85,017 matches
-
de către trupele germane și apoi de către americani. După război, hotelul a rămas în stare de degradare, fiind realizate doar reparații minore. Familia Ivancich a păstrat dreptul de proprietate până în 1972, când proprietatea a fost achiziționată de către provincia Veneția, apoi transferată regiunii Veneto, care a început lucrări intense de renovare. Palatul a fost restaurat de către arhitectul Luciano Parenti pentru regiunea Veneto. Renovarea a încercat să restabilească organizarea interioară originală, care fusese mult modificată de-a lungul anilor. Aceasta a implicat o cercetare
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
doar reparații minore. Familia Ivancich a păstrat dreptul de proprietate până în 1972, când proprietatea a fost achiziționată de către provincia Veneția, apoi transferată regiunii Veneto, care a început lucrări intense de renovare. Palatul a fost restaurat de către arhitectul Luciano Parenti pentru regiunea Veneto. Renovarea a încercat să restabilească organizarea interioară originală, care fusese mult modificată de-a lungul anilor. Aceasta a implicat o cercetare și analiză atentă a structurii pentru a determina ce ar trebui conservat sau restaurat, în concordanță cu cerințele
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
de valoare au fost curățate, iar fațada exterioară a fost curățată și restaurată pentru a evidenția elementele arhitecturale originale. De la intrarea în palat dinspre Canal Grande se trece prin Sala Armelor. Ea este decorată cu steme vechi ale localităților din regiunea Veneto și simboluri ale celor șapte provincii, precum și cu lucrări ale artiștilor contemporani din Veneto. O statuie din ghips a unui leu, simbol al Republicii Venețiene, se află în centrul camerei. Primul etaj al clădirii este "Piano nobile" cu camere
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
camere de primire pentru oaspeți și delegații. Pe pereți și tavane se află picturi, decorațiuni din stuc și plafoane din lemn. Camerele au o vedere excelenta asupra Canal Grande. Al doilea etaj este folosit pentru birourile personalului de conducere al regiunii Veneto. Camerele restaurate reprezintă spațiul de locuit al seniorului venețian tipic, cu plafoane pictate, pardoseli din mozaic, tapițerie din damasc, șeminee, oglinzi, dulapuri și balcoane deasupra canalului. "Sala cuoi" (camera pieilor) își ia numele de la tapițeriile realizate din piei pătrate
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
a fost primul și singurul cosmonaut polonez, fiind decorat cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice și avansat succesiv până la gradul de general al Forțelor Armate ale Poloniei. S-a născut într-o familie de moșieri din satul Lipniki, aflat în regiunea Volânia. Tatăl său, Roman Hermaszewski, era unul dintre conducătorii mișcării de rezistență poloneză din localitate. În martie 1943 localitatea a fost incendiată de către Armata Insurecțională Ucraineană și de membrii unui grup neorganizat din satele vecine, fiind omorâtă o parte a
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
putea să își extindă autoritatea asupra COMZ, care era direct subordonat Washingtonului, nu SHAEF, iar generalul a fost criticat că nu a exercitat suficiente presiuni pentru schimbarea acestei situații. Cucerirea portului Antwerp nu putea schimba în mod hotărâtor situația de vreme ce regiunea înconjurătoare a estuarului Scheldt era încă sub controlul germanilor. Rezolvarea acestei probleme era hotărâtoare pentru aliați, de vreme ce liniile lor de aprovizionare se întindeau încă din Normandia până în vestul Franței. Soluția logică ar fi fost asigurarea cât mai rapidă a funcționării
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Armata a XV-a germană a avut suficient timp să ocupe poziții defensive favorabile și să le fortifice. Dacă i s-ar fi permis lui Montgomery să atace în septembrie, este cel mai probabil ca aliații să fi reușit curățarea regiunii estuarului Scheldt cu eforturi minime. Ca o consecință imediată, Eisenhower a fost obligat să permită comandanților săi de Grupuri de Armate să execute pe rând atacurile planificate. Din acest motiv, defensiva germană s-a putut organiza mai bine, iar rezervele
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Ca o consecință imediată, Eisenhower a fost obligat să permită comandanților săi de Grupuri de Armate să execute pe rând atacurile planificate. Din acest motiv, defensiva germană s-a putut organiza mai bine, iar rezervele au putut fi trimise în regiunile cele mai primejduite. În cele din urmă, Armata I canadiană a primit sarcina curățării estuarului râului Scheldt de germani. Trupele terestre germane pierduseră un mare număr de soldați în luptele din Normandia și în timpul retragerii care a urmat. Pentru ca să rezolve
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
