1,610 matches
-
drăguță și Întunecoasă? Afară prea e totul curat și alb. Kevin oprește În fața restaurantului, Îl depune pe Wakefield În fața ușii și pleacă mai departe. Chez Soleil este auriu și sclipitor precum Îi este numele. Aroma de usturoi și pîine proaspătă Îmbibă aerul, combinîndu-se, nu neplăcut, cu buchetul postcoital al lui Wakefield. Unii din tipii de la Companie sînt deja acolo, inclusiv Paulee și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
refugiu este construit pe locul unui spital din timpul Războiului Civil și seară de seară ascultă poveștile cu stafii ale ghizilor care trec, cu grupurile lor, pe sub ferestrele lui. Apoi, Într-o noapte, chiar vede un soldat spectral cu bandaje Îmbibate de sînge și o soră nurlie plutind deasupra patului lui. „De ce ați venit aici?“, Întreabă el telepatic și ei dispar Într-o pală de fum alb. CÎnd adoarme, visează că limbi de foc ling pereții clădirii și curînd plutește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la coș. Pentru prima dată, rată. — Știi ce, insistă Stevie la sfârșitul programului, închizând ușa în urma ei, cred sincer că ar trebui să te duci acasă. Nu, replică Fran. Mă simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să simpatizez mai degrabă cu Ralph. El e cel al cărui creier e afectat. Brutalitatea cuvintelor pluti un timp în aer. — Stevie, vrea să-l ducă la un azil. Stevie cea dură și lipsită de sentimentalisme, al cărei pulover fusese îmbibat de râurile de lacrimi vărsate de alții pe umărul ei, dar niciodată de propriile ei lacrimi, se trânti pe scaun și începu să plângă cu suspine. Priveliștea era șocantă. — Nu l-a apreciat niciodată, darămite să-l iubească. Activitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i se scurgă rimelul. Chiar în acel moment, o femeie se ivi de pe aleea alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Gaston zâmbi trist. Încă mai tremura de frică și neliniște, dar ceva îi spunea că trebuia să rămână aici. Gaston a stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dar e prea multă singurătate... Nu pentru asta am abjurat eu..." "Cum vrei, a zis Ana, cu o voce în care nu simțeam nici aprobare, nici reproș. Cum vrei... Aici ai fi reușit să uiți totul." XX ― Și totuși, ești îmbibat de singurătate, Galilei. ― Sunt ca o pasăre trezită din somn, care țipă când răsare soarele și o orbește. ― Te prefaci că nu pricepi ce vreau să spun. Te ascunzi mereu în vorbe care evită ceea ce nu-ți place. ― Nu evit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Eu am trăit lașitatea în forme mai rele decât tine. ― Chiar așa? ― Chiar așa. ― Un tribunal al Inchiziției nu se compară cu nimic. Dacă n-ai fost acolo, nu știi ce e dezgustul. ― Ba știu. ― Tăcerea grea, ca o draperie îmbibată de umezeală și tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele..." Până aici e ușor. Dar greul abia urmează. Primele vorbe pe care le vei rosti îți pot
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de șa o desagă de piele plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și de mâl. Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile pline ochi de apă. După patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
necunoscută. Ne-ați sunat cu puțin timp În urmă În legătură cu apartamentul de la Aventino. Vă stau la dispoziție. Maja ridică brusc capul. Manichiurista căzu de pe scăunel și Îi pictă fără să vrea o dâră de ojă pe dosul mâinii. Părul, Încă Îmbibat cu apă, Îi umezi tunica de atlas. — Nu era nici o urgență, spuse repede, ridicându-se. Voiam doar niște informații. Ochii săi căutară un colț În care să se ascundă, dar salonul era plin. Printre prietenele ei - de acum era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fereastră. Lumina soarelui Îi ardea ochii și Înflăcăra aerul dens. O mulțime de oameni erau la plimbare, acolo, afară, pe străzile din Esquilino. El Însă, era Închis ca-ntr-o pușcărie, pe nedrept. Dimineața colcăia Într-o marmeladă de cuvinte Îmbibate de birocrație, de evaluări și apeluri la liniște. Scirocco, vântul cald, aducea În clasă polen, petale și praf. Prin ferestrele deschise intra zgomotul traficului și un miros de asfalt Încins, de pizza cu suc de roșii amestecat cu duhoarea gazelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poți face... — Stai calmă, ți-l fac pe buric, o liniști Axel Rose. Și apoi, la anul, dacă Îți place, când vei purta măsura cinci, te Întorci, și ți-l fac și pe celălalt. Îi trecu un smoc de vată Îmbibat cu alcool peste abdominali. Se vede că ești sportivă, comentă el admirativ. Ești tare ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ori au cumpărat un teren în condiții dubioase, care au primit concesiuni de la stat dând mită unor politicieni, despre oameni pe care i-a înșelat nevasta ori care au o amantă în cutare loc. Pe scurt, articolele lui Achile erau îmbibate cu bârfele târgului, dar nu prea erau luate în seamă, tot ziarul era socotit antinațional, iar Achile nici nu avea prieteni care să umble cu foaia în mână, din casă în casă și din cafenea în cafenea, ca să afle lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era prăbușit, aproape că nu se mai putea ridica de pe cimentul măturat bine și îmbibat de urină. Era distrus și umilit ca o un câine călcat în picioare. Andrei Ionescu se schimbase cu totul, nu mai putea fi stăpânit. Se uita în susul străzii, spre fantomele care făceau semne, gândindu-se că de acum încolo Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
