1,072 matches
-
venea să plîng și juram că nu-l voi mai trăda niciodată, ca și cum i-aș fi datorat ceva. În autobuz ori pe stradă, mă surprindeam uitîndu-mă la alte femei, mai tinere decît mine, ducînd copii de mînă. Păreau fericite sau Împăcate, de parcă acele mici făpturi, În insuficiența lor, ar fi umplut toate golurile rămase fără răspuns. Atunci Îmi aduceam aminte de zilele cînd, fantazînd, ajunsesem să mă imaginez ca una dintre femeile acelea, cu un copil În brațe, un copil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poliția. Cadavrul avea gîtul rupt. Doamna Sanmartí l-a identificat ca fiind al soțului său, Pedro Sanmartí Monegal. CÎnd socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului și și-a spus că de-acum putea muri Împăcat. 13 Julián a scris cîndva că lucrurile Întîmplătoare sînt cicatrice ale destinului. Nu există lucruri Întîmplătoare, Daniel. SÎntem marionetele propriului nostru inconștient. Ani la rînd voisem să cred că Julián continua să fie bărbatul de care mă Îndrăgostisem, sau cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochii și inteligența maică-sii, și Îmi place să cred că posedă ingenuitatea mea. Tata, care, deși nu recunoaște, Întîmpină dificultăți În a citi cotoarele cărților, e sus, În casă. De multe ori mă Întreb dacă e un om fericit, Împăcat, dacă prezența noastră Îl ajută sau dacă trăiește printre amintirile lui, În tristețea aceea care l-a urmărit mereu. Acum, Bea și cu mine ținem librăria. Eu țin socotelile. Bea face achizițiile și se ocupă de clienți, care o preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
te înțeleg foarte bine, Lukian Timofeevici: cred că nu te-ai așteptat să apar. Credeai că, din locul acela uitat de lume, n-o să mă pun în mișcare la prima înștiințare și mi-ai scris numai ca să fii cu conștiința împăcată. Însă uite că am venit. Ei, ajungă-ți, nu mai încerca să mă înșeli. N-are rost să mai slujești la doi stăpâni. Rogojin e aici de trei săptămâni, știu tot. Ai reușit să i-o vinzi ca data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe ultimul lacheu!“ Caută adevărul, își apără drepturile și tot ei, ca niște lifte păgâne, l-au calomniat în articol. „Pretindem, nu cerem și n-o să auziți de la noi nici un cuvânt de mulțumire, pentru că o faceți ca să fiți cu conștiința împăcată!“ Halal morală! Păi dacă n-o să aibă parte de la tine de nici un cuvânt de mulțumire, și prințul ar putea să-ți spună drept răspuns că nici el nu simte deloc recunoștință față de Pavlișcev, pentru că și Pavlișcev i-a făcut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-o să aibă parte de la tine de nici un cuvânt de mulțumire, și prințul ar putea să-ți spună drept răspuns că nici el nu simte deloc recunoștință față de Pavlișcev, pentru că și Pavlișcev i-a făcut bine ca să fie cu conștiința împăcată. Și doar numai pe această recunoștință a lui față de Pavlișcev s-a bizuit: doar nu de la tine a luat el bani cu împrumut, nu ție îți e dator, atunci pe ce te-ai bazat dacă nu pe recunoștință? Atunci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce fac eu din tine! exclama ea, tremurând și îmbrățișându-i picioarele. Prințul rămase la ea o oră întreagă; nu știm ce anume au vorbit. Daria Alexeevna povestea că s-au despărțit peste o oră împăcați și fericiți. În aceeași noapte prințul trimise pe cineva să se intereseze cum stau lucrurile, dar Nastasia Filippovna adormise. A doua zi dimineață, înainte ca ea să se fi trezit, la Daria Alexeevna apărură încă doi curieri trimiși de prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce mare boală este groaza! Cu fiecare zi sîntem mai singuri. Ce grea și ce ușoară trebuie să fie ultima! După ce-ai adunat cu trudă și cu hărnicie atâta izolare, sentimente de proprietar te-mpiedică să mori cu cugetul împăcat. Atât avut fără moștenitori! Spulberare este cuvântul pentru rosturile din urmă ale inimii... Azvârlit în preajma propriului