6,312 matches
-
m-a pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd de treaba mea în liniște atît cît o mai ține sistemul, dar ea mă tot pisa că trebuia să împac și capra, și varza, nu-ți dai seama cît de riscant poate să devină tot jocul ăsta, dar ea nu înțelegea, zicea că depinde doar de mine, de abilitățile mele, și avea dreptate, zice Roja, dar nu înțelegea că nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sescu semnaleaz... o situație ce trebuie s... fie în atenția autorit...ților publice. Dar nu recapitalizarea BNR cu bani din privatiz...ri este cheia problemei. Adev...rata rezolvare privește consolidarea fiscal... în conjuncție cu o programare bugetar... multianual..., care s... împace nevoia de protejare a echilibrelor macro cu onorarea obligațiilor fâț... de UE, cu dezvoltarea infrastructurii, cu finanțarea corespunz...toare a educației și cu reforma sistemului de pensii. Cota unic... de 16% nu a consolidat fiscal bugetul public, în timp ce veniturile bugetare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
verde, maro, prin care privind soarele, se bucura zgomotos, multă vreme, până ce un colț ascuțit Îi făcea buba și abia atunci când zărea picurușul de sânge Începea să plângă În timp ce mergea Întins către mătușele sale să-l „badijoneze” și să-l Împace, alintându-l cu maimuțăreli de iubire. Apoi se Întorcea grăbit În grădinuță și culcat printre flori cultivate sau romanițe cu miros amețitor, transpirat și plin de praf, privea cu Încântare cerul sidefiu cu mici pete albicioase care luau forma porcului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
eu am nevoie de liniște! Vă potoliți sau vă iau la post și Închei proces verbal de contravenție! Alegeți! Victor a spus ferm: Eu am terminat, nu se va mai Întâmpla! Maricuța a spus și ea: Și eu, gata ne Împăcăm! În urma milițianului s-a instalat liniștea, Victor a mers la Valerică să-i aline durerea și mai ales indignarea. Maricuța a venit și ea, l-a dat deoparte pe Victor și a Început să panseze cotul băiatului cu o cârpă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la sonde și a venit acasă slab și fără bani. Ba mai mult de atât, Maricuța i-a găsit În buzunar un bilețel mototolit, o invitație la o anumită Juschka. S-au certat mult, au ieșit scântei și s-au Împăcat așa cum se Împacă cei pe care Îi leagă o dragoste pătimașă. Era toamnă târzie, ploua mărunt și continuu, familia stătea până târziu În noapte și așeza frunzele uscate de tutun una peste alta, după cinci clase de culoare și calitate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a venit acasă slab și fără bani. Ba mai mult de atât, Maricuța i-a găsit În buzunar un bilețel mototolit, o invitație la o anumită Juschka. S-au certat mult, au ieșit scântei și s-au Împăcat așa cum se Împacă cei pe care Îi leagă o dragoste pătimașă. Era toamnă târzie, ploua mărunt și continuu, familia stătea până târziu În noapte și așeza frunzele uscate de tutun una peste alta, după cinci clase de culoare și calitate, apoi le păpușeau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l face și mai vizibil): „Mângâi cu privirea / Formele-ți rotunde / CA un cerșetor / O bucată rumenă / De pâine.“ (Mângâiere) „Și mă reped / Să mă-nfrupt / Din frumusețile tale / CA un vultur / Asupra prăzii sale.