85,017 matches
-
pe floretă. Este triplă campioană olimpică, sextuplă campioană mondială și cvintuplă campioană europeană, tot la individual. Cu echipa Italiei are și în palmares două titluri olimpice, unsprezece titluri mondiale și opt titluri europene. Vezzali s-a născut în Jesi, în regiunea Marche. A început să practice scrima la vârsta de 6 ani la clubul local CS Jesi cu maestrul Ezio Triccoli. A obținut primele rezultate majore din cariera sa de sportiv la Campionatele Mondiale pentru cadeți, unde a câștigat medalia de
Valentina Vezzali () [Corola-website/Science/333505_a_334834]
-
îndrăgită trupa Proconsul. Vineri, 22 august, incepand cu ora 20.30, a doua seară a festivalului dedicată muzicii populare și intitulată Dor de Callatis a adus publicului iubitor de folclor opt ansambluri și șaisprezece soliști tineri și consacrați din toate regiunile folclorice ale României. O prezență aparte a regiunii Banat a fost Anca Pantaru și „Barzava”, ansamblul de dansuri al municipiului Reșița. Sâmbătă, 23 august, ora 20.30, Gala premiilor de excelență Callatis a prilejuit recunoașterea valorilor din diferite domenii ale
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
ora 20.30, a doua seară a festivalului dedicată muzicii populare și intitulată Dor de Callatis a adus publicului iubitor de folclor opt ansambluri și șaisprezece soliști tineri și consacrați din toate regiunile folclorice ale României. O prezență aparte a regiunii Banat a fost Anca Pantaru și „Barzava”, ansamblul de dansuri al municipiului Reșița. Sâmbătă, 23 august, ora 20.30, Gala premiilor de excelență Callatis a prilejuit recunoașterea valorilor din diferite domenii ale vietii cultural-artistice precum Horia Gârbea, Ioan Cristescu, Dan
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
Anghel din Hunedoara și Cornelia Ardelean Archiudean din Bistrița, mult îndrăgitul ansamblu „Bârzava” din Reșița alături de ansamblurile Româncuța din Cumpănă, „Mugurelul” din Cernavoda, și „Doinita” al Cercului Militar Bistrița, cât și soliști tineri, multipremiați ai concursurilor de gen, din toate regiunile folclorice ale României: Mariana Ozana Stoicoci și Mariana Jianu(Oltenia), Elenă Nistor și Narcis Gherghișan (Dobrogea), Briana Olteanu, Georgiana Tănasă, Sânzian Odor(Moldova), Izabela Baicu, Cristina Vrânceanu și Adriana Deaconu (Prahova), Gabriela Oancea (Sibiu), Iulia Vătafu (Vrancea), Adriana Anghel (Hunedoara
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
conflictului mondial a fost transformată de propaganda sovietică într-un simbol al rezistenței eroice a poporului și armatei sale împotriva invadatorilor. În 1965, fortăreața a primit titlul de Fortăreață Erou, echivalentul celui de Oraș Erou, pentru rezistența îndârjită din 1941. Regiunea Brest a fost locul de desfășurare a bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul căreia orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul căreia orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care prevedea într-unul dintre anexele secrete ca regiunea Brest să fie cedată Uniunii Sovietice. După izbucnirea conflictului germano-sovietic, Wehrmachtal a trebuit să recucerească cetatea, de această dată de la sovietici. Germanii planificat cucerirea Brestului, care se afla pe ruta principală a Grupului de Armate Centru, în primele ore ale
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
luați prin surprindere, au fost depășiți din punct de vedere numeric, au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât se așteptaseră germanii. Germanii au fost nevoiți să dispună în regiune un mare număr de tunuri de calibru mare, mortiere și aruncătoare de flăcări. În cetatea asediată, civilii au îngrijit răniții, au reîncărcat cu muniție benzile și încărcătoarele mitralierelor sau au participat direct cu arma în mână la lupte. Chiar și
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
care s-au ridicat la 8.886 de morți. Pierderile de la Brest au reprezentat aproximativ 5% din totalul perderilor din primele zile ale războiului. După nouă zile de lupte foarte grele, germanii au cucerit fortăreața. Obiectivele principale ale operațiunii din regiune au fost îndeplinite chiar din prima zi a atacului - cucerirea podurilor de peste Bug, controlul asupra drumului spre Moscova (așa-numitul "Panzerrollbahn I") și asupra căii ferate Varșovia - Moscova. Înaltul Comandament german i-a cerut generalului Fritz Schlieper să prezinte un
