3,501 matches
-
dată umbrele,spălându-și întunericul sub un cer plin de aripi.Nicicând nu fu mai frumoasă primăvara! Ghioceii care înjunghiaseră carapacea iernii cu puritatea lor feciorelnică,întâmpinau într-o solemnitate mută toți oaspeții înscriși în maratonul vieții.Soarele strângea cu îmbrățișări firave întregul ținut de poveste.Care alegorice de furnici defilau,bântuind pământul cu o dexteritate demnă de invidiat,parcă certând lutul pentru întreaga amorțire. Fiecare fir de iarbă își scutura visul pe sub o frunză părăsită de viață,cu plecăciunea-i
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
piciorul printre picioarele ei fine și frumos conturate. Nu erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede. Încet, încet am ajuns deasupra ei și corpurile noastre au fost unite de o tandră îmbrățișare, despărțite doar de slipuri, care au dispărut cu repeziciune, de parcă nici nu le-am fi avut pe noi. Căldura și umiditatea cupei era dulce și primitoare, iar puful pubian electrizant. Mă cutremuram de plăcere și mă temeam să-mi grăbesc
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
învățat viața duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae și-a împărțit și dăruit averea moștenită fără să păstreze nimic. Anul acesta, Sfântul Nicolae dăruiește familiei preotului paroh Marian Nicolae, zeci de zâmbete, mulțumiri și îmbrățișări de la copiii Parohiei „Înălțarea Domnului”. La Mulți Ani, cu sănătate, bunule părinte Nicolae! Copiii, părinții și bunicii Parohiei Ortodoxe Salonta Referință Bibliografică: BUNUL NICOLAE, AL TUTUROR COPIILOR DIN SALONTA / Sorin Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI
BUNUL NICOLAE, AL TUTUROR COPIILOR DIN SALONTA de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367714_a_369043]
-
unei vieți dedicată slujirii celor bolnavi și nevoiași, ajutorării bătrânilor sau a persoanelor cu nevoi speciale și, în mod deosebit, susținerii tuturor copiilor din obștea Parohiei Ortodoxe „Înălțarea Domnului” din Salonta, a fost sărbătorit cu flori, lacrimi de mulțumire și îmbrățișări primite de Dorina Marian de la toți părinții, bunicii și copiii Bisericii. Sorin Petrache Referință Bibliografică: OASTEA MICILOR ȚÂRCOVNICI RĂSPLĂTITĂ DE ASOCIAȚIA SF. NICOLAE / Sorin Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31 iulie 2016. Drepturi de Autor
OASTEA MICILOR ȚÂRCOVNICI RĂSPLĂTITĂ DE ASOCIAȚIA SF. NICOLAE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367713_a_369042]
-
cu toate gândurile de marea absență. Și iar te strâng în inimă neasemuit, te apropii de rosturi ca și cum din tine îmi izvorăsc răsuflările. Cuvintele s-au dezbrăcat de sensuri, s-au uns pe o parte și pe cealaltă de mierea îmbrățișării. Te respir, mă respiri, ne hrănim cu dumicații orelor. Cuvintele s-au azvârlit direct în dospirea vremelniciei. Le privesc dincolo de înveliș, le decojesc de abaterile de la sensul capital. Și poate că mă auzi din foamea de frumos. De aici, din partea
DAR DIVIN de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367744_a_369073]
-
iți găsesc vreo vină Când tu-mi răspunzi la a iubirii pasuri, Suntem două făclii ce-n noapte ne unim Și nu ne-apuca zorii, de-amor noi ne topim. Ea este doar a mea, e-atat de dulce gândul , Îmbrățișarea ei e că și-un cerc de foc, Ei dragostea îi pare doar un simplu joc Ce îl jucăm de-o vreme nopți de-a rândul. Ea este doar a mea cu buzele că mierea, Cu ochii ei de-amor
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
Este aproape de toate, este prezent tainic pe Sfânta Masă, și totuși mai presus de toate. Este familiar și infinit în taina Lui. Este taina care ne înconjoară și ne susține ... Nu-L bănuim că ar fi undeva, ci îi simțim îmbrățișarea aici. Este Taina văzută și simțită, e Taina care vedem cum ne susține, nu o Taină bănuită. Este Taina iubită, nu Taina temută”.18 Misterul nevăzutei prezențe a lui Iisus Hristos luminează și descoperă toate în biserică. Icoanele, cultul, arhitectura
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
SCULPTURĂ Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clipa și-ntinde aripa sub frumosul din tine ce respiră în mine. E timpul luminii pentru noi, dragoste! Sub a zărilor ardoare și-a îmbrățișării nemișcare într-o iarnă înfloritoare pe ramuri de visare, ninge mângâierea ta peste izvorul dăruirii mele sub creșterea-descreșterea inimilor noastre în unda întinderilor-emoții; Fiindcă, aurul privirii tale străluce pe corpul meu ca cea mai perfectă lucrare ... în mișcare! Referință Bibliografică
SCULPTURĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367029_a_368358]
-
căci tatăl lui Andraș nu avea un program de muncă fix, corelat cu al familiei. Cu Suzana nu puteam avea intimități decât pe fugă, prin bucătărie, când toți erau plecați prin alte părți, iar aceste intimități se limitau doar la îmbrățișări și sărutări. Uneori mai profitam și de lumina pe care o stingeam ca să nu fim văzuți, când mama și Andrei erau în camerele lor, nimic mai mult, cu toate că dorințele noastre erau cu totul altele. Doar nu pentru atâta lucru făcusem
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
locul posibilității nu e ocupat. Iar atâta timp cât există probabilitate, există și potențialitate. Și, dacă ne uităm bine, vedem că puterea este centrul de interes al poetului. Mereu ceva se poate sau nu se poate, ceva este reținut, voința e afirmată. Îmbrățișarea, de pildă, e un sechestru și o dominare - sigur, la libera voie a victimei (eterna vocație feminină a supunerii). Tensiunea provine din faptul că obiectul supunerii nu există, fie pe motiv de absență reală momentană, fie pentru că e o prezență