cu un succes, aliații ar fi avut cale liberă spre Germania și ar fi ocolit liniile defensive puternice de mai la sud. Mai mult, Montgomery și-ar fi plasat trupele într-o poziție favorabilă, sprijinind și curățarea forțelor germane din regiunea Westerschelde. Succesul operațiunii ar fi permis folosirea pentru aprovizionare a Antwerpului, un port important eliberat de ceva vreme de aliați, și ar fi dus la cucerirea teritoriului pe care se aflau rampele de lansare ale bombelor zburătoare V-1 și
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
bun sfârșit patru operațiuni principale. Prima era curățarea zonei de la nord de Antwerp și asigurarea accesului sigur către Zuid-Beveland. A doua era curățarea punga germană de la Breskens de la nord de Canalul Leopold ("Operațiunea Switchback"). A treia—"Operațiunea Vitality"— era cucerirea regiunii Zuid-Beveland. Faza finală era cucerirea insulei Walcheren, care fusese puternic fortificată de germani. Atacul canadian a început pe 21 septembrie 1944. Divizia a 4-a blindată canadiană s-a deplasat spre malul sudic al râului, în jurul orașului olandez Breskens. Aici
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
canadian a fost distrus aproape în întregime pe 13 octombrie. Cu toate acestea, canadienii au reușit să cucerească pe 16 octombrie orașul Woensdrecht după ce formidabilul baraj de artilerie aliat i-a forțat pe germani să părăsească zona. Prin acest succes, regiunea Zuid-Beveland și insula Walcheren au fost izolate de restul teritoriului controlat de germani, prima fază a operațiunii fiind încheiată cu succes. Montgomery a emis o directivă prin care deschiderea pentru transport a estuarului Scheldt era obiectivul principal. Armata a 2
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
o directivă prin care deschiderea pentru transport a estuarului Scheldt era obiectivul principal. Armata a 2-a britanică a atacat spre vest pentru curățarea de elementele germane a teritoriilor de la sud de fluviul Meuse, ceea împiedica orice atac german în regiunea Scheldt. În cadrul Operațiunii "Switchback", Divizia a 3-a de infanterie canadiană a organizat un atac pe două direcții. Astfel, Brigada a 7-a de infanterie canadiană a traversat Canalul Leopold, iar Brigada a 9-a de infanterie canadiană a lansat
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
a 6-a au declanșat un atac frontal cu bărci de asalt. În acest timp, pontonierii au reușit să construiască un pod peste canal. După ce linia defensivă a canalului s-a prăbușit, apărarea germană din Zuid-Beveland s-a dezintegrat, iar regiunea a fost eliberată. A treia fază a bătăliei se încheiase cu succes. Faza finală, Operațiunea "Infatuate", presupunea asaltul asupra fortificațiilor puternice de pe Insula Walcheren, de la vărsarea fluviului Scheldt. Digurile insulei fuseseră distruse de atacurile bombardierelor RAF de pe 3, 7 și
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Bătăliei de pe Scheldt a fost încheiată. Pe 28 noiembrie, primul convoi aliat a putut intra în port în siguranță. Grupul de Armata al 21-lea comandat de Montgomery a primit sarcina să curețe malul vestic al Rinului în aval de regiunea Krefeld. Pentru aceasta, Armata I canadiană susținută de Corpul XXX britanic a înaintat spre sud-est prin regiunea dintre Rin și Maas, în vreme ce Armata a 9-a americană a înaintat spre nord la est de Roer. Cele două armate trebuiau să
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
în siguranță. Grupul de Armata al 21-lea comandat de Montgomery a primit sarcina să curețe malul vestic al Rinului în aval de regiunea Krefeld. Pentru aceasta, Armata I canadiană susținută de Corpul XXX britanic a înaintat spre sud-est prin regiunea dintre Rin și Maas, în vreme ce Armata a 9-a americană a înaintat spre nord la est de Roer. Cele două armate trebuiau să se întâlnească în regiunea Geldern. Armata II britanică a stat la vest de Maas, cu excepția a două
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Armata I canadiană susținută de Corpul XXX britanic a înaintat spre sud-est prin regiunea dintre Rin și Maas, în vreme ce Armata a 9-a americană a înaintat spre nord la est de Roer. Cele două armate trebuiau să se întâlnească în regiunea Geldern. Armata II britanică a stat la vest de Maas, cu excepția a două divizii care au fost trimise în sprijinul forțelor canadiano-americane. La început, comandanții germani au considerat că Armata II britanică reprezenta principala amenințare și au masat rezerve în
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Venlo. Cele două operațiuni au fost întârziate de ofensiva germană din Ardeni, dar au fost reprogramate pentru 8 februarie 1945. Deși atacul anglo-canadian (Operațiunea "Veritable") a fost declanșat conform planului, atacul american (Operațiunea "Grenade") a fost amânat datorită pericolului inundării regiunilor joase după deschiderea stăvilarelor râului Rur. Această amânare le-a permis germanilor să își concentreze forțele defensive împotriva înaintării anglo-canadiene, dar în cele din urmă nu au reușit decât să încetinească atacul aliat în anumite zone. Când americanii au reușit