“ (Rapiditate) „Și când / Ne-am împăcat/ M-am bucurat / CA un naufragiat / Ce ajunge la mal / Nevătămat“ (Bucurie) etc. Curios este faptul că multe comparații se referă la îndeletnicirea de bețiv: „Te strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inima sfâșiată de durere, fetița află apoi că propria ei mamă vrea să o încredințeze altei familii, ca să-și poată reface viața (nu găsește nici un bărbat care să vrea să o ia cu copil cu tot). Silvana încearcă să se împace cu situația, dar în ziua când urmează să se instaleze în noua ei familie plânge amarnic, astfel încât proiectul eșuează. Drept urmare, mama ei o antipatizează și mai mult, o consideră o adevărată pacoste. Ajunsă la vârsta măritișului, Silvana devine soția unui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se urcă timid, cad și apoi mor. Vocea lui Cezar îndrăznește să sfideze înălțimile, ca apoi să curgă în rîuri liniștite, resemnate. Mă simt bine singur, par împăcat cu mersul lumii, cu imbatabilul ciclu, cu iluzia că pot iar vorbi cu el, cu Cezar, cu Cezar care stătea pe fotoliul acum gol. Vesel, trist, optimist, copleșit de nedreptate, răpus de răutatea umană. Strălucire și stingere în durere. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în bucătăria de vară și cînd a intrat Veta (adică baba) s-a izbit în ea și și-a fracturat femurul și clavicula. Același motan, adică înțăncușatul cu țepușa? Da. La biserică ați fost? Da. Cu copiii tăi te-ai împăcat? Cu diavolii aceia? Niciodată! Atunci Satana vă va ucide. Mă îndepărtez vioi și aud strigînd în urma mea: Tu vorbești serios? Da, îi arunc peste umeri. Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui era veche, făcută de un lutier fără pereche și în România alta la fel nu mai este. Într-o zi, șeful familiei Bucșă îl abordează: Cînți la nunta lui fiu-miu, altfel îți bag scripca pe gît! Dacă ne împăcăm... Vei lua bani cît n-ai văzut vreodată, clar? Cine să se pună cu clanul Bucșă? Nuntă mare, bani scuipați și lipiți de fruntea lui Norocel și unde mai pui că se lucra cu "euroi". Orchestra cînta non-stop și evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
martoră la viață, iubire și moarte. Acel sunet este, de fapt, o poveste, o istorie completă a acelor locuri din fața mea, ascunse de întuneric. Noaptea coboară timid în camera mea și întunericul nu-i "de calitate" din cauza luminii stradale. Adorm împăcat cu gîndul " Fie ce o fi. De la Dumnezeu vin toate". Dimineața vine odată cu un optimism exagerat, care îmi invadează toată ființa. Nici țîrîitul telefonului nu mă deranjează și răspund chiar vesel: Alo, da. Excelența Voastră, sînt Parpanghel, vă pot reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
impunătoare. Unde? Unde să găsesc așa ceva? Moș Damian se freacă în cap și se mai scarpină puțin, apoi vorbește. Ar fi ceva, n-am vîndut tot. Cum?? Mai am o jumătate de hectar. La prețul matale, merçi. Poate ne-om împăca. Hai, nu glumi. Vreau și eu să fiu ctitor. Ce va mai rămîne voi dona bisericii. Dar eu doresc să fiu singur, am puterea... Dacă vrei pămîntul... Deputatul a venit cu avocatul, s-a făcut act de vînzare-cumpărare la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
meu este acum pușcăriaș. Ajută-mă, fă ceva ca să-mi salvezi copilul. Și tu, Sfîntă Maria, ai suferit chiar mai mult decît mine, L-ai văzut răstignit pe cruce și chinuit de vrăjmașii necredincioși... Timpul trece implacabil și Maria se împacă încet-încet cu o realitate crudă, dureroasă. Cînd s-a anunțat că șase ani vor sta închiși, Maria a mulțumit Sfintei Fecioare. Îl vedea pe Daniel supus probelor și canoanelor sortite martirilor aleși de Dumnezeu. Băiatul meu a fost ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toate i se trag de la "pusul pe toacă". Era la capătul puterilor și a hotărît să încheie conflictul cu vecinul. Vasile, vino pînă la mine, te rog. Ce avem noi de vorbit? Hai, am un rachiu bun și ne-om împăca. Între vecini nu-i bine să domine dihonia. Asta așa este. Dar ce rachiu ai? De gutui. Păi, vin, de ce să nu vin? Cei doi vecini beau cîteva păhărele fără să spună nimic. Apoi limba li se dezleagă. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lasă, știu că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu am venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea, foamea și frigul, avînd convingerea că așa trebuie să fie viața. Nu avea un alt model pentru comparație. Toate le accepta ca fiind normale, dar cu lipsa afecțiunii de mamă nu se împăca. A fost invitat la un sfîrșit de săptămînă într-o familie și a remarcat ce puternică afecțiune avea mama, gospodina casei, pentru copilul său. Dacă ar trebui să mor ca să-mi salvez copilul, aș muri fericită, a spus amfitrioana. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încolți, vei face muguri. Este vremea omizilor, curaj, puiule, cimitirul nu-ți garantează dreptul la proprietate, curaj! De ce închizi ochii, de ce vrei să-ți dormi moartea, dacă viața ți-a fost mereu o trezire? Prea multe treziri. Cum să te împaci cu visul când singur te dai afară din el? La dracu cu toate sfaturile! Gara minte cu toate felinarele deodată. Sigur, există un capăt în fiecare depărtare, acolo o să-mi sap scorbură în memorie. Doamne, în cât confort o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cheii, punea punct, punea virgulă între inimi și o lua de la capăt. Oamenii nefericiți își zidesc fericirea în ascuns: mormântul, sicriul, punțile, bani negri pentru vămi albe. Petru ardea în propria nefericire, precum lumina lunii în uleiul rânced al candelei împăcat cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
casa lui Antonio Guicciardini. Am început să fac tărăboi: voiam să-l învinovățesc pe cărăuș de hoție, deoarece el se dusese să ia lemnele pentru celălalt; tandem 1 Giovanni Machiavelli intră în vorbă la mijloc și ne făcu să ne împăcăm. Batista Guicciardini, Filippo Ginori, Tommaso del Bene și alți cîțiva de la oraș mi-au cerut fiecare cîte un stînjen tocmai cînd bătea vîntul acela de la miazănoapte. Eu le-am făgăduit la toți; trimisei unul lui Tommaso, care a ajuns însă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Franța nici pe alte forțe dinafară, și pentru ca să nu mai aibă nevoie de a le pune pe acestea la încercare, ducele începu să se folosească de vicleșuguri. Și știu să-și ascundă atît de bine intențiile încît înșiși Orsini se împăcară cu el prin mijlocirea lui Paolo Orsini, față de care ducele folosi toate mijloacele posibile pentru a-l face să aibă încredere în el, dîndu-i bani, echipamente și cai; cu naivitatea lor prostească, ei i-au căzut ușor în mînă la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neîncredere să nu-l facă lipsit de orice îngăduință. Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit decît temut, și invers. Răspunsul este că ar trebui să fii și una și alta; dar întrucît este greu să împaci aceste două lucruri, spun că, atunci cînd unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decît iubit. Căci despre oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
teama se păstrează prin frica de pedeapsă, care nu-l părăsește niciodată pe om. Cu toate acestea, principele trebuie să se facă în așa fel temut, încît, dacă nu-și cîștigă iubirea supușilor, să evite însă ura lor. Se pot împăca foarte bine cele două lucruri, anume să fii temut și să nu fii urît; lucrul acesta se va întîmpla întotdeauna dacă principele se va feri de a pune mîna pe averile cetățenilor și supușilor lui și de a se atinge
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mare, așa încît să poată ține în frîu și poporul și soldații, își pierdeau întotdeauna domnia; iar cei mai mulți dintre ei, aceia mai ales care ajungeau să ocupe tronul ca oameni noi, cînd își dădeau seama cît este de greu să împaci cele două categorii de oameni, se hotărau să-i mulțumească pe soldați și socoteau că nu este un lucru prea grav acela de a face rău poporului. O asemenea hotărîre era necesară; în adevăr, nefiind cu putință ca principii să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]