și vizează punerea în
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
clauzei de salvgardare (art. 2.2). Convenția a fost semnată de Grecia (6 noiembrie 1992) și de Austria (28 aprilie 1995), apoi de Danemarca, Finlanda, Suedia, (cât și de Norvegia și Islanda ținându-se cont și pentru a se prezerva tratatul existent de liberă circulație între țările nordice) la 19 decembrie 1996. Norvegia și Islanda, de altfel semnatare ale Convenției de la Dublin, au semnat un acord de cooperare cu Statele Schengen în același timp cu semnarea acordului de către Danemarca, Finlanda și
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
-o din 1 decembrie 1997, totuși, ridicarea totală a controalelor persoanelor la frontierele aeriene și maritime nu a intervenit în Grecia decât la 26 martie 2000, în timp ce Italia le ridicase la 26 octombrie 1997, iar Austria la 1 decembrie 1997. Tratatul de la Amsterdam (1997) prevede încorporarea Acordului Schengen în celelalte tratate ale Uniunii Europene. Irlanda și Regatul Unit nu au semnat, totuși, Convenția de la Schengen, dar au semnat Convenția de la Dublin cu privire la dreptul de azil. Într-adevăr, dificultățile au survenit când
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
persoanelor la frontierele aeriene și maritime nu a intervenit în Grecia decât la 26 martie 2000, în timp ce Italia le ridicase la 26 octombrie 1997, iar Austria la 1 decembrie 1997. Tratatul de la Amsterdam (1997) prevede încorporarea Acordului Schengen în celelalte tratate ale Uniunii Europene. Irlanda și Regatul Unit nu au semnat, totuși, Convenția de la Schengen, dar au semnat Convenția de la Dublin cu privire la dreptul de azil. Într-adevăr, dificultățile au survenit când a fost vorba despre frontierele Gibraltarului și cooperarea cu Spania
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
emis abia la 22 martie 1828. Conform acestora, pentru început urmau să fie ocupate Principatele Române în trei direcții, după care urma trecerea Dunării, în scurt timp ocuparea Balcanilor Mici, apoi ocuparea Adrianopolului și în cele din urmă semnarea unui tratat de pace la Constantinopol. Paradoxul constă în faptul că comandamentul armatei a II-a, care trebuia să ducă principalele operații militare, nu a participat la întocmirea acestui plan care nu corespundea potențialului real al armatei . Luptele din Caucaz urmau să
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
piața căsătoriilor dinastice. În 1558 Edzard al II-lea, Conte al Frisia de Est a vizitat Suedia pentru a le întâlni pe Cecilia și pe sora ei mai mare Catarina Vasa și pentru a alege pe una dintre ele conform tratatului comercial semnat în 1557; a ales-o pe Catarina. Nunta dintre Catarina și Edzard a avut loc la Stockholm, la 1 octombrie 1559. În noiembrie, Catarina și Edzard au plecat la Ostfriesland. În călătoria lor pe teritoriul Suediei au fost
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a aceluiași an de tratatul de la Berlin, prin care teritoriile și puterea otomanilor în Europa au fost drastic reduse. Congresul de la Berlin a hotărât ca Bosnia și Herțegovina, deși rămase
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a aceluiași an de tratatul de la Berlin, prin care teritoriile și puterea otomanilor în Europa au fost drastic reduse. Congresul de la Berlin a hotărât ca Bosnia și Herțegovina, deși rămase nominal sub suveranitatea Constantinopolului, să fie guvernate de Austro-Ungaria. Austro-Ungaria a anexat apoi Bosnia și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
5 februarie 1494. Acordul marca primele pierderi teritoriale ale Lituaniei în fața Moscovei: principatul Veazmei și o regiune importantă pe cursul superior al râului Oka. Zona pierdută a fost estimată la 87.000 km. Cu o zi înaintea confirmării oficiale a tratatului, Alexandru Jagiellon s-a logodit cu , fiica lui Ivan al III-lea (logodna s-a celebrat prin delegat, mirele fiind reprezentat de , Alexandru fiind în Polonia). Ostilitățile s-au reluat în mai 1500, când Ivan al III-lea a profitat
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]