1,671 matches
-
venise și de data asta Îl ducea pe Alfie Într-un ham de pus În față. — Ea e fata de care ți-am zis, Îi șopti Ruby lui Chanel În timp ce Hannah intra. Cea cu sulul de bani peșin. Chanel, care Împacheta un șal de botez pentru o clientă, se uită Înspre ușă. Poate e femeie de gangster, Îi șopti lui Ruby drept răspuns. Ruby Îi dădu un ghiont Între coaste ca să tacă din gură. În timp ce clienta lui Chanel ieșea ținând punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din spatele tejghelei, care își făcea de lucru cu un pachet de cărți de joc. — Șase și ceva. Am băut o cafea. Nu-mi era foame, dar am încercat totuși să înghit o brioșă care avea gustul pungii în care fusese împachetată. Am mușcat de două ori și am aruncat restul într-un coș înalt de aramă care era probabil pentru umbrele. La revedere, zise bătrânul, în timp ce ieșeam. Trecea un autobuz care tăia strada liniștită, ca o navă marea. Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o lăsau nervii și ne lăsa de capul nostru; nici Felix nu mai trebuia să fie la „post“, iar eu aveam nevoie de papuci ca să nu mai trebuiască să umblu prin cameră în ciorapi. Tata a adus acasă o pereche, împachetată într-o cutie, tocmai el, care nu ar fi intrat pentru nimic în lume într-o încăpere fără pantofi în picioare, dar la prânz, când venea acasă de la turnătorie, își trăgea, din cauza funinginii de pe tălpi, pâslarii, niște șlapi mari, gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
apariția la școală, în pauza mare, a străbătut cu pași mari culoarul cu mersul lui greu, acum ușor clătinat. Era nevoit să-și retragă băiatul de la școală pentru două săptămâni, pentru că pleca împreună cu familia pe munte. Și eu mi-am împachetat lucrurile de școală, mi-am lăsat în urmă clasa renovată și pe colegii mei, cu conștiința perfect împăcată că aveam tot dreptul ca, în loc să mă duc la școală, să mă las tras împreună cu alți vizitatori amatori de sporturi de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
direcție, noi am fost de fapt pe drumuri ușor diferite, care, treptat, s-au îndepărtat de o tangentă devenită imperceptibilă. Și acum, când eu voiam - aveam nevoie - să ne îmbarcăm pentru cea mai importantă călătorie a noastră împreună, când îmi împachetasem sandvișurile emoționale, cumpărasem biletul cu un preț uriaș, petrecusem ore întregi pe internet făcând traseul și mă declarasem în sfârșit pregătită să mă urc în vagon, aflu că Mark mi-a înșelat așteptările, că nu e nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
revenise doar de curând după un al treilea atac de cord și-l iubeam ca pe tatăl meu. Mark deveni serios. Își vor da seama că s-a întâmplat ceva imediat ce vor vedea apartamentul. Acum că toate lucrurile mele sunt împachetate, arată de parcă am fi fost jefuiți. Am privit în jur. Iubeam apartamentul ăsta. L-am iubit când era al meu și l-am iubit și mai mult când a devenit al nostru. L-am cumpărat gol-goluț pe vremea când zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
voi mai urca vreodată pe cal. Am mâncat până la ultima firimitură de pâine sau de brânză. Și până și eu știu că imaginea unei femei care mănâncă guguloaie de unt direct cu degetele nu este prea atrăgătoare, așa că l-am împachetat la loc și l-am pus în săculețul lui Ed. Am dat cu mâna de ceva pe fundul sacului. Am scos obiectul care s-a dovedit a fi un căluț roz de jucărie. —Ah. Ed păru resemnat în legătură cu descoperirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă dedica în totalitate unei familii care-mi poate fi răpită dintr-un moft. O să mă mulțumesc cu a fi un tată vitreg bun pe cât mi se dă posibilitatea și poate unchi într-o zi. Se ridică și începu să împacheteze. Subiectul era închis, acesta era mesajul tacit. Am încercat să mă ridic într-o rână, să ajung în poziție ghemuită. Am început să plâng. Din cauza durerii mele, a lui Ed, din cauza situației fără ieșire. Nu pot s-o fac, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
