943 matches
-
fațadă la parter, iar la etaj cu cariatide, statuete grațioase, în stil rococo, în basorelief, între ferestre. În fața clădirii, pe pavajul larg și neted ca o uriașă oglindă de mozaic lucios se află două tunuri așezate simetric, ca două santinele împietrite și eterne. Ne oprim lângă acest palat, alături de o mulțime pestriță de turiști, veniți cine știe din ce țări străine să asiste, ca și noi, la ceea ce va urma. Am ajuns la vreme, ne explică Gertrud. Peste câtva timp urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vă rog, fratelui...! Dumnezeu s-o ierte! Pe la amiază ne-am dus amândoi la Bițu. Nici n-am sunat. Aveam și noi o cheie. Sosise de câteva minute de la spital. I-am prezentat condoleanțe, plângând. Ne-a privit, oarecum absent, împietrit. Ne-a servit cu un rom jamaican, apoi ne-a grăit: Dragii mei! Gata-i cu plânsul! Morții cu morții, viii cu viii! N-avem vreme de bocit! Veruța, tu ia stiloul și scrie pe hârtie tot ce ne trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tren și i se făcea s-o ia pe Steluța pe salteaua lui, dar până să apuc să adorm din nou ea se Întorcea la mine. Cam așa decurgea conviețuirea noastră, care-mi descoperea treptat un Andrei Ilieș taciturn și Împietrit, aidoma celui pe care-l cunoscusem cândva prin halele tinereților mele, În timp ce eu și văr-miu aproape că ne Împăcasem cu viața noastră de-acum, cât de cât diferită de cea dintotdeauna. Scăpasem de tuburi de puț și de alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chiar dacă n-avem acuma pe moment, Hansi, o să ne iei pe datorie. O să-ți dăm câte zece mii de căciulă, o să ne Îndatorăm la tine până peste cap, da-ți vom plăti până la ultimu’ leuț... Hansi Îl măsura cu aceeași căutătură Împietrită și impenetrabilă cu care ne Întâmpinase În prezența vameșului. Propunerea părințelului nu-l interesa mai mult decât fuga Steluței. Erau lucruri care nu făceau parte din programul lui și din viața lui, deși amarnic mai gesticula Pepino cum că ce naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu frunțile încruntate... stăteau muți. În privirea lui, pâlpâi atâta îngrijorare și umilință, că ei își lăsară ochii în pământ. În lanțuri, cu chipul stâlcit în bătaie, cu privirea fixă, îi lăsă pe săteni fără glas. Pe chipul lui uscat, împietrit, era întipărită răbdarea sfântă a românului de la munte, tăria legendară a neamului acestuia, oțelit în dureri, care a văzut și îndurat atâtea și atâtea vicisitudini,.. că nimic nu-l mai poate îngrozi. Din mulțimea adunată pe la porți, de frica securității
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dușman declarat al lui Augustus. Titlul pe care l-am ales pentru ultima mea carte, Metamorfozele, mi-a ușurat, fără îndoială, sarcina. Augustus nu tolera nici o transformare: el se considera zeu pe pământ și se aștepta ca totul să rămână împietrit, exact așa cum dăduse el dispoziție. Titlul meu submina, evident, veșnicia domniei lui și sfârșea prin a-l face fragil și trecător. Am vorbit cu mulți prieteni, explicitându-le semnificația cărții. Totul se schimbă, se metamorfozează, se transformă. Nici zeii nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca și de o progresie (efectul ei: potențarea, sub aparența „descripției” - portret, „peisaj” - a sugestiei psihologice; și nu „analiză psihologică”). Multipli „afluenți” participă la această coordonată aparte a poeticii sadoveniene, cea a lăuntricului sugerat: „Privi în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și asimila mireasa și ceea ce reprezintă ea, poetul își începe creația. Timpul îngheață. Zamfira nu este cea hărăzită Luceafărului și Lautreamont nu l-a întâlnit încă pe Rimbaud. Zeii din Olimp se așează la mese, în tabere diferite, între zidurile împietrite ale Troiei. În față se deschid cărări, dar ochii-mi/ stau/ La pândă. O nouă Ana, cea a Meșterului Neagu, urmează a fi jertfită pe altarul poesiei. Regele își ia Regina dorită și o poartă spre loc/ de taină și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
