82,996 matches
-
mare cântăreață de muzică de copla, denumită "Regina de Pasodoble" Ea a fost fiica unui pescar gallego și cea mai mică dintre cei unsprezece copii. La unsprezece ani a lucrat la Academia de maestru Realito, unde a învățat, de asemenea, tehnici de bază de a cânta. La doisprezece ani ea a interpretat în fața regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei și a reginei Victoria Eugenia de Battenberg. Figura-cheie în începuturile artistice ale Estrellita a fost legendarul toreador Ignacio Sánchez Mejías: el
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
îngust dintre Diviziile I și 104 era unul dintre puținele locuri care se pretau la folosirea masivă a tacurilor. Deși cele patru sate au fost cucerite în trei zile, terenul noroios a împiedicat mișcarea rapidă a blindatelor, iar pierderile în tehnică de luptă au fost foarte grele - 49 din cele 69 de tancuri din dotare au fost distruse. Înaintarea Diviziei I a continuat să fie înceată. Germanii ocupau poziții defensive favorabile, plasate pe înălțimi, de unde supravegheau în mod eficient toate căile
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
și activitatea sa, în afara influențelor curentelor din pictură, a determinat un stil singular în opera sa. Practicând meseria de medic veterinar a cunoscut viața oamenilor de la țară și peisajele diferitelor regiuni unde a activat în profesiunea de bază. A practicat tehnici diferite: schițe în creion, tuș și cărbune, pictura în acuarele, pictura în ulei și fresca. A abordat tematici diverse: portretul, peisajul, compoziția. Pictura sa tratează viața tăranilor în diferite ipostaze: la muncă, la odihnă, în sărbători, etc. A pictat și
Ioan Șereș () [Corola-website/Science/334569_a_335898]
-
pot analiza imagini astronomice digitale și le pot compara cu cataloage stelare care conțin până la 1 miliard de poziții stelare, pentru a vedea dacă una din acele „stele” (puncte luminoase) este de fapt o predescoperire a unui obiect deja descoperit. Tehnica a fost folosită până la mijlocul anilor 1990 pentru a determina orbitele unui număr foarte mare de planete minore. Într-un caz extrem de predescoperire, un obiect a fost descoperit la data de 31 decembrie 2000, cu numele provizoriu "2000 YK66", în urma
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
Federației Franceze de Scrimă. În anul 1971 s-a căsătorit cu fosta campioană de floretă Kate Delbarre. Cu ocazia Campionatului Mondial din 2001, care s-a desfășurat la Nîmes, a fost numit „scrimerul secolului al XX-lea”: „viteza de mână, tehnica prodigioasă, deplasările ușoare dar extrem de rapide, reacțiile instantanee, inventivitatea și adaptarea perfectă de la floreta ca armă de învățare până la floreta electrică fac din un model pentru succesorii săi de ieri și de astăzi”.
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
blues din Delta fluviului Mississipi”. S-a acompaniat mai ales de chitară bass-boogie, Johnson a înregistrat foarte puțin, dar discurile sale conținând 29 cântece din anii 1936-1937, caracterizate de o îmbinare inspirată a talentului de instrumentist, de cântăreț și textier, tehnici că „slide guitar” și falsete vocale, au influențat mai apoi multe generații de muzicieni, inclusiv cântăreți rock că Eric Clapton și alții. Creația să a devenit larg cunoscută după reeditarea înregistrărilor sale în anul 1961 pe un LP intitulat "King
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
o bună zi, la răscrucea șoselelor 61 și 49 la Clarksdale, Mississipi, și-ar fi vândut sufletul Satanei, , în schimbul capacității de neîntrecut în cântarea blues. Interpretarea să la chitară este apreciată că de o „perfecțiune absolută” (G.Arnaud, J. Chesnel) Tehnică chitaristică a lui s-a bazat pe evoluția stilului sincopat al lui Son House spre un limbaj împodobit cu triplete. glisando și contrapuncte care dialogă cu vocea solistului pe un ritm 4/4 pe care il stăpânea cu policele care
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
triplete. glisando și contrapuncte care dialogă cu vocea solistului pe un ritm 4/4 pe care il stăpânea cu policele care ciocăna coardele. Se considera că asemănător cu Blind Willie Johnson, Robert Johnson a fost un maestru al chitarei slide, tehnica ce consista în a apasă corzile nu cu degetele mâinii ștăngi, ci în apropierea lor, cu ajutorul unui tub de metal, ceea ce obține sunete ascuțite și sinuoase tipice muzicii tradiționale afro americane. Unele din cântece Johnson nu și le-a atribuit
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
în eroare audiența, de ex. „reconfigurarea” unei forțe de muncă atunci când se concediază lucrători. Alte eufemisme mai sunt „reducerea numărului de posturi” sau „restrângerea activităților”. Jargonul de acest fel mai poate fi folosit eufemistic. "Constrângerea informațiilor" disponibile audienței este o tehnică în publicitate, de ex. un produs „este acum cu 20% mai ieftin” (decât ce?). Mai poate fi formulat ca „patru din cinci oameni preferă...”, fapt care ridică unele dubii cu privire la mărimea eșantionului studiat sau mărimea majorității: dacă 8% din eșantion
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
tematică marină. El a realizat între anii 1931 - 1961, un număr de 108 mărci poștale ce au semnătura lui. Astfel, câteva din ele sunt mărcile apărute cu ocazia "Semicentenarului Marinei Române" din 10 mai 1931: Mărcile au fost realizate prin tehnica heliogravurii filigranate P.T.T. cu un tiraj de 200.000 de serii.