izbucnire emoțională din partea lui. — O să fie bine, numai să mă opresc din mâncat. Lynn îl mângâie pe spate, un gest nu tocmai nimerit în situația de față. —Noi ceilalți am terminat, așa că de ce nu mergem în grădina de iarnă? O să împachetez budinca s-o puteți băga la congelator și s-o mâncați în altă zi. Harry, tu du-te să faci cafeaua. Eu o să strâng masa. Iar voi doi duceți-vă dincolo și instalați-vă comod. Mark și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta? l-am întrebat. —Mai bine ca niciodată. A fost grozav să-i regăsesc pe băieți. Îmi fusese dor de ei. Nu mai facem chestii de genul ăsta. — Asta pentru ați avut casele voastre în care să dormiți, am murmurat. Împachetă ziarul exact cum fusese și-l puse la loc. —Acum trebuie să plec, spuse el, mă pupă pe obraz ca de obicei, își luă servieta și plecă. Kieran ieși împleticindu-se din minuscula noastră debara jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
gata scoase la imprimantă. O iubeam pe Lisa. Era singura mea sursă de continuitate, un ajutor constant, într-un moment când simțeam că mă izbesc de pereți cu ochii închiși, fără nici o țintă. După ce i-am dat datele hotelului, am împachetat și m-am târât pe scări, uitând că această femeie pe care o iubeam era aceeași femeie care se culcase cu soțul meu în prima lor zi la Bristol cu ani în urmă. Uitând că ar fi trebuit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o firmă care produce hârtie și am comandat o hârtie îmbrăcată în silicon. Eram presat de timp, așa că a trebuit să mă duc să o iau de la Reading săptămâna trecută ca să i-o pot duce celui care trebuia să o împacheteze. Îl iubeam pentru asta, pentru efortul depus, pentru timpul consumat, pentru imaginație și pentru idee. Apoi, am luat cana, sub care se afla un plic. L-am deschis. Era o scrisoare de la judecătorie, prin care fusese înregistrată cererea lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mare și un frate mai mic. În anii care urmaseră Însă, dl James Începuse să Îl educe pe Burgess pentru a-i deveni valet - Îi cumpărase costume de haine, Îl Învățase să Îl bărbierească, să Îi aleagă și să Îi Împacheteze lucrurile când pleca În străinătate, Îi dăduse cărți de citit care să Îi Îmbogățească mintea și Îl scutise de sarcinile mai neplăcute de pe lângă casă. Burgess deveni mai politicos În vorbire și În purtări - mai ales când era la datorie -, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chiar dacă amândoi mi se păreau exemplari. Ce ar fi dacă...? Pe cât de inutile, pe atât de încăpățânate sunt speculațiile ce se hrănesc din conținutul cufărului pierdut. Care dintre obiectele din cutia de Persil în care, înainte de evacuarea forțată, mama a împachetat ustensilele fiului și pe care, în graba plecării, a uitat-o, ar putea, șoptind așa, pentru sine, să dea ceva în vileag? Și care ar mai fi potrivit să mă dea de gol pe mine, cel care are atâta nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zilnică. Atât de econom eram, pentru a-mi limita cât de cât foamea. În seara următoare, când coloana noastră s-a întors de la doborât copaci, nu mai era nici o firimitură din pâine și nici urmă de ziarul în care fusese împachetată. Caporalul care-mi ajutase la prăjitul pâinii de porumb și căruia îi revenea pentru asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul barăcii, un plutonier tipic, autoritar și învățat să comande. După care au fost percheziționate toate priciurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din spate. Și continua de la ceafă, trecând prin fileu, până la cotlete și burtă. Între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat: „Ceafă e mai zemos decât cotlet la porc...“ Împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. Și alte indicații, pe care le mai urmez și astăzi. Pe noi, care aveam zilnic dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de varză sau de arpacaș, el ne sfătuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de bărbați care - pe drum, prin cafenele, pe băncile din parcări, în metrou și în diferitele locuri prin care am dormit - mi-au stat aproape preț de o schiță. Pe deasupra, mai există și două duzini de acuarele pe hârtie de împachetat. Motivul acestora nu îl reprezintă capetele cu sau fără pălărie, jumătățile de personaje, ci străzi de la periferie. În repetate rânduri am pictat în acuarelă canalul Saint Martin, atât de bogat în poduri, și scene de bistrou care, schimbându-se de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anihilase conștient puterile de a cerceta în acea emisferă a seducției și vânturile îmi băteau în suflet și geamuri dansau în adevăr și... Era o liniște caustică până când o flacără venind peste cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi săruta în trecere liniștile imprevizibile ale înaltului. Și n-am știut de ce îmi plânge-n astre firmituri de iubire. Și n-am încercat să cunosc necunoașterea din sentimentul iubirii... Oare tu, El, sau visul îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de sori... Poate a fost de-ajuns o întâmplare, Ca viața să ne despartă de CÂNTURI Și-n arcuiri de stele, aceeași zare, Te condamnă-n suflarea albăstrită de gânduri... Poate a fost de-ajuns să te visez, Cum îți împachetezi delirul de zori, Și-n așteptările dragostei, aidoma mă vezi, Ca o HAITĂ DE STELE, prin tainicul dor,... 02-12-1999, 1100h SIMFONII ACERBE domnului pictor Dabija Dab Eu nu mai știu nimic, și poate ești stăin Când templu mă ucide-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noi două să o consoleze întâi. După o vreme, am încetat să mai plâng și mi-am întors încet fața brăzdată de lacrimi către Judy. Mă simțeam extenuată de atâta durere. — Haide! am spus. Mai bine m-aș apuca de împachetat. —Bine, a șoptit ea continuând să ne legene pe mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o valiză. Am împachetat tot ce am crezut c-o să-mi trebuiască. Eram decisă să iau cu mine un maldăr întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
către Judy. Mă simțeam extenuată de atâta durere. — Haide! am spus. Mai bine m-aș apuca de împachetat. —Bine, a șoptit ea continuând să ne legene pe mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o valiză. Am împachetat tot ce am crezut c-o să-mi trebuiască. Eram decisă să iau cu mine un maldăr întreg de scutece de unică folosință, ceva de dimensiunile unei țărișoare din America de Sud, dar Judy m-a obligat să renunț la ele. Se găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
militară ca să le duc jos și să le bag în mașina de spălat vase. Am adunat cioburile care rămăseseră din paharul pe care-l izbisem de perete într-o noapte în care fusesem foarte supărată și beată și le-am împachetat într-un ziar vechi. Și cel mai simbolic gest a fost că am aruncat toate numerele din Hello din cameră. Mai multe sute de case „somptuoase“ au fost condamnate să aterizeze în tomberon dintr-o singură mișcare. Mă simțeam curățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În felul ăsta aveam destul timp la dispoziție ca să fac bagajele. Și, mult mai important, să mă pregătesc să renunț la resentimentele față de James, să-mi institui o atitudine pozitivă față de el. Vineri după-amiaza, după două zile în care, agitată, împachetasem de zor tot felul de haine într-o valiză numai pentru ca mai târziu să le găsesc atârnate pe umerașe în dulapul lui Helen, ca să fiu nevoită să mi le recuperez, să le reîmpachetez în valiză, pentru ca după doar câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai bine să fii fericit că totuși ai întâlnit-o? Aveam sentimentul clar că un capitol din viața mea se încheiase. Am început să mă pregătesc, emoțional, dar și făcându-mi bagajele, pentru revenirea în Londra. Am început să-mi împachetez hainele. Am început să le strâng plină de entuziasm, extinzându-mi plasa pe un vast teritoriu. Am vizitat toate șifonierele din casă, mai cu seamă pe cel al lui Helen, și n-am lăsat nici un sertar nedeschis și nici un umeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]