O nouă Ana, cea a Meșterului Neagu, urmează a fi jertfită pe altarul poesiei. Regele își ia Regina dorită și o poartă spre loc/ de taină și visar, în codrul unde stă să moară/ un licărit de soare. În spațiul împietrit al iubirilor astrale din timpul Genezei, calea capătă consistența omătului și poleirea contopirii, flori de mercur, realizând piatra artei împlinite. Aici se schițează faza disoluției și începe coborârea spre inconștient, ceea ce de fapt e doar o moarte pentru văzul celor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și eu cu ei, de durere și de bucurie. De durere, pentru înșelăciunea în care un părinte își ucidea darul vieții dat lui de Dumnezeu; de bucurie că Dumnezeu operase asupra sufletului lui actul părerii de rău, zdrobindu-i inima împietrită, cu harul milostivirii Sale. Îmbrățișându-i și sărutându-i pe amândoi, le-am spus: Când ne întoarcem în Galda, mergem la Părintele Oțoiu Victor și, spovedindu-ne, îl vom ruga să te dezlege de păcat și să te primească în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și ai securității beneficiau de un decret special, 59, care asigura avantaje substanțiale lor și familiilor: haine gratuite, magazine alimentare rezervate, concedii în stațiuni după preferință, salarii, prime, gradații mult deasupra celorlalți salariați. Însă nu toți erau orbi, surzi și împietriți. Într-o zi a fost adus în celulă (eram cu aviatorul Dinescu, cu inginerul Mihăilescu de la Brăila, cu Mare Gheorghe) un deținut a cărui figură, deși tumefiată, ne era cunoscută. Cu greu am reușit să înțelegem, printre îngăimările lui, ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am putut clinti din loc. Aș fi vrut s-o iau la goană, mă temeam îngrozitor ca nu cumva jivina să reapară mai aproape de uscat, ca nu cumva să se înalțe chiar la picioarele mele. Dar mădularele mi-erau ca împietrite, iar inima îmi bătea cu atâta violență, încât orice efort în plus m-ar fi putut doborî. Marea își reluase calmul și nimic nu l-a mai tulburat. În cele din urmă, m-am ridicat și am pornit-o încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sugera. În clipa aceea, am văzut ochii lui James dilatându-se, privind dincolo de mine, și mi-am dat brusc seama că Hartley se ivise pe scări. Tăcerea noastră subită îi făcu și pe ceilalți trei să apară. Am rămas cu toții împietriți, uitându-ne în sus, la Hartley. Purta tot halatul meu de mătase neagră cu brandenburguri roșii. Îi ajungea până la călcâie și, cu gulerul ridicat, pentru a-i ascunde părul, avea ceva din efectul unei rochii de seară. Ochii ei, mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să vii să iei ceaiul cu noi. Te așteptăm vineri după-masă la ora patru, doar dacă între timp nu ne-ai dat vreun răspuns negativ. Sper că vei putea veni. A ta sinceră, Mary Fitch.“ Scrisoarea aceasta m-a lăsat împietrit pentru că nu puteam gândi sau simți cum să reacționez. Era un semn bun sau rău? Eram chemat la o întâlnire, dar cu „noi“. Dacă Hartley ar fi dorit să nu fac nici o mișcare, cel mai înțelept lucru ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
durere o zidire mângâioasă.” (V. Alecsandri, 145) c. analitic: „Nu putem trăi confundând un rug cu focul lui Prometeu sau fiindu-ne indiferentă prăpastia dintre ele.” (O. Paler, Galilei, 156) d. propozițional (circumstanțiala modală de calitate): „Mă uitam la fețele împietrite ale inchizitorilor și-mi dădeam seama că erau capabili să ucidă fără să tresară.” (O. Paler, Galilei, 108) „Când își aducea ea aminte de puicile cele nadolence, de vinișorul din cramă (...) crăpa de ciudă și rodea în nurori, cum roade
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înșel și să nu-mi fac iluzii. Mă gândeam îngrozită la tinerii uciși cu aceeași lipsă de scrupule și înainte și după dispariția „odiosului dictator” și îmi spuneam, pe urmele bătrânului Moromete, că politica nu e lucru curat. Apoi ascultam împietrită cuvintele „Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni” și mă gândeam la mamele care trebuiau să creadă în ce au sperat copiii lor ca să le poată supraviețui. Acum, aceleași mame, ieșite din nou la răscrucea la
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
el nu putea fi dus la capăt fără multă informație, fără lecturi și fără contacte permanente cu ce se gândea și scria în lume. De aceea, reconectarea la lume era extrem de necesară într-un moment când în țară toate păreau împietrite: o insulă bizară în afara timpului, două personaje, același recital, un lagăr unde fiecare căuta soluții individuale de supraviețuire, unde noaptea, frica și foamea stăpâneau, dictau regulile. Și unde, sub stratul acesta masiv de întuneric, bănuiam foarte mulți oameni buni, numeroși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
