974 matches
-
Nu, mulțumesc, Vladimir, spusei tăios. Întâlnirea asta nu va dura prea mult. Ochii Ministrului mă săgetară cu ură, dar eu rămăsesem impasibil. În mintea mea, Sfetnicii începură să se revolte. "ALLSTON!" "ALLSTON!" "Omoară-l, Împărate!" Nu trebuie să scape! Trădător împuțit!" "MOARTE!" Toți îl vroiau mort. Până și Eterna, pe care o simțeam ca o fărâmă din suflet, mă îndemna să-i curm zilele. Și pentru un moment, aproape că cedasem ispitei. "Liniște!" poruncii în gând. Și liniștea s-a așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la țigară. Când o stinge în scrumiera așezată la mijlocul mesei, acolo de unde meșterul a început împletitul firelor de salcie, apasă cu forță, împinge țigara fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc!, gândește grădinăreasa, e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbi cu un degenerat și un dobitoc ca mineă. Ne-a legat cerșitul, dar și sufletul tău bun. M-am gândit adesea, cât de nefericit ai fost și tu, dacă ai acceptat să Împarți cu mine aerul din cotineața asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata a murit de boală. A zăcut mai bine de o lună, știu toți vecinii. L-am Îngrijit cât am putut. Medicul nu era deloc beat, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
geantă și dai fuga în apartamentul lui, ca un iepure scăpat din capcană. Nu încerca să-mi spui că nu ești îndrăgostită de el. Brigit a făcut o pauză. —în ultima vreme nu ți-ai mai luat periuța de dinți, împuțito! Nu te mai speli pe dinți? Ba da, am spus eu roșind. — Aha! a exclamat ea. AHA! Totul devine limpede. Ai o periuță de dinți nouă. Una care locuiește în apartamentul lui Luke. O periuță de dinți specială: periuța draaagostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe la ora patru, când ușa se deschise (nu ușa biroului, eu eram deja în lumea mea, din care Portia se vede ca într-un acvariu) și apăru tata, înalt și mai ales slab, cu fața mare, osoasă, și mai ales împuțit. Își puse cojocul la uscat pe scaunul între picioarele căruia încălzea minisoba electrică - de ce să-l usuci, întreb, doar nu plouă afară. Nu, dar acolo de unde vin eu e destulă umezeală. În septembrie se împliniseră doisprezece ani de la moartea tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
discutabilă, trebuia să arunce și el dispozitivul, să se stingă în vasul peste care stă crăcit. Din apa cu pișat, petarda a bubuit de i-a scuturat toate plombele. Când T. a ieșit în sfârșit din veceu, așa ud și împuțit, copiii sunt deja departe, maică-sa și unchiul Tony postați la ușa veceului. Da’ ce-i, dragă, asta-n casă, se poate? spune mama, iar Tony trebuie să completeze: V-ați și găsit, dragă, acuma cu nebuniile ăstea, cu Afganistanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
găsești pe o alta. O să punem punct prieteniei noastre chiar acum, fiindcă vezi tu măi Titi, deja mă gândesc la un tip care să merite mai multă atenție din partea mea. Să nu te superi pe mine. Așa e viața asta împuțită... Când crezi că o poți savura, îți dă peste nas și te îndeasă și mai mult în rahat. Îl sărută scurt pe obraz și-i spuse din fugă ca să-și justifice cumva ultimul gest : Ca să-ți poarte noroc... Chiar îți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-l asculți. Ei bine, Charlie a stat el așa cu mâinile în sân o vreme și le-a îndurat pe toate, dar pe urmă a făcut vreo câțiva pași înainte și a zis doar atât: „Cară-te de aici, porc împuțit ce ești!“, și nu era vorba de ceea ce a spus, ci de felul cum a zis-o. Bill Ghioagă n-a mai scos un cuvânt. S-a îngălbenit la față și a plecat de parcă și-ar fi amintit că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Al șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat. Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce, la poartă se mocoșește cu cheia minute întregi. „Dumitale nu ți-e teamă?“ îl întreb eu. Cade pe gânduri. „Știți, mie cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot ce, din asta, va ieși!”, își spuse el solemn în sine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prinde un pluton de furnici albe foarte harnice, care tocmai voia să suie o rădă cină groasă către grădina suspendată a dragostei tale, și cu ghearele ei ca niște lame ascuțite face măcel, țâșnește sângele roșu din furnicuțele albe, botul împuțit al cârtiței se înfruptă din carnea dulce a furnicuțelor albe, nu scapă decât furnicuța letix, cea mai chitinoasă dintre furnicile albe, care se cațără iute în grădina suspendată a dragostei tale, ajunge cu bine în mușuroiul cu cruce deasupra, făcut
