1,512 matches
-
peste câmpie coborâse gerul. Se spunea că Drumul Mătăsii ar fi blocat de troiene de zăpadă În apropiere de Langzhou. Puține caravane se mai aflau În mers. Majoritatea preferaseră să rămână În Luoyang și Xi’an până când vremea se mai Îmblânzea. Astfel că marele bazar din oraș devenise de cinci ori mai populat, iar tarabele deveniseră neîncăpătoare. Se vindeau și se cumpărau mărfuri despre care Ștefănel nici nu știa că există și se găteau pentru călători mâncăruri ce depășeau imaginația omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tehnicile de luptă fără arme practicate În Japonia. Unde japonezii acționau scurt și cu forță maximă, chinezii se mișcau larg și grațios. Dar esența rămânea aceeași. Ștefănel rămăsese trei zile În fermecătorul Luoyang. Gerul nu dădea semne că se va Îmblânzi. Dar se afla Încă prea departe de locurile În care simțea că trebuie să ajungă. Chiar dacă punctul final nu i se dezvăluia Încă, știa că nu va putea trece de o barieră care se profila tot mai puternic: Istanbul. Capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Armata lui Vlad, alături de corpul de elită al Apărătorilor și de grupul războinicilor mongoli aflați sub semnul șarpelui și săgeții, Înota prin zăpadă. Cu doar trei zile Înainte, vremea păruse a se Înmuia și un soare primăvăratic dezlegase șuvoaiele și Îmblânzise zăpezile. La ieșirea din Balcani, războinicii zăriseră ghiocei. Li se păruse un semn de pace și de Întoarcere acasă. Dar, pe măsură ce se apropiaseră de Dunăre, frigul se Întorsese și acum Întregul univers părea Înghețat. Iar În dimineața de 23 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, cînd este aprinsă de focul gheenei. 7. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de viețuitoare de mare se îmblînzesc, și au fost îmblînzite de neamul omenesc; 8. dar limba, nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, cînd este aprinsă de focul gheenei. 7. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de viețuitoare de mare se îmblînzesc, și au fost îmblînzite de neamul omenesc; 8. dar limba, nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
și aprinde roata vieții, cînd este aprinsă de focul gheenei. 7. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de viețuitoare de mare se îmblînzesc, și au fost îmblînzite de neamul omenesc; 8. dar limba, nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
așeze. Doamnele sunt îmbrăcate în rochii cu teme de sărbătoare, de parcă ar lua parte la un spectacol de operă. Se uită în jur și critică totul. Nuharoo îmi zice: — Te rog să iei loc, soră mai mică. Privirea i se îmblânzește, deși liniile negre, puternice ale machiajului îi păstrează duritatea trăsăturilor. Mă așez pe un scaun lângă ea. Mulțimea simte că Nuharoo e pe cale să spună ceva, așa că oamenii se strâng mai aproape și își întind gâturile pentru a arăta cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
izolare și singurătate. Mă avertizam iar și iar cu exemple istorice de văduve imperiale ale căror întâlniri amoroase sfârșiseră cu pedepse aspre. Îmi închipuiam dezmembrarea lor în fiecare noapte. Însă Yung Lu îmi stăruia în minte. Am încercat sa-mi îmblânzesc sentimentele în toate chipurile posibile. Am aflat de la An-te-hai și Li Lien-ying că Yung Lu nu avea nici o legătură romantică, chiar dacă pețitoarele îi bătuseră la ușă. M-am gândit că aș putea să fac mai mult decât ele și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai corespund sau sânt chiar contrazise de contextul vieții. Chiar așa, nu mai corespund? Cu alte cuvinte, randamentul, eficacitatea, utilitarismul, reușita materială, consumul pot ține în frâu instinctele noastre? Prin ce? Fiindcă satisfacerea din abundență a unor nevoi materiale nu îmblînzește, prin faptul ca atare, ființa umană, care pe lângă marile ei virtuți, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorința ei mistuitoare de a o realiza, esîe în același timp o speță vicleană și plină de răutate, care nu se mulțumește mult
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te joci tu cu mine! Eu nu sunt bătaia ta de joc. Poate ți-a Îmbătrânit mintea și s-a zărghit; poate sângele s-a Împuținat ori s-a Îngroșat și abia se mai târăște prin tine. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