au îndrăgit-o pe Sonia pentru firea ei și pentru că le făcea mici (pentru ei, mari) servicii, le trimitea scrisori familiilor lor, le mai aducea, rar, de sărbători, colaci și covrigi, pentru ei era Măicuța lor scumpă. Brusc, având sufletul împietrit, lui Rodia i s-a revelat iubirea pentru Sonia. Cei doi erau cu ochii în lacrimi. Ea îl simțea cum renaște, cum se curăță de păcat. Lui i s-au activat discuțiile religioase cu Sonia și convingerile ei creștine, și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Și peste clipa ce-a rămas amprentă Voi ști să not în valuri mai atentă Și dacă doare rostul meu în mare Voi ști cândva , să chemăchemare! ȘI DACĂĂ Mă ispitește luna care plânge Și stelele ce pier în nopțile-mpietrite Când lațul greu de gât mi se tot strânge Taie-mi în somn coșmaruri retrăite. Și dacă toate fi-vor întâmplare Sau dacă am un nume nerostit Cântă-mi o doină oarecare Pe clape de pian, trist și-nvechit. Un
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
drum periculos (Gh. Bichicean, Istorie europeană, p. 63). Crearea monarhiei bicefale este expresia naționalismului de existență (I. Horga, op. cit., pp. 224-225). Criza celor două monarhii a zdruncinat sistemul absolutist restabilit în 1849. Dar, în timp ce Austria evolua spre democrație, Ungaria rămânea "împietrită" într-un sistem dominant aristocratic. În urma împărțirii teritoriilor monarhiei, maghiarii "din oprimați devin opresori" (Jacques Le Rider, op. cit., p. 71). Uniunea din 1867 a fost singura soluție posibilă. Imperiul Austro-Ungar cuprindea două state distincte: Cisleitania (Austria) și Transleitania (Ungaria), fiecare
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
strămoșilor, adică ale întemeietorilor satelor și ale anumitor familii. E important să subliniem acest fapt: omul speră că numele său va fi rememorat prin intermediul pietrei; altfel zis, legătura cu strămoșii este asigurată prin memoria numelor și a faptelor lor, memorie "împietrită" în megaliți. Așa cum am spus-o mai sus, Heine-Geldern susține continuitatea civilizațiilor megalitice, din mileniul al V-lea până la societățile "primitive" contemporane. Totuși, el respinge ipoteza panegipteană a lui G. Elliott Smith și J. W. Perry. În plus, neagă existența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi din Poe, preluat direct sau prin intermediul lui Adrian Maniu, din Macedonski, din D. Iacobescu, din Bacovia (un text ca Maidanele galbene), chiar din Blaga (în viziunea apocaliptică a unui univers aflat în destrămare, cu îngeri cenușii, finalul din Pădurea împietrită, din Urechea lui Ulisse sau din Tânguire de noapte). Din existența sa fulgurantă, câteva date nu trebuie omise, astfel în 1945 participă (alături de Vladimir Streinu, Pavel Chihaia, Iordan Chimet și alții) la fondarea Asociației "Mihai Eminescu", pentru ajutorarea intelectualilor persecutați
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva din poeziile sale, sînt aluzii biblice, probabil reminiscențe ale lecțiilor de religie însușite în școală. Finalul poemului „Panoramă” („Și stam împietrit... și de veacuri,/ Cetatea părea blestemată”)4), trimite, de pildă, la capitolul 19 din „Facerea”. „Cetatea” e o altă Sodoma sau Gomora și poate avea oricînd soarta acestora. Incapabil să se rupă de viața ei, poetul e aidoma femeii lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de odinioară s-au blazat ori au îmbătrânit, plictisindu-se și ei să tot explice cum s-au petrecut lucrurile atunci. Au rămas să verbalizeze demagogii, profitorii și speculativii. Și, poate, cu jumătate de gură, pentru că au devenit mortificați și împietriți, rudele celor care au pierit atunci și a căror rană nu are cum să se închidă vreodată. Amoralul Sergiu Nicolaescu nu a transpus nici el evenimentele de atunci în ceva credibil: filmul său, 15, este o cacealma și aduce pe
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de timpani, publicul a izbucnit în aplauze, Beethoven nu le auzea. El continua să aibe grija tempoului și atunci cântăreața Unger, una dintre soliste, îl luă de mână și îl întoarse cu fața spre public. Foarte calm, cu o figură împietrită parcă, se înclină, mulțumind. Întreruptă, muzica a trebuit să fie reluată încă odată. Orchestranții erau și ei copleșiți de emoție. După expresia lui Schindler, un credincios prieten al compozitorului, primirea a fost pentru Beethoven, ,,mai mult decât imperială”. Familia imperială
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]