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
capturat pe 23 iulie. După război, el avea să fie decorat tiltul de Erou al Uniunii Sovietice. Există autori care susțin că elemente sovietice izolate au fost anihilate de germani la sfârșitul lunii august, când Hitler și Mussolini au vizitat regiunea. Singura dovadă existentă a unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe pe 23 iulie cu un „Oberleutnant” sovietic și capturarea lui ulterioară. Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
lilieci, șopârle și amfibieni. Mărimea prăzii crește odată ce înaintează în vârstă și devin mai mari. Boa sunt prădători de pândă - așteaptă ca victimele să se apropie și apoi atacă. Cu toate acestea, desfășoară și o vânătoare activă, mai ales în regiunile în care hrana este rară. Acest tip de vânătoare se desfășoară în principal noaptea. Primul atac este menit să prindă victima cu colții, apoi se încolăcește în jurul ei până ce o sugrumă. Prada este înghițită întreagă. Se ajută cu colții la
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
lansate de Alexandru Ianai aveau drept obiectiv obținerea unei continuități teritoriale a regatului Iudeei, obținerea controlului asupra unor puncte geografice cheie precum porturi și noduri de căi comerciale, întărirea economică a Iudeei, reașezarea de evrei din zonele dens populate în regiuni de periferie mai rar locuite. Domnia lui s-a caracterizat și prin lichidarea cultelor politeiste și a oricărei manifestări de păgânism pe teritoriul regatului. El s-a străduit să limiteze cât mai mult libertățile polis-urilor grecești din regat și
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
unui șir de porturi elenistice la Marea Mediterana, precum Dor, Migdal Straton (devenită mai târziu Cezareea și Apollonia. În anul 101, fiind hotărât să stăvilească pericolul nabatean dinpre răsărit, Ianai și-a îndreptat oastea către malul de est al Iordanului, spre regiunile Basan (Bashan) și Ghilead (Gil'ad), și a cucerit în acelaș timp și localitățile Gader și Hamat. În acelaș an el a făcut cuceriri și în sud: a ocupat Gaza și împrejurimile, ajungând până la Rhinocorura, El Arish de astăzi.În
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
în 1930. Începând cu anul 1932, Fomin a început să lucreze în calitate de politruk în rândurile Armata Roșie în diferite unități militare din Rusia, Ucraina și Letonia. În 1938, Fomin a absolvit printre primii cursurile politice ale școlii de partid a regiunii militare Harkov, iar în luna august a aceluiași an a fost numit comisar politic al Diviziei a 23-a de infanterie din Harkov. În 1940 s-a transferat cu divizia în Daugavpils, Letonia. În martie 1941 a fost mutat într-
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
ale Federației Ruse (Войска воздушно-космической обороны - ВВКО) și Forțele de Rachete Strategice (Ракетные войска стратегического назначения РВСН). Forțele terestre sunt cele mai numeroase. Acestea sunt destinate să efectueze ofensiva pentru a învinge inamicul, pentru a prelua și păstra teritoriile sale, regiuni și granițe, să respingă invazii ale inamicului. Forțele terestre ruse, la rândul său, includ diferite tipuri de trupe: Comandant al Forțelor Terestre este general-colonelul Vladimir Cirkin, șeful Statului Major, general-locotenentul Serghei Skokov. Comandantul Suprem al Forțelor Armate este președintele în
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
general-locotenentul Serghei Skokov. Comandantul Suprem al Forțelor Armate este președintele în funcție al Rusiei, Vladimir Putin. În caz de agresiune împotriva Rusiei sau a amenințării imediate a acestei agresiunii, acesta decretează impunerea legii marțiale pe teritoriul Rusiei sau în anumite regiuni în scopul de a crea condiții de apărare sau de a împiedica agresiunea, notificând totodată și imediat Consiliul de Securitate al Federației Ruse și Duma de Stat pentru a aproba relevanța decretului. Pentru a rezolva problema posibilei intervenții a Forțelor
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 513 hectare. Pe teritoriul sitului (în "Pădurea Neagră") se află o rezervație de zimbri europeni din specia "Bison bonasus". Aria protejată reprezintă o zonă depresionara (încadrată în regiune bioegeografică continentală) ce adăpostește păduri de foioase cu specii arboricole de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"), care vegetează în asociere cu jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata") și frasin ("Fraxinus excelsior"). Tufărișurile au în componență arbuști cu