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
Ophion. El a fost însă nemulțumit de începutul nuvelei pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele” lui Eliade este „o frumoasă poveste în care erosul, magia, simbolul, feericul se întâlnesc grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu o considera ca fiind „una dintre cele mai frumoase fabule ale literaturii române moderne”, născută dintr-un elan nocturn irațional. Nuvela „Șarpele” a fost tradusă în mai multe
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
(n. 9 mai 1909 - d. 26 iulie 2003) a fost o fiziciană germano-daneză, pionieră a utilizării izotopilor radioactivi în biologie și în medicină, în special a tehnicilor datării cu radiocarbon și autoradiografiei. Spre sfârșitul vieții, a devenit istoric al științelor și a publicat o biografie a lui George de Hevesy. Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
lucrat pentru biologul John Runnström la Institutul Wenner-Gren de Biologie Experimentală din Stockholm. După sfârșitul războiului, s-a întors în Danemarca pentru a lucra la Laboratorul Zoofiziologic din Copenhaga. Ea a petrecut anul academic 1947-1948 în Statele Unite, unde a învățat tehnicile recent descoperite de datare cu radiocarbon și autoradiografie, pe care le-a introdus în Europa. S-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar a colaborat cu Arhivele Niels Bohr, unde a colectat documente ale lui de Hevesy, publicând în
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
în subordinea lui August Krogh, care, ca și Bohr, obținuse un Premiu Nobel. A petrecut anul academic 1947-1948 în Statele Unite ca membră al Asociației Americane a Femeilor Universitare. Acolo, ea a aflat de la Willard Libby la Universitatea din Chicago despre tehnica datării cu radiocarbon, recent descoperită de acesta. Ea a dezvoltat o nouă tehnică de autoradiografie în timp ce lucra pentru Comisia de Energie Atomică a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
A petrecut anul academic 1947-1948 în Statele Unite ca membră al Asociației Americane a Femeilor Universitare. Acolo, ea a aflat de la Willard Libby la Universitatea din Chicago despre tehnica datării cu radiocarbon, recent descoperită de acesta. Ea a dezvoltat o nouă tehnică de autoradiografie în timp ce lucra pentru Comisia de Energie Atomică a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga la dezvoltarea de echipamente de datare cu radiocarbon. Rezultatele
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
apoi în Războiul de Șapte Ani din 1756-1763. Pentru puterea Imperiului Otoman, aceasta nu a fost un fenomen favorabil, armata sa rămânând în afara conflictelor europene și nemodernizându-se într-o perioadă în care s-au dezvoltat numeroase inovații, aplicații și tehnici de luptă.