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
face și el ceva folositor: contribuie la îmbunătățirea rezultatului tragerii. Dar poligonul nu era singurul loc de tragere. Uneori foloseau în acest scop chiar câmpul de instrucție de la marginea orașului, sau mai exact din afara lui, neregulat și plin de bălți împuțite. Ca să nu se rătăcească cine știe pe unde gloanțele trase, așezau țintele la piciorul unei ridicături de pământ. Loco-tenentul-major îi zicea mamelon și râdea așteptându-se la un potop de măscări, așa cum de bună seamă venea din partea trupeților cu care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aminte când l-au exmatriculat cu ordinul ăla cretin de la Ministerul Învățământului? Tipul ăla chiar c-avea încredere în noi toți. V-amintiți ce spunea? Am vrut să dau la Academia Militară, zicea. Nu mai dau! Să aperi un regim împuțit? Să-ți sacrifici viața pentru ăștia? Nu merită! Așa parcă spunea. Și ar mai fi o soluție, reluă Iulian. Cu tine vorbesc, Dragoș. Nu te mai uita înapoi după fete. Tot timpul te uiți înapoi. Te ajung ele din urmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din nou, iar un Intercity 125 trecu în viteză pe linia principală. Vârful trabucului licărea în întuneric. Profesorul își curăță gâtul de o flegmă groasă și continuă. Dave 2 credea el însuși asta. „Am norocul să fiu - scuzați expresia - un împuțit. Da, sunt norocos că sunt așa. Și vreți să știți de ce? Pentru că asta m-a împins la o viață spirituală - o viață a spiritului. A, de ce sunt împuțit? Fiindcă uneori mă îmbătam atât de tare că mă pișam pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
m-a împins la o viață spirituală - o viață a spiritului. A, de ce sunt împuțit? Fiindcă uneori mă îmbătam atât de tare că mă pișam pe mine. Eram cu totul și cu totul incontinent. Așa că asta eram, la propriu, un împuțit.“ Dar împuțiciunea era cel mai puțin grav dintre păcatele lui. Într-adevăr, ținând cont de ce povestea Dave 2 că obișnuia să facă la beție, dacă s-ar fi mulțumit doar să se pișe pe el ar fi fost de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
captiv în camera aceasta fără început și fără sfârșit, la placul acestuia, spre care nu îndrăznesc nici în cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar răsuflarea hidoasă pe care o emană măruntaiele sale nevăzute n-aș putea-o descrie decât ca imposibil de urmărit nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce să cadă, atât de tare-l împinsese Prodan, striga și el că Prodan e un căcat, n-o să învețe niciodată să cânte la acordeon, pentru că n-are ambiție, la care Prodan s-a repezit la el, te omor, poponar împuțit, îi striga, și l-am văzut cum își bagă mâna-n buzunar, scoțând briceagul în formă de pește, nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a încercat să se ferească, agitându-și mâinile, dar Prodan i-a înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uită, crezuse că măcar la înmormântare o să-i dea voie să vină, la care mama a spus că da’de unde, să nu mai vorbească prostii, apoi, după ce taximetristul a trântit portiera, a mai spus, doar așa, ca pentru ea, turnător împuțit. Cu o zi înainte, mama îmi spălase și-mi călcase uniforma cu mare grijă, ca să arăt cât de cât onorabil, eu i-am zis că degeaba, neagră tot nu se face, tot bleumarin rămâne, de-atâta frecat se spălăcise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plecare puțin după unu. Toată lumea plecase. Am plecat și eu. Apoi m-am întors. Apoi am plecat din nou. — Ce i-am spus lui Fenton Akimbo? I-am spus ceva? — Ce vrei să spui? — Adică nu l-am făcut negrotei împuțit sau ceva de genul ăsta? — A, nu. N-ai spus decât bancul și cam asta a fost tot. — Grozav. — Mi-ai spus și mie ceva. Când ai plecat prima dată. — Ce? A zâmbit, crud, sălbatic - în nici un caz zâmbetul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vine un gagiu care toarnă și mai multă untură pe coș. Treij’ dă penny funha. Loyonel era acolo, sprijinit dă mașină și băga-n el ca-ntr-un spital. Și cartofii ăia, ascultă la mine că e al dracului de împuțiți. Dă ne-descris. Tocmai ajunsese la jumătatea cel lei d-a patra pungi, se întoarce la mine și-mi zice că nu prișepe de ce are el toate necazurile ălea cu pielea! — Are noroc că mai e încă în viață, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]