983 matches
-
avuseseră intenția să se reîntoarcă la Buick și Îl lăsaseră pe bancul de nisip ca să atragă orice soldat chinez care i-ar fi urmărit spre rîu. În iarba din apropiere, un cap se clătină de două ori, aprobîndu-i strategia. Jim Împietri, ultima bucățică de ciocolată rămînÎndu-i În gît, speriat de ciudata apariție. Cineva stătea culcat În iarbă, la vreo trei metri de el, cu genunchii aproape atingînd marginea apei. Ca pentru a Încerca să-l liniștească pe Jim, capul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
data asta, Claudia nu a observat-o sau s-a prefăcut că nu o observă. —Zâmbește, scumpo, gânguri spre Avocado, zâmbește. Când micuța a devenit timidă și, În loc să zâmbească, și-a Îngropat fața În umărul mamei sale, expresia Claudiei a Împietrit. A plasat imediat copilul bonei. În timp ce Avocado era Îngrămădită iar În mașină, zâmbetul Claudiei a revenit și actrița În Început să-și fluture părul și să pozeze pentru fotografi. Ruby și mama sa au schimbat priviri Îngrijorate și tulburate. Amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
relaxeze, măcar pentru câteva secunde. Apoi, când se Întoarse pe hol, se lovi de un piept tare ca piatra și Îmbrăcat Într-un tricou. Un moment, sau poate chiar două, se zgâi la fețele desenate ale lui Wallace și Gromit. Împietrită de frică, se uită În sus. Uriașul neras avea o mână ridicată deasupra capului. În mână ținea un ciocan. Ea nu se mai putea mișca. Nu putea să strige. Era de-a dreptul paralizată. Deci așa era. Așa te simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
văzuse scăldat în sânge, în urma unei vome, și cadaveric. Și-n inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui însuși, lui Augusto, împietrit de neînțelegere în fața misterului morții. Ceva mai târziu, mama sa, tremurând de neliniște, îl strângea la piept și, cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese și el, ghemuindu-se lângă maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a putut să-l cuprindă în brațe și să-l poarte ca pe un copil de-a lungul hanului spre cișmea, prin grămada vecinilor. Revăd chipul bunului bătrân, cu două brazde adânci în jurul buzelor zbârcite și subțiri, pe care a împietrit decepția unei crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul ei o aduceam binișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu din camera vecină. Marcu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
baraca pentru bolnavi era în permanență supraaglomerată și nu oferea decât un refugiu temporar. După care caznele își reluau cursul. Instructorii noștri, care, judecând după vârstă, puteau fi considerați tineri, dar care, după un an sau doi petrecuți pe front, împietriseră, devenind niște cinici îmbătrâniți înainte de vreme, voiau acum, având gradul de sergent și distinși cu cea mai înaltă decorație pe care o puteau primi infanteriștii pentru lupta corp la corp, precum și cu „Ordinul cărnii congelate“, să ne transmită nouă exepriențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajuns o idee ca Doctorul să-mi convertească ștreangul în nebunia de a reveni la scris. Ce poate fi nemuritor? Sfinxul sfidează viitorul. Iar pe acesta îl doare în cur de Sfinx. V. tînăr savurînd ideea unei morți regale ce împietrește Universul. Căci, ce rămîne după moarte? Tot ce a fost om a visat și disperat gîndindu-și sinele atunci. În clipa aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
omorâtă? a meditat ea. Vreau să zic că mi se poate întâmpla orice. Pot să fiu împușcată sau să sar în aer. Se poate ca asta să fie ultima dată când mă mai vedeți. Toți ne-am holbat la ea, împietriți de emoție. Până și Kate tăcuse. Era sigur, absolut sigur n-aveam noi norocul ăsta. Sau poate c-o să fiu răpită, a continuat Helen pe un ton visător. Aș putea să ajung ca Brian Keenan. Și el are două surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă cu părul În sus Împietrit În gel galben, s-a speriat copilul deși nu se sperie aproape niciodată, din cauză că bunica lui maternă a trăit live asediul Leningradului Între șapte și unsprezece ani. Sau o fi fost ziua cînd, un an mai tîrziu, tata mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căzuse pradă. Nereușind decât să spună: pentru asta? Pentru asta m-am străduit? și a izbucnit în plâns. „O, Doamne! o să apuc ziua în care să uit astea și să ajung din nou ce-am fost?“ Dar văzând cum toate împietresc dintr-odată sub o forță imensă. Cum Ileana Roman îngheață ghemuită într-o poziție nefirească, în timp ce se întoarce pe o parte, cu o mână pe jumătate scoasă de sub pledul în carouri; cum pasărea care fluturase o clipă lângă geam rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi la atât de multe leghe depărtare, făurindu-ți sau pe cale de a-ți făuri o altă viață, încât nici măcar nu pot fi măsurate cu gândul; și în urma ta vor fi rămas ură, invidii, prejudecăți, neînțelegeri, chicoteli, vinovăție și nevinovăție, împietrite într-un timp al tău, dar care nu-ți mai aparține, devenit istorie și înghețat și imposibil de modificat, oricât s-ar strădui oricine să-l interpreteze și să-l răstălmăcească, pentru că până și răstălmăcirea și interpretarea sunt posibile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Apoi își strecură mâna într-a mea, degetele noastre se împletiră și ne continuarăm drumul. Trupul ei se rezema de al meu. După doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea. Ascultă. Încremenit în tăcere, i-am lăsat mâna și mi-am încordat auzul ca să detectez cel mai mic sunet care s-ar fi ridicat peste zgomotul produs de pașii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