gol, spectator al unei poezii despuiate, incapabil de a te dezmetici dintr-o mâhnire rece - vidul lăuntric îți descoperă nedeterminarea infinită ca formă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inuman. De aceea, de câte ori te trezești din iubire, pare că ți-a putrezit timpul prin nu mai știu ce inimă. Ceea ce face păcatul superior virtuții este un plus de suferință și de singurătate, pe care nu-l întîlnim în "conștiința împăcată" și nici în "fapta bună". În sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de ceva: de un om, de oameni sau de tot. A fi singur e o stare difuză de păcătuire. Din ea izvorăște nevoia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Un arhitect despămîntenit ar putea construi din mâhnirile noastre o mânăstire în cer. Lipsa de orgoliu face cât eternitatea. Nenorocul oamenilor care s-au căutat toată viața pe ei înșiși este de a se regăsi până și în Dumnezeu. - Umilința împăcată și vastă e singurul fel de a transforma în virtute oboseala de a ființa. Cine vrea să nu mai fie exprimă negativ o aspirație după tot. Dorința neantului satisface decent un gust secret și tulbure de divinizare. Nu ne nimicim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de altfel, bătătorita de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fi cu siguranță impresionate. Copacul în sine, fără nici un dubiu, este chiar mai vârstnic decât templul, de vreme ce de la dumbravă și-a luat lăcașul numele. Oare câți ani o avea? Vreo patru sute... Nu, ceva mai puțini. Asinia stă cuminte. Cu sufletul împăcat, Occia își lasă gându rile să umble în voie. E totuși hazliu rolul jucat de rex. Un rege de carton! Încetul cu încetul, chipul i se întunecă la loc. În realitate, lu crurile sunt mult mai complicate. Transformarea monarhiei în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiind Într-un soi de transept. Dar În plină lumină s-ar fi văzut foarte bine dacă ghereta ar fi fost ocupată de cineva, iar un paznic obișnuit ar fi aruncat neapărat o privire În ea ca să fie cu conștiința Împăcată, după ce ar fi fost evacuați vizitatorii. Nu aveam mult timp, la cinci și jumătate urmau să Închidă. M-am grăbit să mai arunc o privire pe coridor. Nici unul dintre motoare nu putea servi drept refugiu. Nici măcar instalațiile mari pentru vapoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așternut pe hârtie Sefer Yetzirah. Totuși, ipoteza nu era de neglijat. Ei, dacă existau, ar fi urmărit o inspirație cabalistică, și dacă Belbo se convinsese că existau, probabil că ar fi urmat și el aceeași cale. Ca să fiu cu conștiința Împăcată am Încercat cu cei zece sefiroți: Keter, Hokma, Bina, Hesed, Gebura, Tiphereth, Neza, Hod, Jesod, Malkut și-l adăugai și pe Thekinah pe deasupra... Nu funcționa, bineînțeles, era prima idee care i-ar fi putut veni În minte oricui. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
împuște... Ce dovadă mai palpabilă decât încercarea de sinucidere? Curtea l-a condamnat la moarte în unanimitate, fără discuție, atât a fost de vădită crima... Eu însumi, deși sunt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată, absolut pe deplin... Klapka, buimăcit mai ales de asprimea glasului, murmură: ― O, Doamne... dovezile... când e vorba de o viață de om... Pe buzele subțiri, cu colțuri supte ale locotenentului răsări un amestec de ironie și de dispreț: ― Uitați, domnule
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inima cu palma. ― Da, da, ai dreptate! Aici e lumina și suferința... Aici e toată lumea! zise Cervenko cu o sclipire în ochi. Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în picioare, îngrozit, ca și cum s-ar fi prăbușit adăpostul. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