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
Zvenimir (în , în ) este un sat în comuna Glavinița, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Aivatchioi" în timpul administrației românești și "Malŭk Zvenimir" în bulgară. La recensământul din
Zvenimir, Silistra () [Corola-website/Science/330445_a_331774]
-
nuanțe în brun; suprafața ventrală este albă, de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100 m, dar mai ales în apele de mică adâncime sau apele de coastă; unele torpile au fost observate până la o adâncime de 350 m. Torpilele
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100 m, dar mai ales în apele de mică adâncime sau apele de coastă; unele torpile au fost observate până la o adâncime de 350 m. Torpilele sunt pești cartilaginoși, adaptați la viața bentonică
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia)", "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și protejază o gamă variată de plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru regiunea Munteniei. La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care
Stânca Tohani () [Corola-website/Science/330480_a_331809]
-
înotătoarea caudală. Familia gimnotide ("Gymnotidae") din care face parte țiparul electric, în greacă are sensul de "spate gol" ("gymn" = gol + "notus" = spate), adică fără înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mici. Înotătoarea anală foarte alungită se întinde de la vârful cozii până la regiunea jugulară (aproape de origine înotătoarei pectorale) și se mișcă ondulatoriu, fiind folosită ca mijloc de locomoție. Cavitatea abdominală este foarte mult redusă și organele vitale (aparatul digestiv, respirator și circulator) se află în partea anterioară a corpului și constituie doar aproximativ
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
negru. Partea ventrală anterioară (sub cap și gât) este gălbuie sau portocalie. Durata de viață a țiparului electric în sălbăticie este necunoscută. Masculii în captivitate (în acvarii) trăiesc 10-15 ani, iar femelele 12-22 de ani. Țiparul electric este răspândit în regiunile tropicale din nordul Americii de Sud: râurile din Guiane, bazinul Orinocului și în partea mijlocie și inferioară a bazinului Amazonului (Venezuela, Surinam, Peru, Guiana, Guiana Franceză și Brazilia). Țiparul electric este un pește tropical de apă dulce, bentopelagic. Trăiește în apele lente
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
Cele douăzeci și opt de regiuni din Bulgaria sunt împărțite în 264 de comune (în ), care constituie cele mai mici unități administrativ-teritoriale locale. Acestea sunt utilizate pentru organizarea administrației publice locale. Fiecare comună are un anumit teritoriu, limite, o populație analizată statistic, un nume și un
Comunele Bulgariei () [Corola-website/Science/330485_a_331814]
-
vot de către cetățeni. Consiliul local este format din 11 până la 101 consilieri, în funcție de dimensiunea comunei. Primarul numește un secretar al comunei, care organizează administrația locală. În Bulgaria există 264 de comune. Din cauza dimensiunii sale, comuna capitalei Sofia are statut de regiune. Comune pot include și unele părți relativ independente: sate (gestionate de sfaturi sătești) și districte urbane (sau sectoare). Pot fi înființate și primării de sate, prin deciziui ale Consiliului Local al comunei, după consultarea cu locuitorii din unul sau mai
Comunele Bulgariei () [Corola-website/Science/330485_a_331814]
-
foarte mult, ajungând în heleșteiele de la Cefa, Zaul de Câmpie. O dată cu materialul de repopulare, provenit din aceste heleșteie, a ajuns în balta Crapina, heleșteiele de la Nucet, heleșteiele Slătioarele-Jilavele din Ialomița, Colacul de lângă Nucet, Snagov, Buftea, lacurile Bucureștiului și alte multe regiuni. Are o lungimea obișnuită de 18-22 cm, excepțională 40-45 cm. Greutatea obișnuită 150-200 gr, excepțională 2 kg. Somnul pitic este asemănător cu somnul. Are corpul alungit, comprimat dorso-ventral anterior, iar posterior, lateral. Capul este lat, cu gura mare și largă
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]