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
Optica adaptativă este o tehnică (actuală) care permite să se corecteze, în timp real, deformațiile evolutive și nepredictive ale unui front de undă cu ajutorul unei oglinzi deformabile. Ea utilizează un principiu similar opticii active. Mai întâi dezvoltată în anii 1950, domeniul său principal de utilizare
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
despre optica activă. Astăzi cercetarea este foarte activă în acest domeniu, îndeosebi în privința opticii adaptative pe oglindă lichidă. Tehnologia oglinzilor lichide a cunoscut recent mult succes mulțumită utilizării unui ferofluid care permite unui câmp magnetic să controleze forma oglinzii. Această tehnică este utilizată îndeosebi de telescoapele terestre pentru corectarea observațiilor stelelor, între altele. Dacă o stea pare că scintilează, nu e pentru că ea ar emite lumină intermitentă, ci ca urmare a turbulenței atmosferice care deformează imaginea pe care o avem, și
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
cu ajutorul oglinzilor deformabile controlate rapid de calculator pentru a se compensa deformările frontului de undă. Optica adaptativă permite o îmbunătățire a imagisticii retiniene. Într-adevăr, "optica adaptativă" permite corectarea defectelor introduse de ochi și permite o observare a fotoreceptorilor. Această tehnică este primordială pentru diagnosticul fotoreceptorilor distruși în caz de traumatisme sau de maculopatie ascunsă.
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
Omul care a înnebunit auzind «Glasul roților de tren»”, scris de Eugen Mirea pentru un viitor spectacol al teatrului, "Super Alhambra". Stagiunea 1937-1938 a produs revista "Expoziția internațională Alhambra", al cărei titlu făcea referire la Expoziția internațională de Arte și Tehnică, desfășurată la Paris în acea perioadă. În vara lui 1938, Nicolae Vlădoianu are ideea de a o invita într-un spectacol viitor pe Maria Tănase, la acel moment cunoscută doar prin apariții radiofonice în emisiunile dedicate folclorului. Cântăreața își dă
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
ulterior l-a condus pe Newton la crearea conceptului de inerție. De asemenea, Galilei a observat că perioada de oscilație a unui pendul depinde numai de lungimea sa, nu și de amplitudinea mișcării, ceea ce a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii orologiilor de mai târziu. Christiaan Huygens a studiat mișcarea circulară și a creat conceptul de accelerație centripetă. Alte probleme ale dinamicii de care s-a ocupat au fost: mișcarea de oscilație a pendulului fizic și legile ciocnirii elastice, pe care
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
un comentariu cu privire la semnificația nuvelei „Nopți la Serampore” în cartea sa, "Jurnalul fericirii" (publicată postum în 1991). El susținea că lumea pământeană este plină de mistere camuflate care urmează a fi dezvăluite și înțelese. Sondând profunzimile textului, eseistul considera că tehnicile extatice indiene (hinduiste și budiste) mistifică realitatea, creând o lume a vrăjilor și iluziilor. Legăturile senzoriale cu realitatea absolută sunt rupte, iar eul nu pătrunde în lumea esențelor, ci este transplantat într-un sistem elastic de iluzii, care provoacă surprize
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
o lume a vrăjilor și iluziilor. Legăturile senzoriale cu realitatea absolută sunt rupte, iar eul nu pătrunde în lumea esențelor, ci este transplantat într-un sistem elastic de iluzii, care provoacă surprize neașteptate, dar care rămâne totuși relativ și fals. „Tehnicile extatice desigur interpun un văl între eu (așa-zisul eu) și lumea înconjurătoare (așa-zisă lume înconjurătoare), ele estompează așa-zisa realitate și frâng inexorabilul lanț care îl leagă de timp (iluzoriul timp)”, afirma Steinhardt. Eseistul credea că Mircea Eliade
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
între eu (așa-zisul eu) și lumea înconjurătoare (așa-zisă lume înconjurătoare), ele estompează așa-zisa realitate și frâng inexorabilul lanț care îl leagă de timp (iluzoriul timp)”, afirma Steinhardt. Eseistul credea că Mircea Eliade era sceptic față de posibilitățile acestor tehnici extatice de a transporta eul în lumea esențelor și că, deși nu a formulat soluții creștine, „e mai creștin decât crede și decât au bănuit comentatorii săi — și mai puțin partizan al hinduismului”. Singura cale de pătrundere în lumea esențelor
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
debutează cu apariția primelor construcții și structuri de pe teritoriul țării noastre, din perioada civilizației dace, la care s-au adăugat ulterior inovațiile tehnologiei romane. În perioada Evului Mediu, tehnica și arta construcțiilor bisericești evoluează în paralel cu cea a edificiilor laice (castele, palate) în diverse stiluri specifice românești, pentru ca în perioada modernă să se realizeze sincronizarea cu stilurile europene. Epoca contemporană este ilustrată de clădiri și structuri de mari
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]