4,849 matches
-
Luceafărul, în vis, ea și-l dorește. Femeia poartă-n suflet... un mister. Femeia e flacăra ce-o porți în suflet. E a ta dorință în noaptea despletită Este blestem, ce te ține-n... umblet! Doar lângă femeie, ai viața împlinită. Iubire și durere, dorință și tristețe, Iertare, bucurie și... mult soare, Ea le poartă-n suflet cu blândețe. Iubește-o, căci Femeia este-o floare! D. Theiss Referință Bibliografică: Femeia / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în gogoașa alăturată. Doar ei, aici, ar fi putut deveni fluturi. Pe Filozof îl voi „opări”, borangicul e împlinit. Perseverența lui în atingerea unui scop devine, cu timpul, molipsitoare. Chiar dacă la mijloc nu e decât infantilismul unui crescător de iepuri. De-abia acum - gândindu-mă la posibilitatea unui continuator - îmi dau seama cât de mare este deosebirea dintre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate, oricând, să facă rost și de o sută de pui. Peste noapte a apărut un Comitet Cetățenesc. Nu pentru a lua măsuri împotriva presupusei invazii a lupilor, ci pentru a-l îndepărta pe Magistrat. Ceva nu prea lesne de împlinit, pentru că aproape trei sferturi dintre locuitori îl vor pe acesta în scaunul său, spre disperarea liderului grupării, suplinitor la școala de fete: „Nu se poate face nimic împotriva unei majorități stupide! Căreia e bine să i se întâmple tot răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam incidentul. Funcționara m-a asigurat, zâmbind profesional, că se rezolvă imediat. Peste câteva minute, fizionomia ei exprima o dezolare la fel de profesională: geamantanele mele nu au ajuns la Paris, verificase prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui Homer și se dovedea un conducător capabil de mari și substanțiale Întreprinderi. Geniul incipient al puștiului de la Mieza, cel care Îl uimise cu ascuțimea minții și cu gândirea sa proaspătă, adâncă și Îndrăzneață, se vădea acum, la apropierea maturității, Împlinit, puternic și vizionar, demn de un ales al destinului. Aristotel a Înțeles că, dacă prin triumfurile sale militare, Alexandru intrase imperial În rândul eroilor, prin codul de legi pe care voia să-l dăruiască lumii, el putea deveni nemuritor, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Întâmplare, iar pe măsură ce lucrarea Înainta, se dumirea și El de ce-i ieșea... din mână, din gând, nu știu... și i se umplea pieptul de satisfacție văzând că „este bine” și că poate avea, prin urmare, sentimentul robust al datoriei Împlinite?! - „Un plan” vrea să Însemne că a avut un proiect - bănuiesc că asta ați Încercat să sugerați, nu? - Desigur. - Îmi place fermitatea răspunsului și, mai ales, fermitatea convingerii dumneavoastră că lucrurile nu puteau sta altfel. Vreau să vă atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci ai Centrum-ului, de exemplu - și stabilea imperativ destinația viitoare a comorii? Sau, dimpotrivă, reprezenta o adăugire operată ulterior, care consemna retroactiv un fapt Împlinit deja ori numai În curs de Împlinire? În ce punct de pe scara timpului se plasa autorul enunțului? Frământam În minte - destul de steril, recunosc - aceste Întrebări când, subit, am avut senzația materială că gândul Îmi Îngheață Într-o revelație năucitoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noi: s-o zărim, să n-o zărim?! Hai s-o zărim! Cum spuneam, era o femeie cât malu forfotind printre drumeți cu o mână în șolduri, cu cealaltă trăgând după ea un fel de om. Pe cât era ea de împlinită, pe atât era dânsul de teșit. Sub brațul drept, dânsul ținea un butoiaș. Toarnă aici! glăsuia gros Stăniloaia și omulețul se apleca și turna din butoiaș vreunui călător însetat. Toarnă și-aici! poruncea patroana și dânsul se pleca ascultător. Toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urechiușe mici, trandafirii. — Se poate? - se auzi ceea