44,928 matches
-
incursiune autobiografică, își recunoaște cu mândrie filiera corsicană prin mamă și respinge, pe bună dreptate, ca neimportant amestecul sângelui într-o dispută de idei. Răul fusese făcut, producând celui ofensat o tulburare nemeritată (atacul la persoană nu e în nici o împrejurare justificat). Oțioasa problemă a priorităților este iarăși reluată, cu o obstinație inutilă. Dan Botta ține la faptul că "solidaritatea sufletului cu spațiul" și "funcția cosmică a destinului uman" în Miorița ar fi ideile sale - numai ale sale. Am arătat că
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
Năstase. Pe câtă vreme păstrarea formulei nefaste a votului pe listă a permis, la partide, dispersarea obișnuită a voturilor. Partid univocal, PRM-ul s-a hrănit exclusiv din osânza vadimiană, el rămânând factorul coagulant absolut. E de presupus că dacă, forțat de împrejurări, își va reduce tonul și va dilua mesajul politic agresiv de până acum, impactul partidului va descrește simțitor. Mulți dintre cei care-au votat pentru PRM visau la o România evoluând în arena circului, cu Vadim pe post de magician
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
degrabă, acele folies ŕ deux, în care încăpățînării unuia îi răspunde defetismul cronic, "scuturat" de cîte o "contră" bene trovato, al celuilalt. Cartea lui Ion Bogdan Lefter, Despre identitate. Temele postmodernității, recent apărută la Editura Paralela 45 e, în asemenea împrejurări, o analiză de "beligerant". "Războaiele", date din nou la tipar, drept capitole într-un volum care adună articole "de atitudine", sînt destule: Postmodernitatea imediată, Noutăți din lumea de azi, Cestiuni românești, Problema basarabeană, Cultură, artiști, elite, Confruntări: "Cazurile" Eminescu, Mircea
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea căreia Fred, bărbatul meu, îi spune în orice împrejurare nevastă-mea. Aproape niciodată Fred nu spune Laure. Nu, pentru el eu sunt nevastă-mea. Nevastă-mea zice asta. Nevastă-mea face aia. Vă prezint pe nevastă-mea. Etc. Cum să mă apăr? Nu știu. Resemnare. Eroziune. Asta nu mai
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
lumina". înăuntrul acelei guri suntem noi, captivi... Descinderea în realitate poate fi directă, de reportaj: "Vecinii iar s-au certat strigându-și câte și mai câte,/ caloriferul e rece, ciorba - fără gust,/ stelele - mute, întunericul - grobian și agresiv,/ cuvintele - amăgitoare". împrejurare în care "cum să fiu liric, cum să mă strecor prin/ urechile de ac ale acestei vieți murdare/ și să ajung fremătător pe înălțimile clare?" (Semnal de alarmă) Drama cotidiană se arată, totuși, minoră în comparație cu ce descoperă poetul într-un
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
legal: "Având în vedere că la baza convenției de cazare nr... în baza căreia ocupați imobilul situat în.... a stat situația locativă dificilă pe care ați motivat-o, dar totodată și angajamentul dvs. de a intreprinde demersul rezolvării acesteia; Față de împrejurarea că până la această dată nu ați făcut dovada intreprinderii nici unei diligențe sau demers în acest sens, în temeiul dispozițiilor art... cod civil, vă comunicăm că, începînd din data de 18 februarie convenția de cazare nr... încheiată cu..., în baza căreia
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
de lume din ce în ce mai mare, mai împiestrițată și mai eterogenă. Această strânsură de năvală, care-și schimbă fizionomia în fiece zi, care n-are nici o nevoie mai presus de cele individuale, care nu poate avea o tradiție, prin urmare, în nici o împrejurare unitate de gândire și de simțire, este departe de a fi ceea ce se înțelege prin cuvintele "societate așezată". Lumea aceasta se aseamănă cu un vast bâlci, în care totul e improvizat, totul trecător, nimic înființat de-a binele, nimic durabil
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
pentru a șterge urmele vechilor poltronerii. Bun, vor trece șase luni, va veni vara, va fi soare, va fi bine. Și? Parcă văd cum va începe dl Băsescu s-o scalde, c-o fi, c-o păți, că Europa, că împrejurările, că oportunitățile, că prioritățile nu-i îngăduie să-și pună în aplicare planurile. Faptul că Adrian Năstase a devenit avocatul de serviciu al președintelui în jenanta chestiune a casei din strada Mihăileanu nu e un semn tocmai bun pentru ceea ce
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
