909 matches
-
Întâi să-i câștige și pe ceilalți, pe Nicu-Piele, pe Sandu și pe Gheorghe. Cu ăl bătrân era mai ușor. Mînă-mică avea și el o răfuială cu starostele, nu s-ar fi dat îndărăt... Până atunci, însă, s-au mai împuținat. Întâi I-au prins gaborii pe Nicu-Piele. Ieșise în treabă cu Sandu pe Grivița. Toată strada era plină de o zeamă neagră de noroi, în care se înfundau căruțele și caii. La marginea trotuarelor se mai vedeau urmele zăpezii mieilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mult, și cum se mai ducea unul de pejumea asta, trebuiau să-și ia rămas bun de la el, mai ales că nopțile treceau ușor, cu o vorbă, două, cu un păhărel de țuică. Aglaia îi cunoștea pe toți. Se împuținau și ei. Vara trecută fuseseră mai mulți. Îi știau femeile. Așteptau să se încălzească timpul pe câte o buturugă în porți, nemișcați. Nu vorbeau decât rar, tușind și asudând. Să-i fi văzut de departe, ai fi zis că sânt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să li se dea din colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în câte un drapel, mahalagiii știau că bătrânii se mai împuținaseră. Plecau liniștiți în lumea drepților, ca și când n-ar fi fost. La miezul nopții, limbile se dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de afară pătrundea răcoarea nopții de toamnă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor din Granada. Castilienii aflaseră, se spunea, că la Basta cam începeau să se împuțineze proviziile. Pentru a-i convinge de contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să le așeze la vedere în suk, apoi să poftească o delegație de creștini care să vină să negocieze cu el. Intrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
băutură... Tot mai învăluitor sentimentul singurătății. Mă simt fără liman. Cei foarte apropiați mie, de care mă legau amintirile profunde ale vieții, fie au murit, fie s-au înstrăinat, eu depărtându-mă de ei. Legăturile de viață mi s-au împuținat, subțiat. Nu am, într-adevăr, un acasă, spre care să revin, să-mi ostoiesc felurite doruri, să-mi nască bucurii noi. Interesant mi se pare doar că mă simt și mai solidar cu mine după necazul cu acea ciudată boală-neboală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică peste o realitate pe care nu mai știu să o exprime. Limba însăși se stîlcește, iar vocabularul se împuținează, vociferînd fără să mai rostească. Acum douăzeci de ani chiar ne-am cîștigat Libertatea Cuvîntului, dar nimeni nu a inventat încă o lege care să o poată garanta ca atare, iar Bruxelles-ul este neputincios în această privință. Partea plină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de aglomerația de acolo. Până te vezi instalat într-un cazan, îți iese probabil sufletul. Criza poate fi a doctrinei religioase, ori a slujitorilor ei. Nu poți să fii și ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea întunericului, se împuținează și numărul ateilor. Cerul - această epidermă a dumnezeirii. Religia - o iubire platonică fată de un mire bănuit, dar nevăzut. În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu și-i caută pe ai lui. Dogmatismul erodează chiar și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca să se salveze de frică. Uniunea Scriitorilor din România asigură membrilor ei bilete de intrare în Parnas. Și coșciuge gratuite. Unii cred că și paranoia poate fi convertită estetic. Avem alternative și pentru părinți. Dar cu amendamentul : vit regi. Experiența împuținează iluziile. „Țineți-mă că zbor!” Strigă debutantul. După ce își înving inhibițiile, debutanții se scaldă în ostentații. Orice diletant are impresia că volumele lui vor constitui teme de casă pentru generațiile viitoare. Toți grafomanii cred că revoluționează literatura. Unii își scrijelesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bătrâneții este să caricaturizeze idealurile de altă dată. Trecerea timpului salvează arta de inflație. În ciorba lui Cronos nu a reușit sa sufle decât arta. În materie de dorințe, cea mai severă cenzură o exercită vârsta. Bătrânețea este urâcioasa pentru ca împuținează și mintea și puterea. Numai timpul repară ierarhiile cizelate sperjur. Bătrânețea vine numai după ce lăsăm dragostea să plece. Îmi utilizez uneori timpul, de parcă ar fi al dușmanilor mei. Dialogul omului cu eternitatea poate începe și în fața unui puf de păpădie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dărâmăturile marilor trepidații. Spre final, senectutea devine un soi de taifas cu moartea. Bătrânii nu sunt nostalgici. Pentru că nu-și amintesc mai nimic. Toate jurămintele noastre sunt eterne. Numai viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc clipa sunt condamnați la durată. Cutremurile de pământ - aceste vibrante omagii aduse efemerității și neputinții noastre. Pentru bătrâni, ziua de mâine poate fi chiar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