motive personale. Ridică brațul pînă la gură și Începu să-și sugă Încheietura. Nevastă-mea, zise el peste degetul mare, tocmai a născut. Ea crezu că glumea și zîmbi În continuare. CÎnd Își dădu seama că vorbea serios, zîmbetul Îi Împietri, și roși de la guler În sus. — O, spuse ea, Încrucișindu-și brațele. Și-ar fi putut da seama din cauza vîrstei, chiar din felul În care se purta, că era un bărbat Însurat, dar nu se gîndise la asta. O, e fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
treptat, treptat. Întinse mâna și, cu duioșie, mângâie părul buclat, într-un gest de alint definitoriu. Oftă adânc. Atunci se întâmplă ceva ciudat. Mânuța delicată se mișcă imperceptibil, mai întâi, apoi degetele ei atinseră epoletul roșu al uniformei controlorului. Toți împietriră. Fetița urmări cu degetul pe haină și un zâmbet i se înfiripă pe obraz. Privirea ei se plimbă mai sus și o întrebare tîșni de pe buze: - Nenia di ci aveț roșu la șapcă? Mie din tăti culorili, cel mai mult
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
una: - Doamne, o să mai văd vreodată soarele..soarele meu! Nu mai știe cât timp a zăcut. Într-o bună zi, pe cer și-a facut apariția un ochi albastru, uriaș, care s-a plecat milos spre floarea căzută și aproape împietrită de durere. De sub pleoapa ca de cleștar, a curs pe fruntea ei o lacrimă fierbinte și floarea s-a trezit ca dintr-un somn adânc. Frunzele s-au dezmorțit iar tulpina i s-a ridicat încet, încet, tot mai sus
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
fusese furat și-l voiam Înapoi. Pentru că eram Într-o dispoziție de făcut confesiuni, i-am spus că mi-era teamă să mă implic prea mult. Nu știam dacă eram capabilă să mă Întorc la serviciu fără să mi se Împietrească inima. Chestia e, Kate, că ei ne tratează ca și cum ne-ar face un mare serviciu că ne permit să ne Întoarcem la serviciu după ce am născut. Iar prețul pe care-l plătim pentru această favoare este să tăcem din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
furiș în jurul ei și șopti: Vin de la Expoziția Van Cleef cu vânzare über-über-privată-numaipentru-clienții-favoriți unde, practic, nimeni nu-i invitat. Am luat atât de multe chestii ieftine, nici nu vă vine să credeți. Practic mi-au făcut cadou inimioarele astea. Lara împietrise. Făcuse o mutră acră de tot. Asta i se întâmplă zilnic. Vorbi cu o voce joasă, pătimașă: —Dar eu sunt clienta lor privată favorită! Gata, plec! spuse aruncând șervetul. Își înșfăcă mobilul și se precipită furioasă spre ușa restaurantului. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe care Îl văzusem pe terenul de tenis. Așa Împietrit sub lentila aparatului foto, avea aerul unui atlet intelectual, trupul său puternic fiind compensat de trăsăturile fine și privirea pătrunzătoare. Se lăsase pe spate doar În cămașă, după ce Își azvîrlise haina pe scaunul de alături, și părea mulțumit de atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust, în întunericul din cameră. încercase în ulti ma vreme să se lupte cu Edi pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute. Zece minute care o ținuseră atât de mult într-o pâclă deasă. Vie ții ei de până atunci îi lipsiseră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că soțul ei avea bilet la operă și nu voia cu nici un chip să rateze spectacolul. Clara tăcu, încruntată. — Ce să-i faci, dragă? comentă domnul Ionescu noaptea în pat, întinzând somnoros o mână posesivă și grea peste sânii ei împietriți sub cămașa de noapte, cu o clipă înainte de a închide ochii și a adormi buștean. Are și omul ăsta melicul lui de om interesant! Cine și-ar fi imaginat! Dacă știam, normal că propuneam de la bun început să venim la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
li se trage astfel se alătură celor doi încăierați, din care țâșnea focul mâniei și al nepăsării de rușinea celor din jur Și pe dată, am văzut scăpărând, în mâna lui, tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
merele domnești. Agită în mână altă sticlă de țuică. La vederea lui Marius, amândoi se opresc ca trăsniți în pragul ușii. Imediat, plutonierul face un semn liniștitor. Domnu' locotenent e cu totul altă treabă aici. Și cum cei doi parcă împietriseră, continuă ridicând un pic glasul și indicând cu un deget gros ca un cârnat sticla: Măi Ioane, dosește și tu "obiectu" ăla, da' numai să ții minte unde. Domnișoară Aurica, sunteți drăguță să faceți domnului locotenent o legătură telefonică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
au urmat zilei de 23 august 1944, transformaseră în praf și pulbere casa bătrânească din cartierul Rahova. Sora lui, infirmieră voluntară, murise în timpul luptelor grele date pentru forțarea Tisei. La primirea telegramei, plecase fără să se mai uite în urmă, împietrindu-și inima simțitoare în fața lacrimilor amare ale mamei sale care l-ar fi împiedicat să facă ceea ce-și dorea atât de mult. Să lupte. Ți-e teamă, Carol? Nu. Conștient că ofițerul vede adevărul cel puțin diluat din cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]