spiritual". Subliniază încă o dată răspicat că Dan Botta nu are nici un fel de prioritate în ideile sale și că tentativa de expropriere din 1935 a scăpat nepedepsită pentru că scriitorul se afla atunci în străinătate cu misiuni diplomatice, iar "această nefericită împrejurare a dat noului Dan, Căpitan de Plai, îndrăzneala unei încercări și mai riscante, de data asta fără masca modestiei". Blaga ataca acum, așa cum am anticipat, și situația vulnerabilă și sensibilă a lui Dan Botta de scăpătat politic după eșecul mișcării
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
o violentă autenticitate existențială care o susține pe cea pur metaforică, încercînd a suplini deficitul propriu-zis confesiv. în pagini joacă ample umbre epice. îl înregistrăm astfel pe Liviu Georgescu în ipostază de cronicar, pe spații suficient de extinse, al unor împrejurări și evenimente care, trecute prin alambicul imagistic, își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade/ tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți/ mutai biserici în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
între 1944 și 1989, aproape o jumătate de veac, mai crâncenă decât vremea Fanarioților". Dar, cu toate acestea, crede împăcat autorul, "Cronica va rămâne și se va citi, și e un fel de minune neintenționată, întâmplătoare, datorită unei combinații de împrejurări ce s-au potrivit ca prin farmec". Opera lui Petru Dumitriu tinde, în mod natural și în bună măsură explicabil, să fie redusă sau simplificată păgubitor la Cronică de familie, întocmai cum opera lui Marin Preda tinde să fie reprezentată
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
completă a zonelor rurale în urma exodului populației la oraș, cu speranța unei vieți mai bune. Dar cartea conține monologul interior al ultimului locuitor, Andrés de Casa Sosas, din Ainielle, un sat părăsit din Pirineii aragonezi. Scriitorul a mărturisit în diverse împrejurări că a avut curiozitatea de a afla ce putea fi în mintea unui posibil ultim locuitor al vreunuia din multele sate părăsite. Romanul este un asemenea experiment: intrînd în pielea personajului pentru a da "glas" conștiinței sale, scriitorul transmite "de
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
din care este abordată aceeași întîmplare epică. Femeia visurilor este o carte (foarte curînd va fi și un film) care demonstrează că viața poate fi mult mai interesantă dacă este privită prin obiectivul unei camere de filmat. Există, în orice împrejurare, posibilitatea unei transfigurări estetice sau ludice a realității, o alternativă, un if, care ar putea schimba destinul unui om, așa cum o relevă această dublă dramă a Taniei, într-un posibil film și în realitate: "O vedem pe Tania urcîndu-și gemenii
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
Sorin Toma Privind înapoi, amintirile unui fost zirarist comunist. Omul are o vîrstă care îl scutește de prea multa exactitate - 90 de ani. Totuși, cum se întîmplă că memorialistul are amintiri perfecte despre discuțiile sale cu Gheorghiu Dej sau despre împrejurările în care a scris articolul din Scînteia împotriva lui Tudor Arghezi și nu-și mai amintește întîmplări de familie, cum ar fi ascensiunea poetului A. Toma, tatăl său. Sau ce alte articole în care erau executați cu preaviz și alții
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
memorialistică parțială au produs și Pavel }ugui și Dumitru Popescu și generalul Pleșiță, mizînd fiecare în parte că lumea a uitat sau n-a știut ce făcea. Prin comparație cu ei, oamenii din lumea artei care își reformulează trecutul, după împrejurări, par niște bieți elevi care improvizează pentru o notă de trecere. Tehnica e aceeași, a memoriei selective. Cu cîțiva ani în urmă, Zigu Ornea răsfoia în felul său o carte în redacția României literare. S-a dus exact la paginile
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
un gest discret, am întrodus fromajul în cutia cu resturi menajere. Soția nu m-a întrebat nimic, nici măcar nu s-a mirat că ies să duc gunoiul din proprie inițiativă. Am pășit distins și elegant, așa cum se cuvine în asemenea împrejurări. La urma urmelor, mă atașasem chiar de el. Păcat! Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 5 martie 2015 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (28) - BLAZON IMAGINAR / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015
SCHIŢE UMORISTICE (28) – BLAZON IMAGINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382709_a_384038]
-
să fie rîndurile de față. Cu siguranță, poetul va avea parte de comentarii la obiect. Cu condiția, firește, ca recenzenții noștri să ia în considerare un volum de poezie în altă limbă decît româna. în ce mă privește, profit de împrejurare ca să semnalez un fapt de mentalitate literară. De obicei, criticii și istoricii literari români nu bagă în seamă poezia, proza, teatrul ori eseul scrise în alte limbi, cu precădere în franceză, de către scriitori români. Aceștia sînt numiți eufemistic scriitori francezi