este vorba, dar era uimitor că singurul om care putuse să-l vadă așa cum este el crescuse într-un loc în care mai multe sute de ani se lăfăiseră urmașii lui Ioniță și construiseră cei ai lui Iscru. Zogru era îmbibat de importanța descoperirii și hotărât să-l ajute pe Josh să transforme casa în monument național. Tot ce avea de făcut era să treacă prin diverși funcționari ori să-i elimine cumva pe cei care se opuneau. A coborât plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care inima a preluat conducerea, îl împing zbierând pe tati, bietul tati al meu, să ocolească căprioara. Acel simplu gest a fost de-ajuns pentru a-l face să piardă controlul mașinii. Cu o smucitură bruscă, mașina derapează pe șoseaua îmbibată de apă. Acum vezi căprioara și-n momentul următor ești prins în vârtejul de apă, copaci, sticlă spartă și groază. Am reușit să ies la suprafață, am reușit să alunec din mașină pe salteaua de mușchi a pădurii. Am fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bun. După doar câteva minute, am lăsat-o să cadă. Ochii albaștri erau acum ațintiți spre cerul întunecat, pielea ei era acum albă, nefiresc de albă, iar rozul din obraji dispăruse, părul, care s-a desprins din acel coc, era îmbibat cu sângele roșu ca focul, la fel ca rochița de mătase, fața îi era lipsită de orice expresie. Sami... Hey, Sami, unde ești? Cred că acest băiat va avea o surpriză tare neplăcută când o va întâlni pe Sami. După cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și borcanul gol, și atunci câinii și-au ciulit urechile la zgomot, eu i-am chemat, să vină la păpică, și nici n-am apucat bine să mă dau la o parte, că au și venit, începând să înfulece mămăliga îmbibată cu spirt. Deși mai eram încă amețit, ne-am apropiat de peretele de lut, câinii n-au venit după noi, ne-am dus direct sub basorelieful tocit, ne-am oprit dinaintea peretelui, de aproape părea o piele de balaur, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea nici o urmă de rană, pielea îi lucea, unsuroasă, întocmai ca atunci când încă era în viață, gura îi era întredeschisă, pieptu-i era înțesat de decorații, m-am uitat în dreptul inimii și mi s-a părut că, printre decorații, stofa e îmbibată în sânge, dar știam că-i doar o închipuire, că văd doar cum catifeaua purpurie se reflectă în metalul lustruit al decorațiilor, și mirosul de sânge închegat e o închipuire, atunci mi-a venit cumva în minte că asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să neg acest lucru. Pentru a fi cu adevărat chipeș, un bărbat trebuie să fie Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea medie. Nu mai citisem Aristotel de secole, dar atât Îmi mai aminteam din Poetica. În rue St. Honoré, Îmbibată de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu toate pretențiile speciale ale civilizației franțuzești - mie nu‑mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la Monte Carlo”. Un flâneur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe mine? CĂLĂUL (Mic de tot.): Da... ARTUR: Ai lăsat buturuga să putrezească? CĂLĂUL: E pentru ultima dată... Mai bine m-ați ajuta s-o car înăuntru. ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pazei terenurilor baronului Ulrich Werther von Schwefelbad. Von Schwefelbad a cumpărat după război o mare proprietate în Irlanda. Institutul mă informează că Heinz este expert în problema morții lui Hitler, fiindcă tocmai nimerise în bunkerul lui Hitler când trupul acestuia îmbibat de benzină ardea, dar nu devenise încă de nerecunoscut. Hei, salutări, Heinz, în caz că citești aceste rânduri. Am ținut într-adevăr foarte mult la tine, atât cât pot eu să țin la cineva. Să fie cu noroc! Dă-i un pupic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
țânțari - să transforme drumul de întoarcere într-un infern. Grăbi pasul și ajunse la mlaștină când soarele începea să se ascundă după coroana copacilor dindărătul colibei. Cerul se colora în carmin și norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă primii țânțari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se convingă că și el dormea și că nu rătăcea în întuneric ca aliat al spiritelor răului. Pentru asemenea escapade nocturne, războinicii aveau nevoie de o zi întreagă să se pregătească, să stea la soare ore întregi și să se îmbibe cu forța lui binefăcătoare, forță care îi va ocroti apoi de Taré. Cu timpul, va afla că, în zilele fără soare, nu era chip să-l faci pe un yubani să iasă noaptea. Dar în ziua aceea, soarele era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]