970 matches
-
privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei care era în pauză și fuma o țigară. Necrezând că fusese împușcat, se dădu în spate uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor din clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume să se ocupe de ceea ce trebuiau să facă, pentru că în preajmă nu erau garnizoane sau posturi locale de Gardieni care să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
privească prin vitrina librăriei zecile de cărți sau mai bine și-ar cumpăra un crenvurști cu muștar și ketchup, vârât Într-o chiflă... l-a răzbit foamea, dar poate mai bine s-ar duce la un film de acțiune, cu Împușcături și tot soiul de aventuri galante sau, dar dacă și-ar atârna de gât o pancardă pe care ar scrie: ,,Europa, sunt locatarul tău, am revenit, mă vezi?,, și s-ar posta În fața Parlamentului? Doar are timp berechet. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așa încât la orice oră din zi puteau fi văzuți în același colț al depozitului de beton: până și mesele le luau împreună. Într-o zi primarul uită să-și întoarcă ceasul. Fusese o zi agitată, căci pe durata nopții auziseră împușcături dinspre oraș, așa cum auziseră și înainte de momentul în care cei doi prizonieri cu ceasurile de mână au fost scoși din celulă, iar cuvântul „ostatic“ începu să prindă contur în mintea fiecăruia din ei, ca un nor apăsător care, prin forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
partea aia, spuse Pierre. Eu cunosc Gare Montparnasse. —Așa? Atunci n-ai de unde să știi de St Jean... Pierzându-și orice speranță, Chavel renunță și se așeză din nou lângă zidul de ciment, departe de toți ceilalți. În noaptea aceea împușcăturile se auziră pentru a treia oară: o rafală scurtă de mitralieră, câteva focuri de armă răzlețe și ceva ce semăna cu explozia unei grenade. Prizonierii stăteau întinși pe jos, fără să-și vorbească; așteptau, nu dormeau. Ar fi fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
deșteptător al lui Pierre) germanii veniseră și îi luaseră pe Voisin, Lenôtre și Janvier. Acela fusese momentul când îndurase cea mai cruntă rușine din viața lui, așezat lângă zid, urmărind expresia de pe chipurile tovarășilor săi și așteptând să audă răpăitul împușcăturilor. Deja devenise unul de-al lor, un om fără bani și fără o poziție socială, iar ei îl acceptaseră în mod firesc și începuseră să-l judece după criteriile lor și să-l condamne. Acum, când se apropia pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în al lui. Era un revolver mic, de modă veche. Roti butoiul și constată pe pipăite că cinci din cele șase compartimente erau pline. Cel de al șaselea era gol, când apropie pistolul de nas, simți mirosul inconfundabil al unei împușcături recente. În pat, pe lîngă sacii cu făină, se mișcă ceva ca un șobolan: era brațul actorului. Mormăi ceva de neînțeles din care Charlot prinse doar cuvântul „destin“; probabil interpreta un rol chiar și în somn. Charlot puse revolverul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
are tăria de a riposta sub ploaia de gloanțe. Charlot se întoarse în cameră și puse totul la loc în buzunarul actorului. Renunță la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte răspunsul, se culcă și adormi imediat, ca un copil. Oare de ce nu poate dormi liniștit cel care a ucis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la conacul din vale se găsește Carosse care, pe deasupra, mai e și ucigașul numitului Toupard? Pentru o clipă, Charlot a fost convins că actorul îl va împușca, într-un gest necugetat de disperare, văzându-se astfel dat în vileag. Zgomotul împușcăturii s-ar auzi în toată valea. Dar Carosse zâmbi și zise: Se pare, dragă prietene, că legătura noastră este indestructibilă. Așadar, n-ai nimic împotrivă dacă mă întorc acasă împreună cu tine? întrebă Charlot apropiindu-se încet, cum te apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu, nu m-a nimerit, uită-te la tablou, răspunse el. Împușcăturile veniseră prea repede, ea nu apucase să-și dea seama unde nimeriseră. Chavel își dorea să o trimită de acolo, mai înainte să vină momentul cu adevărat urât. Cu mare grijă făcu doi-trei pași și se așeză pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu multă grijă. Dacă soldatul a scăpat cu viață înseamnă că a avut noroc pentru că n-a fost o viperă, ci un simplu șarpe; dacă ar fi fost viperă, putea fi mort. Într-o joi la amiază s-au auzit împușcături dinspre Conovăț, un loc unde erau adăpostiți caii. La auzul împușcăturii s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a avut noroc pentru că n-a fost o viperă, ci un simplu șarpe; dacă ar fi fost viperă, putea fi mort. Într-o joi la amiază s-au auzit împușcături dinspre Conovăț, un loc unde erau adăpostiți caii. La auzul împușcăturii s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul era de origine elvețiană și în aplicații era folosit la transportul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mare lăcomie. Șeful de grajd a tras cu arma atât de bine în viperă, încât nu i se mai vedea semnul V din frunte. Comandantul a ordonat transportul viperei la Muzeul din Făgăraș. Pentru că s-a degradat capul viperei în timpul împușcăturii s-a făcut mult scandal pentru că i-a scăzut valoarea. Cu toate acestea, muzeul a despăgubit unitatea pentru calul pierdut în urma atacului de către viperă. BOALĂ NEMILOASĂ Atunci când ești la țară și vezi o casă pentru prima oară, fără să vrei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atâta râs, vorbele ei se aud în tot portul ca un clopoțel de cinematograf, și vorbește mereu cu gesturi insuportabile de copil răsfățat, dând impresia că e la dispoziția oricui. Câteodată râsul ei strident și vulgar străbate spațiul ca o împușcătură, e suficient să alunge toate emoțiile și să anihileze puterile mării și ale cerului. Are un nume de familie neobicinuit, inventat parcă anume pentru dânsa. O cheamă Turai! Am primit o vizită de la Balcic, vărul fetelor, Charles. Foarte ciudat acest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
seara aceea, când el fu chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic, dar încă nu se întorsese. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii care se aflau de trei ani în castelul acela izolat de lumea din jur prinseseră rădăcini trainice, fără a ceda sau a se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro făcu o plecăciune și se ridică, răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. — Atunci, ne luăm rămas bun. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până la Râul Enmyoji, ca și cum ar fi deschis un evantai. La vremea când toate unitățile din avangardă ajunseră pe poziții, era aproape dimineață, iar conturul prelung al Râului Yodo începea să devină vizibil. Dintr-o dată, dinspre Tennozan, se auziră ecourile unor împușcături violente. Soarele încă nu răsărise, iar norii erau înnegriți de o ceață deasă. Era ziua a treisprezecea din Luna a Șasea, la o oră atât de matinală, încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda se împărțiseră în două unități. Soldații lui Horio Mosuke, Nakagaba Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau în lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi puse să-i fie ridicat scăunelul de campanie. — Au spus că Genba dă bir cu fugiții. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yogo, dar armata clanului Shibata fugise din nou, regrupându-se în zona Moyama și a Trecătorii Sokkai. Acolo, aveau tabăra Maeda Inuchiyo și fiul său, cu drapelele fluturând pașnic. Foarte pașnic. Așezat pe taburetul său de campanie, Inuchiyo observase calm împușcăturile și scânteile care se răspândiseră peste Shizugatake, Oiwa și Shimizudani, începând din zorii zilei. Inuchiyo comanda o aripă a armatei lui Katsuie, ceea ce-l punea într-o poziție foarte delicată, căci datoria față de Katsuie intra în conflict cu sentimentele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]