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Verdun și Commercy. După doar cinci zile, situația critică a aprovizionării a blocat Armata a 3-a, permițându-le forțelor germane, care se aflaseră până atunci în retragere, să se regrupeze și să își organizeze puncte întărite de rezistență în regiune. În scurtă vreme, situația Armatei a 3-a s-a îmbunătățit și a atacat oarșul Metz, parte a Liniei Maginot și unul dintre cele mai puternic fortificate orașe din Europa Occidentală. Orașul nu putea fi ocolit deoarece mai multe forturi
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
a Liniei Maginot și unul dintre cele mai puternic fortificate orașe din Europa Occidentală. Orașul nu putea fi ocolit deoarece mai multe forturi din jurul orașului aveau tunurile direcționate spre punctele de traversare ale râului Moselle și ale principalelor drumuri din regiune. Orașul putea fi folosit ca punct de organizare a contraatacurilor germane împotriva spatelui Armatei a 3-a americane. Înbătălia care a urmat, americanii au ieșit victorioși, dar cu mari pierderi umane. După cucerirea Metzului, Armata a 3-a americană a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Siegfried, care a fost executată în principal de Armatele I și IX americane. Principalul obiectiv al operațiunii a fost înaintarea spre râul Rur și cucerirea unor capete de pod peste acesta, care să asigure punctele de sprijin necesare atacului spre regiunea râului Rin. În cadrul acestei operațiuni s-au înscris și o parte a luptelor din Pădurea Hürtgen. Ofensiva a început pe 16 noiembrie cu unul dintre cele mai puternice bombardamente tactice aliate din întregul război. În ciuda faptului că forțele germane erau
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
au lansau un puternic contraatac în Ardeni. Germanii au fost respinși pe pozițiile de plecare ale atacului până pe 25 ianuarie 1945. Germanii au lansat o a doua ofensivă ("Nordwind") în Alsacia pe 1 ianuarie 1945. Acest atac trebuia să recucerească regiunea orașului Strasbourg. Ca urmare a faptului că liniile aliate fuseseră suprasolicitate ca urmare a luptelor din Ardeni, respingerea ofensivei "Nordwind" s-a făcut cu mari costuri umane și materiale după lupte care au durat patru săptămâni. Contraatacul aliat i-a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
au durat patru săptămâni. Contraatacul aliat i-a respins pe germani pe pozițiile inițiale ale atacului și a dus în cele din urmă la distrugerea forțelor germane din Punga Colmar. Mișcarea de dublă învăluire a Armatei I canadiene înaintând dinspre regiunea Nijmegen din Olanda în cadrul Operațiunii "Veritable" și a Armatei a 9-a americane care traversa Rurul în Operațiunea "Grenade" a fost planificată pentru ziua de 8 februarie 1945, dar a fost amânată cu două săptămâni după ce germanii au distrus digurile
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
(în ) a fost efectuat de către autorități transnistrene în perioada 11-18 noiembrie, la o lună după Recensământul populației din Republica Moldova. Acesta a fost organizat întrucât autoritățile separatiste de la Tiraspol au refuzat ca regiunea să participe la recensământul general oficial al Republicii Moldova, din principiu, în baza faptului că regiunea și-a declarat unilateral independența pe 2 septembrie 1990. Rezultatele recensământului arată că numărul total al poplației în regiune este de 555 347 de persoane
Recensământul populației din 2004 din Transnistria () [Corola-website/Science/333499_a_334828]
-
transnistrene în perioada 11-18 noiembrie, la o lună după Recensământul populației din Republica Moldova. Acesta a fost organizat întrucât autoritățile separatiste de la Tiraspol au refuzat ca regiunea să participe la recensământul general oficial al Republicii Moldova, din principiu, în baza faptului că regiunea și-a declarat unilateral independența pe 2 septembrie 1990. Rezultatele recensământului arată că numărul total al poplației în regiune este de 555 347 de persoane - inclusiv municipiul Bender, și 450 337 de persoane excluzând municipiul Bender. Datele arată o dinamică
Recensământul populației din 2004 din Transnistria () [Corola-website/Science/333499_a_334828]
-
separatiste de la Tiraspol au refuzat ca regiunea să participe la recensământul general oficial al Republicii Moldova, din principiu, în baza faptului că regiunea și-a declarat unilateral independența pe 2 septembrie 1990. Rezultatele recensământului arată că numărul total al poplației în regiune este de 555 347 de persoane - inclusiv municipiul Bender, și 450 337 de persoane excluzând municipiul Bender. Datele arată o dinamică demografică negativă accentuată față de cele 730 mii persoane la recensământul unional din 1989 comparativ cu cei 555 347 de
Recensământul populației din 2004 din Transnistria () [Corola-website/Science/333499_a_334828]