1,052 matches
-
pot respira sau vorbi și strânsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta până-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Alexe Mă-ntorc ades prin vreme și Te zăresc pe-un munte, Răpus printre blesteme, cu spini înfipți pe frunte, În jurul Tău, străinii, cu-apucături barbare, Nu-Ți înțeleg menirea, vor doar să Te omoare. Prea multă acuzare, durerea Te-mpresoară, Romanii duri și gloata din jur Te înfioară. Se-ncrâncenează cerul de-atâta întristare, Din palme-Ți mușcă fierul cu sete arzătoare. Îl strigi încet pe Tata dar nu primești răspunsul, Rămâi întins pe cruce, din ochi te spală plânsul
Remember Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83329_a_84654]
-
autorul interlocutorului său (care cel mai adesea este o ființă incertă Între discipol și partener erotic), este de fapt o continuă provocare din partea lor: Ascultă tu un cuvînt, ascultă ce bănuiesc despre lucruri. CÎt țin hotarele ele ne-ncearcă, ne Împresoară, ne iscodesc. SÎntem Împrejmuiți de atotștiutoarele. Și nicidecum o provocare oarecare, ci una fără de care nu ne putem cunoaște pe deplin, cu adîncimile care ne Întemeiază și aspirațiile care ne Înaripează: Ne sînt acoperite viața și patima. Lucrurile Însă, ele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fuziune: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, Îngânându-l, Valurile, vânturile. Natura, cînd nu este pur și simplu ostilă și anihilantă, nu face decît să țină isonul umorilor negre ale omului, ca În Cetini negre, unde-l Împresură cu chinul drumului și ceața sîngerie a ceasului, fără ca descîntul lor să-i zvinte măcar geana. Într-un anume fel, ele par să devină mesagerul unui destin al deprimării: Cetini negre-n lume spună ostenita mea furtună. Există Însă În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
îmbarcăm. Puntea e împânzită de călători, care umblă de colo până colo. Cu obrajii îmbujorați de emoție urmărim pregătirile ce se fac pentru desprinderea de țărm. În curând peisajul se schimbă. Câmpiile au rămas undeva departe de orizont, valurile ne împresoară din toate părțile. Se izbesc de plăcile plumbuite ale vasului și ne împroașcă cu stropi. Pare că ele ne împing spre depărtările albastre. Tata ne-a spus că o să traversăm strâmtoarea Bosfor și vom ajungr în portul Istanbul. Elevii enumeră
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Totuși Ahile vorbește într-un loc de luptă înverșunată și fără răgaz, de zilele însângerate și de nopțile fără somn, pe pământ și pe ape. În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Totuși Ahile vorbește într-un loc de luptă înverșunată și fără răgaz, de zilele însângerate și de nopțile fără somn, pe pământ și pe ape. În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și undele m-au în-conjurat; toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine. Și gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nouTemplul cel sfânt al Tău! Apele m-au învăluit pe de-a-ntregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu;mă coborâsem până la temeliile munților, zăvoarele pământului erautrase asupra mea pentru totdeauna. Dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! Când se sfârșea în mine duhulmeu, de Domnul mi-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
noastre înaintea Ta, greșalelenoastre ascunse la Lumina Feței Tale” (Psalm 89, 8), însemna că Lu-mina Feții de sus mai mult decât orice astru din univers, lumina în-tunericul din cugetele oamenilor ca o stare de plângere în Fața Sa;„Toată ziua mă împresoară ele ca apa și toate mă potopesc deo dată” (Psalm 87, 18); „Ca să Te îndreptățești întru cuvintele Tale șisă biruiești când vei judeca Tu” (Psalm 50, 5). Chemarea de sus era,deci, spre împăcare prin pocăință: „Veniți să stăm la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se repezi și-l mușcă din nou... și iar sări la o parte... ăsta-i felul de a luptă al lupului, mursecă și sare înapoi. Câinele n-avea destulă putere să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
munte e de apă! Cât de mare trebuie să fi fost obsesia apei pentru omul din Teotihuacan, dacă el și-a imaginat munți de apă din care țâșnesc râuri de apă, iar oamenii înoată și în fluviu și în munte, împresurați de pești și de plante acvatice?! În sfârșit, intrigă faptul că pictorul n-a introdus în paradisul lui Tlaloc nici o femeie și n-a arătat nici o preocupare pentru frumusețea trupului. Singurul lucru care există din belșug este apa. Un adevărat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
arheologic din Mexic. Autobuzul rămâne la umbră să ne aștepte câtă vreme vom umbla printre ruine. Dincolo de incinta arheologică e o pădure în delir. Deși n-am nici un motiv să mă tem, încerc o senzație de pericol. Vegetația desfrânată care împresoară ruinele mă trimite cu gândul la șerpii boa ce-și înghit prada și pe urmă dorm, așteptând s-o digere. Îmi amintesc desenul lui Saint-Exupéry din Micul Prinț. Înlăuntrul șarpelui boa nu se mai află un elefant, ci o piramidă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