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
192 din 11 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 10 Iulie 2011, ora 12.00. Un Veac de griji pe tâmple mă apasă Și sufletul recită printre lei, Mi-a intrat Duminica în casă- Ce Dor mi-a fost de-mbrățișarea ei! Era atâta secetă-n cuvânt Și gura de tăceri îmi era arsă! Ca o răcoare tânără de vânt Mi-a intrat Duminica în casă. Acum, când scriu, se-aude cum mă ceartă Și Rugăciunea arde pe altare- Cine vrea
DUMINICA DIN CASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367098_a_368427]
-
reușită, iar acum ne întâlneam, într-o încercare de a ne regăsi unul pe altul. Când s-a întors cu fața spre mine, am observat mișcarea sânilor ei mici și tari, fremătând de nerăbdare. Mi-a prins gâtul într-o îmbrățișare tandră și am simțit-o imediat lipindu-se toată de mine, cu sfârcurile micuțe, pe care mi le închipuiam de o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau cu timpul tot
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”. Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...”. Judecata a fost dreaptă? Poate că
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”.Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...”. Judecata a fost dreaptă? Poate că
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
în beznă, dacă mlădițele noastre nu ar avea puterea de a ne transforma în lumină. De aici încolo, e alegerea noastră și binecuvântarea divină de a împărți totul cu ființele - îngeri, de a fi răsplătiți în fiecare clipă cu zâmbete, îmbrățișări, priviri calde. Privirile ori îmbrățișările copiilor noștri. Doar de pe această treaptă a devenirii noastre, ne vom simți împliniți, ne vom simți oameni. Ca părinte, nu pot să nu îi înțeleg pe cei pe care Dumnezeu nu i-a binecuvântat, încă
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
nu ar avea puterea de a ne transforma în lumină. De aici încolo, e alegerea noastră și binecuvântarea divină de a împărți totul cu ființele - îngeri, de a fi răsplătiți în fiecare clipă cu zâmbete, îmbrățișări, priviri calde. Privirile ori îmbrățișările copiilor noștri. Doar de pe această treaptă a devenirii noastre, ne vom simți împliniți, ne vom simți oameni. Ca părinte, nu pot să nu îi înțeleg pe cei pe care Dumnezeu nu i-a binecuvântat, încă, dar pe care sigur îi
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
puțin și eu la aer, în drumul spre casă, iar doamna aceasta grizonată, dornică de povești, se așeză lângă mine. „Mami, te iubesc!” îi șopti copilul când s-au oprit. „Și mami te iubește!” spusese femeia, desprinzându-se din încleștrea îmbrățișării. „Hai, fugi! Joacă-te frumos!” „Nu știu ce o să se facă atunci când eu nu voi mai fi. Sper doar să fie destul de mare” ... mi se adresă și începu să povestească. Cu ceva ani în urmă luase în gazdă o fată din Orientul Mijlociu
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
privește mirată și... cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi vorbește-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a ta iubite, poți să-ți arunci scara! Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara. Vom privi din ceruri, cum florile răsar, Și
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
Acasa > Literatura > Proza > AMOR PE LEPĂDATE ... Autor: Livia Tiron Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului "Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parcă nu mai era îmbrățișare contopirea aceea din urmă, când cu adevărat se topeau contururile, dispărea carnea, ne uitam respirația, mistuiți amândoi de o singură - însângerată și nesățioasă - gură. De mai multe ori am nădăjduit că la capătul răpirii aceleia vom întâlni, împreună, moartea. N-
AMOR PE LEPĂDATE ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368665_a_369994]
-
că denumirea dansului magic „Călușul” vine de aici, de la „călușul” care este leagănul meu. Pot spune că, mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în legănatul ei...ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril voios de păsărele. Într-o dimineață, când m-a trezit o pasăre ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
apropiat să ating cu adierea Privirea pictată a ochilor triști , Ascultând cum rasuna-n cădere tăcerea Sub pleoapele cu dorul nestins.... Ne-am regăsit străini în doi Printre calele de la ferestra , Dar în vârtejul clipelor dintre noi Lipsea-n parfum îmbrățișarea noastră... Și nu știam ce să fac .... Să revin și să rămân agale , Să plec sau să privesc din tăceri Privirea pictată printre cale . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Privirea pictată / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI
PRIVIREA PICTATA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368736_a_370065]
-
face inima să ne apropie iar de voi, Trăim mereu supuși pământului. Și dacă plânge plănsul Și dacă râde râsul, Și dacă cerul s-ar topi din noi Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină ce m-ar veghea din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci
POARTA PRIN CARE TRECEM de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368760_a_370089]
-
de luna. Dacă ai privi spre cer prin ramuri În ploaie de petale albe Îți vor veni cuvinte-n voaluri Și inima-ți îmbraci în salbe. Iar dacă-asculți în tril de păsări O simfonie de iubire Te simți cuprins de îmbrățișări Într-o candidă-amintire. Dacă primăvară nu ar fi Nici inima n-ar bate-n noapte Nici vântul nu l-ai mai simți Să crezi că sunt a sale șoapte, Si amintirile-or pieri, În suflete nu vor fi fluturi Și
DACĂ... de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363635_a_364964]