ce s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ea aparține acum lui Zbignew, fiul stăpânului meu. Sper că nu te îndoiești de onorabilitatea familiei Potoțki, în care, de altfel, fata ta a intrat de bunăvoie. Nu mă îndoiesc, numai că normal trebuia să mă-ntrebe... — Normalitatea unui fapt împlinit n-o stabilești tu - îi taie vorba pan Bijinski. Nu tot ce-i anormal e imoral, și invers. Dar problema e alta. — Ce problemă?! - făcu hangiul. — Fetei îi lipsesc doi dinți - răspunse pan Bijinski. în calitate de tată trebuie să te îngrijești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar era clar că un asemenea tratament de șoc n-ar fi dat rezultate cu femeile, nici cu copiii și cu atât mai puțin cu bătrânul Suilem. Nici măcar nu era sigur dacă el, la cei optsprezece ani ai săi recent împliniți, sau Suleiman, la cei șaisprezece ani ai săi, ar fi fost capabili să suporte o încercare atât de grea. Numai luptătorii sau vânătorii cei mai experimentați reușeau să se biruie pe ei înșiși când apa lipsea cu desăvârșire, iar temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păianjen îi unea, obligându-l să rămână pe loc, împiedicându-l să plece de acolo. Știa că nu-i nevoie decât să vrea pentru ca firul să se rupă. Începuse să-i placă noua stare în care se afla. Se simțea împlinit plutind așa, contopit cu întreaga fire. Se hotărâse deja, nu-și mai dorea nimic altceva decât să rămână acolo în contemplare. Era pregătit să rupă legătura firavă care îl ținea captiv. În clipa aceea, întunericul se destrămă dintr-o dată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neologisme și concepte ale căror semnificații ne scapă. Și totuși, e greu să-i dai dreptate lui Franckel atunci cînd susține că netransparența Învățăturii de mai tîrziu a lui Ben Hass ar fi doar consecința nesiguranței ca și rodul „vîrstei Împlinite“. (Multe piedici au stat În calea publicării unei ediții critice a operelor sale complete, adversarii lui Haas fiind În primul rînd rabinii și moraliștii din chiar consiliul editorial.) Întîmplarea care ne interesează și pe care o vom relata succint nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a fost creat liber să aleagă Între bine și rău. Dacă n-ar fi așa, Dumnezeu l-ar fi ispitit pe Întâiul nostru părinte cu singurul scop de a contempla o priveliște a degradării care, În mintea sa, era deja Împlinită. - Atunci privește aici! strigă bătrânul, Începând să traseze un pătrat pe pergament. Vei avea rezumatul vieții dumitale și ceea ce te așteaptă pentru cât ți-a mai rămas de trăit. Și vei avea parte de durerea pe care o meriți! Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
celor doi, 16 ani TÂNĂRUL ARHITECT Living minimalist mobilat, o scară interioară ce se sprijină, din construcție, pe o bară metalică. Interior extrem de modern. Emma e singură, are la ureche un hands free, vorbește cu cineva... EMMA - Sunt o femeie împlinită, draga mea (va rosti extem de subtil, dar cu o tristețe ascunsă, apoi, repede, își va schimba expresia feței, va râde fals, adică sunt bine, vezi ce bine sunt?), ce mai fac?, ei, bine, sunt bine... știi că românii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acolo?, eu... credeam că te-ai supărat definitiv, uite că, de la procesul ăla al tău până acuma, n-am vorbit... păi, ce să-ți spun după atâția ani?, cinșpe, câți or fi... sunt bine, ți-am explicat, sunt o femeie împlinită, bogată, am de toate, ca întotdeauna, eu am de toate... În momentul ăsta, mă pregătesc să plec la facultate, țin un curs, pe urmă la firmă și, de-acolo, pe șantier, că un arhitect, în România, face totul, de la proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbește cu înțelegere), să nu se chinuie la planșetă, la computer ca un salahor, a și terminat facultatea ca o lady. Eu am muncit chiar ca un salahor, dar toate mi-au mers de minune... Începusem să devin o femeie împlinită... (E stingherită, dar nu vrea să se audă, nu vrea s-o trădeze vocea.) După trei ani, am rămas însărcinată și am făcut-o pe Ani-Anita, dar eu îi spuneam Ani, la sfârșitul lui decembrie ’89, pe 21 decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