intențiile noastre cele mai secrete dușmanul le cunoaște... Ei bine, asta nu mai merge! Din moment în moment ne așteptăm la evenimente importante și iată-ne înconjurați numai de spioni, parcă am fi în țară inamică... Eu, firește, am conștiința împăcată! Eu de mult mi-am făcut datoria și am raportat excelenței că aici nu miroase a patriotism. Excelența nu m-a ascultat. Avea încredere. Zicea că suntem acasă... Acuma poftim, acasă!... Chiar aseară mi-au adus jandarmii doisprezece bandiți, adunați
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lucrușoarele. Când dădu peste harta cu pozițiile, nu se mai putu stăpâni. Sări în picioare și, arătînd-o lui Bologa, strigă: ― Dar asta? În ochi îi fulgera dispreț și ură și triumf... Apoi scrise raportul și făcu schița, liniștit, cu conștiința împăcată, în vreme ce Apostol, pe colțul patului, își trudea zadarnic mintea să ghicească ce-o fi hârtia pe care i-a arătat-o locotenentul... După ce împachetă toate lucrurile prizonierului și le dete în grija telefonistului, Varga porunci soldaților să ia bine seama
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
peste... Peste câte ore? Atunci îl îmbrățișă groaza, din ce în ce mai strâns și mai sălbatic, înghețîndu-i sângele. Și în vreme ce groaza îl tortura, mintea lui căuta să o alunge cu "inexorabilitatea morții", cu "dezgustul" de viața aceasta pe care el însuși, conștiința lui împăcată, a azvîrlit-o, cu credința în viața de dincolo, unde sufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate închipuirile minții se prăbușeau pe rând, ca niște castele de cărți de joc, numai groaza rămânea sfidătoare, stăpânitoare, șoptindu-i în suflet
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe chipul lui Adălaïde, spun bine fără încetare, pot să jur. Oamenii buni se duc repede. Toată lumea îi place, inclusiv moartea. Numai ticăloșii au pielea groasă. Aceștia crapă la bătrânețe, în general și, câteodată, chiar în paturile lor. Liniștiți și împăcați ca niște prunci. Ieșind din biroul judecătorului Mierck, după ce am lăsat-o acolo pe Josăphine, nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
răceală, sigur că e frumos și îmi este clar că amândoi ne gândeam în clipa aceea la sânul ferm și fin cu sfârcul negru. Dar zilele trec, iar ea nu mai vine, o aștept cu o înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul păsărelelor și cu torsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îți abandonezi copila, îți vorbesc despre cu totul altceva, despre libertatea interioară, știi că mamele din Tibet își trimit copiii să studieze în India, stau departe de ei ani de zile, uneori pentru totdeauna, dar fac acest lucru cu inima împăcată, deoarece simpla prezență fizică este lipsită de importanță, apropierea sufletească este aceea care contează, iar sufletește nu se despart niciodată, și eu întreb, ce anume încerci să îmi spui prin asta, te referi la Noga sau la Udi, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
legătură am eu cu programul acestei zile. Trec repede prin fața lor și urc în biroul meu, fotografiile din jurul meu mă privesc provocator, holbând la mine ochi plini de ipocrizie, o fotografie cu femei frumoase însărcinate îmbrățișându-și burțile și privind împăcate pe fereastră, cum putusem suporta asta atâția ani, golesc dezgustată pereții, rup fotografiile, pe unul dintre peticele de hârtie îi scriu lui Hava un mesaj, îl pun apoi repede pe biroul ei, înainte de a mă răzgândi. Într-unul dintre dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el memorioso, care nu uita nimic, nici măcar forma norilor dintr-o zi îndepărtată, de demult. Dar memoria lui Moshe este pe cât de inepuizabilă, pe atât de judicioasă. O memorie care pare să-i fi inspirat lui Paul Ricœur conceptul memoriei împăcate, liniștite - la mémoire apaisée. La fel de strictă etico-moral ca orice altă memorie construită pe exigențe riguroase, memoria lui Moshe Idel este așadar mai înțeleaptă, mai calmă, chiar când înregistrează ori evocă evenimente tragice. Ca Holocaustul. Am vorbit cu Moshe de melodia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]