paișpe și vrem de acuma să știm cum e, ca să nu ne facem de râs când ne-o veni rândul.” Rudarul nu se grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii. El izbutise să Îmblânzească dihania care nu făcea nimic fără să-i poruncească, atât de tare o stăpânea cu vorba și cu mintea. Băieții, Însă, nu la șarpe de holbau; știau ei că pe Valea Puțului se afla un balaur față de care ăl de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pauză, lăsându-le oamenilor timp de gândire. Printre acele capete fără număr, existau în mod foarte clar oameni ale căror expresii se preschimbau din teamă, în regret. Kanbei își șterse sabia de sânge și o vârî la loc în teacă. Îmblânzindu-și expresia, le cuvântă lucrătorilor cu demnitate: — Văd că nimeni nu mai vrea să urce după acești cinci oameni, ceea ce înseamnă, cred, că intențiile voastre sunt altele decât ale lor. Dacă am dreptate, atunci voi spune eu ceea ce am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
då-mi o șoaptå coaptå cåpșunå dulce zmeurå eu Ra în universul tåu så fiu nepustiu înfructat în lumina ta zglobiu så te știu så må știu så-mi mai vii så-ți mai viu så-ți adun nurii så-ți fur furii så îi îmblânzesc cu o șoaptå mușcatå în coapsa ta Mai då-mi o frunzå din aripa a privirii taledå-mi så pot scrie pe ea numele tåu Hathor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1616]
-
fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să-i supui ca să slujască la toate cele ce vor fi trebuință mănăstirii pe obiceiul vechiu”. Apoi eu cred că dacă vodă lăsa lucrurile așa atunci ispravnicii împreună cu egumenii i-ar fi asuprit crunt pe bieții oameni, dar domnul își îmblânzește porunca: „Iar de le-a păre oamenilor cu greu a sluji după obiceiu vechi, să aibă a sluji după hotărâre testamentului domnii sale Costandin (Mavrocordat) vodă, câte 24 zile de an”. Deși sarcina nu era ușoară, totuși alta este a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
trebuie multe calități: privire ageră, dar caldă, voce mângâietoare, stăpânire de sine și... răbdare peste măsură. Apoi trebuie să cunoască animalul în cele mai neînsemnate amănunte... Altfel... Dacă am să-ți mai spun că omul este cel mai greu de îmblânzit, ai să râzi, dar nu ai dreptate s-o faci... Omul este înzestrat cu gândire și voință, având posibilitatea să aleagă ce îi place din ce i se oferă sau să facă numai ce vrea din ce i se cere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
chestionarul. Nu voiam să-mi amintesc. Deși amintirile erau mereu acolo, în mine, pe jumătate conștientizate. —Rachel, aveai trei ani, o vârstă pe care psihologii infantili o consideră foarte dificilă în ceea ce privește mărirea familiei. Gelozia ta era ceva firesc. Josephine se îmblânzise. Ce simți acum? m-a întrebat ea. în loc să-i spun să se ducă dracului, m-am trezit cu gura deschisă, rostind printre lacrimi cuvintele: — Mi-e rușine. — De ce nu i-ai spus mamei tale ce simțeai? N-am putut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am implorat-o, în gând, să mă ierte. Am încercat să transmit mesaje subliminale din capul meu către capul ei. Iart-o pe Rachel, spuneam în minte. Fii prietena ei! Probabil că manevra a funcționat fiindcă fața lui Brigit s-a îmblânzit. Sesizând avantajul, am zis din nou „Scuze“. M-am gândit că n-are cum să strice, ba chiar putea să fie un gest benefic. Știu că-ți pare rău, a recunoscut ea într-un târziu. Eu am respirat ușurată. — Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
funcționat. Depinde de tine dacă vrei sau nu să le cumperi, mi-a răspuns Jasmine fără prea multă tragere de inimă. Personal, cred că merită. Dar tu decizi. Sunt șomeră, i-am explicat eu sperând că asta o s-o mai îmblânzească. Jasmine și-a dat capul pe spate respingându-mi argumentul ca o soție furioasă care ridică din umeri ignorând scuzele soțului. Cât vrei să-ți tai din vârfurile astea? m-a întrebat ea pe un ton glacial. — Filează-le doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Când am dat ochii cu tine, mi-am spus: „Cu voia Domnului, iată-mă pe mine!“ M-am burzuluit supărată. Curva tupeistă! —Ești exact cum eram eu, a exclamat Nola cu afecțiune. Suntem absolut la fel. Chestia asta m-a îmblânzit. îmi doream să fiu ca Nola. Dacă atunci oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-aș fi lăsat de droguri, mi-a explicat ea. Acum e rândul meu. Și când o să fii puțin mai bine, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prelegerea. — Asupra câinelui Dingo se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi spui că e doar peste vară, poate e de acord. — O detestă pe Rory. Ca întreaga familie Zorn. Ce motiv ar avea să o găzduiască pe fata lui Rory? — Din compasiune. Din generozitate. Ai spus că s-a mai îmblânzit cu anii, nu? Atunci, dacă eu mă angajez să acopăr cheltuielile lui Lucy, poate are s-o ia ca pe un efort comun, de familie. Noi toți contribuind pentru binele comun. — Un moșneag excentric, dar convingător, asta ești, nu? — Nu încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mână, și privirea i se Îmblânzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întâlnit la bâlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]