valorile. Din relativizarea reperelor își trage sevele alienarea. Până și hamburgerul robotizează omul. Artiștii pun diagnosticul epocii, politicienii îi prescriu tratamentul. Lumea contemporană este amenințată de inaniție ... estetică. Înghițim câte un deceniu gol, într-un secol pustiu. Mult confort nu împuținează stresul. Și nici alienarea. Simțim tot mai acut agresiunea rutinei și a instinctelor. Sloganul solidarității actuale : se salvează cine poate. Identitatea poate fi anulată de închistare. Dar și de globalizare. Dacă nu umanizăm tehnica, ne dezumanizăm noi. Suntem prea îngrămădiți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Întotdeauna cartea tipărită este o copie palidă a celei visate. Superlativul științei și al artei este revelația. Arta nu trebuie să fie neapărat ... sedativă. Pe artiști îi dezbină politica. Dar și cultura. Rezistă arta proiectată să tulbure. Grijile existențiale ne împuținează măduva creației. Capodoperele împing spiritul spre absolut. În poezie, sensurile cuvintelor zvâcnesc precum stridiile. Poeții au acute cardiopatii sufletești. Arta - acest mercenar în slujba frumosului. Arta - acest tulburător concubinaj al zbuciumului cu lumina. De mii de ani, arta stoarce cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dialoghează la depărtări de veacuri. În România, plata muncii intelectuale constă într-un soi de ajutor social. Cultura este uriașa încercare de umanizare a naturii. Nu va muri arta, ci profeții care îi prevestesc sfârșitul. Cititorii de literatură s - au împuținat, dar nu vor dispărea nici cu amenințarea Inchiziției. În generoasa rețetă a postmodernismului încape atât plagiatul cât și impostura. Veleitarii - acești talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate genera soluții geniale. După cum se știe, bărbatul a avut chiar impolitețea să se .nască înaintea femeii. Simt în mine existența unui troc între calități și defecte. Performanța apare, de regulă, din logodna chinului cu pasiunea. Dumnezeu a făcut femeia împuținându-i bărbatului coastele, nu creierul,spun misoginii. Numai spiritele nobile cred că și dușmanii lor pot avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare, încât ar trebui ocrotite în rezervații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
începători. Indiferența poate fi mai rea decât răutatea. Povara recunoștinței nu se relaxează decât transformându-se în ură. Artiștii mediocri lingușesc gustul publicului. Există hedoniști vulgari, dar și adevărați boieri ai spiritului. Uneori scriitorul nu rămâne decât cu orgoliu. Nepăsarea împuținează necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea dintre scriitor și cioară este că ilustra cârâitoare ar putea depune ceva pe strada băncilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de artă. Se întâmplă adesea ca de reforme să se ocupe doar reformații. Bărbații tomnatici se plimbă cu tinerele doar ca să le compromită. Nu toate muștele din ciorbă de la cantina sunt subvenționate. Pe unele le plătim noi. Banii mulți îți împuținează libertatea. Politicienii popoarelor sărace fac praznice opulente. Amărâții sporesc sărăcia planetei, îmbogățind-o cu foarte mulți copii. Cei care au scos limba în fața valorilor, au fost nevoiți, până la urmă, să și-o înghită. Când libertatea este bezmetică, unii consumă și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate genera soluții geniale. După cum se știe bărbatul a avut chiar impolitețea să se nască înaintea femeii. Simt în mine existența unui troc între calități și defecte. Performanța apare de regulă din logodna chinului cu pasiunea. Dumnezeu a făcut femeia împuținându-i bărbatului coastele, nu creierul. Numai spiritele nobile cred că și dușmanii lor pot avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu poți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi avea. Se uita la ea și trăgea nădejde, o nădejde absurdă... că, printr-o minune să râdă și să se ridice, dintr-o clipă în alta. Privea ca un năuc lumânarea care se topește în sfeșnic... și cum se împuținează... Sufletul i se răsucea ca o râmă strivită, la un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească Stâlpii, dar vremea era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-le atent la locul lor. Astfel, acolo mereu domnea o ordine amănunțită și strategică. Câteodată, Victor îi mai aducea în dar și câte o carte, carte a cărei lectură era destinată pentru momentele de aproximativă luciditate ale femeii, ce se împuținau cu fiecare zi încheiată. Iar acesta era cel mai bun lucru, pe care putea el să-l facă pentru sufletul de taină al Mariei, deoarece cărțile știu cel mai bine să păstreze tainele omului, căci ele însele sunt taina! Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar căzând, potopit de dureri. Era imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să se predea, pentru că acum Începea să-și dorească cu disperare să-l vadă pe Myatt. Acesta făcuse mai mult decât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâinilor, semn al neputinței. Am rămas îmbrățișați o vreme, fără să ne spunem vreun cuvânt. În cele din urmă, bătrânul și-a îndreptat trupul, rămânând cu brațele atârnându-i greu în lungul trupului gârbovit... Priveam la el întristat... Parcă se împuținase în totul. În cele din urmă, mi s-a adresat: ― Îmi închipui cât ești de vlăguit după atâta cale bătută până aici. Mergi în chilia ta, lasă-ți bagajul și urmează cele cuvenite. Între timp, are să-ți aducă ceva de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]