N-am mai văzut niciodată ochii lui Cristi deasupra mea, n-au mai apărut niciodată cuplurile alea, făcând dragoste în livingul meu... (disperată) de fapt, nici nu mai iubesc așa de tare casa asta... (Își revine.) OK. Eram o femeie împlinită. Scena discuției dintre cei doi, Emma și tânărul arhitect, ori pe ecran, ori separat, în lumini separate, în dreapta scenei...) Sunt o femeie împlinită, Străine. O femeie împlinită, draga mea, e-o femeie terminată!, înțelegi, femeia asta împlinită, de care vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de fapt, nici nu mai iubesc așa de tare casa asta... (Își revine.) OK. Eram o femeie împlinită. Scena discuției dintre cei doi, Emma și tânărul arhitect, ori pe ecran, ori separat, în lumini separate, în dreapta scenei...) Sunt o femeie împlinită, Străine. O femeie împlinită, draga mea, e-o femeie terminată!, înțelegi, femeia asta împlinită, de care vorbești tu, nu mai are ce să-și dorească, a ajuns unde a vrut!... Adică realizată, nu terminată!, asta voiai să-mi spui... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai iubesc așa de tare casa asta... (Își revine.) OK. Eram o femeie împlinită. Scena discuției dintre cei doi, Emma și tânărul arhitect, ori pe ecran, ori separat, în lumini separate, în dreapta scenei...) Sunt o femeie împlinită, Străine. O femeie împlinită, draga mea, e-o femeie terminată!, înțelegi, femeia asta împlinită, de care vorbești tu, nu mai are ce să-și dorească, a ajuns unde a vrut!... Adică realizată, nu terminată!, asta voiai să-mi spui... Am bani, copii, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Eram o femeie împlinită. Scena discuției dintre cei doi, Emma și tânărul arhitect, ori pe ecran, ori separat, în lumini separate, în dreapta scenei...) Sunt o femeie împlinită, Străine. O femeie împlinită, draga mea, e-o femeie terminată!, înțelegi, femeia asta împlinită, de care vorbești tu, nu mai are ce să-și dorească, a ajuns unde a vrut!... Adică realizată, nu terminată!, asta voiai să-mi spui... Am bani, copii, că eu am o fată nemaipomenită, nu?, sunt iubită, și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vrut!... Adică realizată, nu terminată!, asta voiai să-mi spui... Am bani, copii, că eu am o fată nemaipomenită, nu?, sunt iubită, și eu sunt iubită de tine, nu?, cum să nu fiu realizată? Are mai multe sensuri cuvântul ăsta, „împlinită”. Poate fi și „desființată”. De-aia ni s-au dat cuvintele, ca să putem minți... (Pauză, e neliniștită...) Ei, fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am muncit atât. Obiectele care ne stăpânesc, zicea fata mea, odată (oftează adânc... ascultă ce i se spune în telefon)... Lasă, că o să ne întâlnim, poate stăm la o cafea. Sunt grozavă, nu?, totdeauna am vrut să fiu o femeie împlinită, cineva spunea că expresia asta înseamnă o femeie „terminată”, dar adjectivul ăsta, „terminată”, are două sensuri, și „realizată” și „desființată”, alege-l tu pe ăla care trebuie... Și tot el spunea despre cuvinte că sunt niște curve, mai ales cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
închid... mai vorbim, te mai sun eu, poate ne vedem într-o zi... (Emma se pregătește să iasă.) Da, draga mea, am bani, am casa mea, o vilă grozavă, atâta mi-am dorit-o, am de toate, sunt o femeie împlinită... Închide mobilul, hands-free-ul, se aude o clipă sunetul telefonului, apoi se întrerupe, iese din scenă cu poșeta și mapa plină de proiecte. Muzică.) / SFÂRȘIT 31 martie, 2005 — Lui Titus Segovia nu-i mai dau nici un text, zicea ea, că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]