facem coifuri de hârtie, ca să ne ferim de riscul unei insolații. Neobișnuiți cum suntem cu asemenea călduri toride, primejdia există, într-adevăr, mai ales că ne învîrtim tot timpul în lumină. Jungla e, cum ziceam, foarte aproape, la câțiva pași, împresoară incinta arheologică din toate părțile. O asediază, practic. Acum e tăcută, amețită și ea de zăduf. Abia, uneori, se aude ceva, ca răsuflarea grea a unui animal. Cu toate acestea, nimeni nu se duce să stea la umbră. Cum mi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
am venit la Firenze fiindcă are o mătușă aici, soră de-a mamei ei, Fumează pipă Boris, din când în când se oprește și-o îndeasă cu tutun, Îți place casa? Da! Terasa e superbă! Și liniștea acestei seri mă împresoară tainic și totuși nu pot spune că îmi amintește de unele nopți de la noi, e altceva, liniștea asta nu-i decât o umbrelă încăpătoare ce mă apără de lumea zgomotoasă, Cred că în vara asta vom pleca în Rusia, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Evergreen și Wabash, având la mine doar un baston de un kilogram și jumătate, cu mânerul înfășurat în bandă adezivă, am fost de zece ori mai speriat decât am fost vreodată în ring și asta nu din pricina haosului ce ne împresura din toate părțile. Eram îngrozit de faptul că băieții buni se dovediseră a fi de fapt băieții răi. Pe toată strada Evergreen, marinarii spărgeau vitrine, iar pușcașii marini în uniforme albastre făceau praf în mod sistematic felinarele, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri de repauzare vă redefinesc În aceiași perpetuum aristocrați, reîntorși În timp. Undeva, pe o șină năpădită de ierburi sărace, Împresurat de moartele locomotive, ca o turmă de bivoli negri (și apa a trecut aici ca un bivol negru), vă așteaptă vagonul decor. Filmați. Numai atunci când lumina se așază realist ca În pictura secolului al XIX-lea. În spatele aparatului de filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
întuneric strălucirea ochilor ce-l târâseră după ei la noroc. Încercă un timp să-și reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dumnezeu. Întoarcerea Elenei mi-ar fi însemnat, V. Tînăr, sfîrșitul. V. pe patul de spital îi observ pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de niște voci de fete. Hei, ia uitați-vă, e Adam! —Super! Unde? —Ce mai faci, Adam? A, salut, Adam, unde-ai fost aseară? Trei tinere frumoase, evident colege de-ale lui Adam, au venit la masă și ne-au împresurat. Așa cum procedau femeile, de obicei, în jurul lui Adam. Erau ca niște păsări exotice superbe. Foarte colorate și foarte zgomotoase. Au scos tot felul de sunete stridente la vederea lui Kate, după care, atunci când au descoperit că nu era copilul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic, te Înmărmuresc la fel ca marii maeștri. Nu mă pot abține, mă uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma dorințele în vis Și albul tău în magică splendoare. Ne vom plimba ascunse-n adieri, Din când in când
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
faci să apară și mai nesuferită. Căci, la urma urmelor, se gîndi Duncan, puteai să cînți și să ragi cît pofteai - asta nu era decît un mod de a amîna momentul - care venea inexorabil - cînd singurătatea nopții În Închisoare te Împresura ca apa Într-o barcă gata să se Înece. Încă auzea cuvintele cîntecelor la fel cum putea vede filamentul aprins al becului În Întunericul propriilor ochi. Dă-mi fata, tot auzea el În cap. Dă-mi fata, și O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nunta unor vechi îndrăgostiți De-atâția ani voi v-ați iubit, Că pot s-afirm -și nu vă mint Un pic de-ați mai fi zăbovit, Făceați și... nunta de argint! Idilă antică (amfibrah) Duios patriciana declama Ostașului ce-o-mpresura setos, Pe când corsetul fin i-l despuia: „Ah, noli tangere circulos meos!” Iubita poetului Domnișoara a schimbat, Motivat, mai mulți amanți: Ultimul că-i talentat, Dar e fără de talanți! Virtutea (definiție) Ca un merit cunoscut e, Să eviți cât poți
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
contempla lucirea nopții, îi devenea tot mai clar că trebuia să facă într-un fel pentru a închide, în sfârșit, cercul acela în care se tot rotise fără rost timp de douăzeci de ani. Cercul acela, din ce în ce mai strâmt, care o împresura tot mai amenințător, avea să o cuprindă în strânsoare cât de curând și să o sfărâme cu totul, luându-i orice suflare. Stinse țigara și se înapoie în pat, căzând într-un somn compact, fără vise. Când se trezi, era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]