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
nemenționat. "Marea oglindă a lumii..." Într-unul din eseurile sale, Montaigne apela, dacă nu mă înșel, la formula "marea oglindă a lumii" pentru a desemna nu introspecția, ci mișcarea opusă, încercarea de a capta oblic, prin intermediul privirii celuilalt, prin reflexia împrejurărilor și a ocaziilor, realitatea subiectivă. În mod similar, volumul coordonat de Ștefan Borbély (Experiența externă, Editura Institutul European, Iași, 2001), se naște din dorința de a înțelege mai bine cealaltă realitate, din încercarea de a transforma întîlnirea cu celălalt în
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
modul în care unii subiecți, nesiliți de nimeni, dar bolnavi, văd totul răsturnat, are gata întocmite atâtea versiuni ale unor trecute evenimente, cu semnificațiile lor cu tot, câte îi sunt de folos, ori de câte ori i se pun întrebări - și în oricare împrejurare. El poate să afirme ritos că nici un tezaur românesc nu i-a fost vreodată încredințat, dar că a și restituit câteva piese, dovedindu-și, odată mai mult, buna credință. Iar când e să nu restituie ceva, deschiderea sa către reconciliere
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
existența unei legături între cei doi, căci urmașii legali ai lui Woolf au acuzat-o pe Parsons de interese personale, iar la procesul care i-a fost ulterior intentat, scrisorile de dragoste au fost aduse în fața instanței ca probă incriminatorie. Împrejurările în care ne parvine această corespondență, iată, sînt mai degrabă dezagreabile, dar au acea aură de senzațional care se potrivește ocaziei. După proces - pierdut de urmași - scrisorile s-ar fi putut întoarce în seiful care le proteja, iar peste ani
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
fost ales de foarte tânăr rabin șef al României, la numai douăzeci și nouă de ani. O vârstă neobișnuită pentru astfel de funcții... Cu ce sentiment ați primit această alegere? Am fost ales în această înaltă și grea funcție în împrejurări cu totul deosebite... În 1939, predecesorul meu, Iacob Niemirower a murit, și au început pregătirile în vederea găsirii urmașului său. Aceste pregătiri au ținut timp de câteva luni, și am fost ales la începutul anului 1940, în februarie. S-au prezentat
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
meu "defect" era că eram prea tânăr, n-aveam decât douăzeci și nouă de ani, pentru a fi pus în acest loc de mare răspundere, în fruntea populațiunei evreiești din țară, care număra atunci aproape un milion de suflete, în timp ce împrejurările istorice erau foarte grele, deosebit de aspre. Se mai punea și o întrebare, o întrebare din cele mai serioase, pentru congresul comunităților evreiești care urma să aleagă pe rabinul șef: alegându-mă pe mine, tânăr de 29 de ani, oare nu
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Cultului mozaic era membru de drept al Senatului; în Senat, însă, după lege, nu puteau intra decât persoane având deja vârsta de patruzeci de ani împliniți, și eu nu aveam această vârstă minimă! Riscul era mare, mai cu seamă în împrejurările de atunci, în 1940, când situația populației evreiești, se înrăutățise, această populație nu mai avea reprezentanți aleși, în parlamentul țării. Totuși vrerea Domnului și decizia bine chibzuită a congresului comunităților au fost ca eu să fiu ales în acel loc
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
o excepție. A și oferit un exemplu: Marele Voievod Mihai era membru de drept al Senatului deși nu avea decât optsprezece ani. Dar Dumneavoastră cum v-ați simțit ca excepție? Totul era excepțional atunci, domnule profesor. Mă refer, desigur, la împrejurări... Situația noastră, a evreilor, era deosebită. Nu era, încă, la cârma țării, guvernul Antonescu; era guvernul Gigurtu; dar situația evreilor era tare dificilă. Așa că totul era excepțional. Înțelepții noștri din Talmud spun că schimbarea "numelui", adică a calității, pricinuiește la
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
ca să-i ceară mitropolitului Bălan să vină el la București ca să mă vadă. În situațiuni normale, domnule profesor, n-aș fi îndrăznit să fac lucrul acesta. Mitropolitul Bălan era un om foarte sigur de sine, aspru, mândru, iar eu, în împrejurările de atunci, bietul rabin al unei populațiuni umilite, prigonite... Dar iată, miracolul s-a produs, pe neașteptate: Bălan a răspuns chemării mele, și a venit la București ca să vorbească cu mine. Ne-am întâlnit în casa generalului Văitoianu. La începutul
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]