2,573 matches
-
cu ora - nu sînt clienți prea statornici. Cu toate acestea, dacă privesc bine În jurul meu, observ că majoritatea mașinilor din parcare au fost și ieri aici, nu? — Sper... zise el poticnindu-se ca și cînd ar fi vrut să-și Înăbușe un acces de tuse, sper că nu sînteți de la poliție. - Să fim serioși! Crezi că polițiștii plătesc pentru a Întreba de o persoană a cărei identitate este neclară? Și-apoi o mie de yeni e o sumă serioasă, o afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fost ucis din cauza acestui pistol... se pare că soțul meu a făcut-o. Indiferența totală și Încordarea care păreau că o sfîșie Își găsiseră lăcaș În una și aceeași expresie. Durerea ce-i măcina inima, pe cînd Încerca să-și Înăbușe lacrimile, m-a străpuns și pe mine. Se pare că nu mai era rîndul meu să mă simt indispus. — Îți faci prea multe probleme. Un obiect ca acesta poate constitui o dovadă. — Puneți-l deoparte, imediat! Vă rog. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fratele, și nu soțul... Ai idee ce căuta fratele dumitale Într-un asemenea loc? — Da, dacă-i vorba de M, atunci știu. — Îl cunoșteai pe M? — V-am mai spus de nenumărate ori... afirmă ea cu voce voalată. Oare Își Înăbușea cu bună știință sentimentele sau lucrul În sine nu merita să și le dezvăluie ? Nu uitați că fratele meu a făcut foarte mult pentru soțul meu, Îl ajuta la afaceri. — Vrei să spui că fratele dumitale a pus bazele afacerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dimineața. Am potrivit limbile ceasului deșteptător cu puțin Înainte de ora 5, l-am Întors și l-am pus mai departe, pe pervaz, ca să nu ajung prea ușor la el și să fiu tentat să-l opresc. Am deschis radioul ca să Înăbuș gălăgia ce venea de la jucătorii de la etaj și m-am strecurat În așternutul răcoros care, din cauza whiskyului pe care Îl vărsasem, mirosea și mai tare decît mine. Dintre fotografiile pe care le-am luat de la Tashiro am ales una care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că nu termin până la urmă un volum să îl predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spre tavan și dincolo de el, stâlpii unei spiritualități a cărei origine venea din vechimea civilizațiilor latine. Nimeni nu-și dădea seama. Era zăduf, era vară, fierbințeala trotuarelor cu asfaltul înmuiat de caniculă urca până aici și pătrundea prin oberlichturile ogivale înăbușind sălile în căldură... Iarna ferestrele se zguduiau în crivățul bătând din răsărit, zăpada scârțâia sub picioare pe străzile în parte pustii; primăverile și toamnele erau scurte, irizate în culori contradictorii, și toate la un loc lângă legendele Orientului, că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
informații despre pregătirea diversiunii, dar au ezitat sau nu au încercat s-o dezamorseze la timp. Redeșteptarea națională a românilor basarabeni dintre care o treime fuseseră exterminați de Stalin prin execuții, foamete și deportare în Siberia se dorea a fi înăbușită în sânge, de către cei care se opuneau acesteia. Armata a 14-a rusă, hoarde de cazaci aduși cu avioane de pe Don, mercenari și foști pușcăriași de drept comun au fost implicați în dezlănțuirea în Transnistria a unei terori de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în Cehoslovacia, întreaga țară, inclusiv capitala, fiind ocupată, acțiunea întreprinsă constituind, în final, un grav eșec politic. Prin semnarea la Praga, la 16 octombrie 1968, a Acordului privind "staționarea temporară" a trupelor sovietice pe teritoriul Cehoslovaciei, "Primăvara de la Praga" fusese înăbușită cu forța. La București, N. Ceaușescu declara invadarea Cehoslovaciei drept o pagină rușinoasă în istoria mișcării comuniste și a relațiilor dintre țările socialiste. Răsturnarea regimului de la Praga prin forța armelor s-a dovedit a fi efectiv, sfârșitul mișcării comuniste internaționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Dumnezeu să-l ierte. Depărtările erau învăluite de aburi; ciocârlii cântau deasupra lanurilor noastre. Porneam cu logofătul, un om mărunt, cu ochi mici, sfredelitori, cu mustățile lungi. Vorbeam puțin cu el, nu-mi era drag deloc. Caii mergeau la trap înăbușit pe drumul de țârână, în cântecele amețitoare ale ciocârliilor, care tremurau cascade melodioase în lumina înălțimilor. Nemărginita câmpie plină de pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu destul? Nu m-am tras de cap? Acu trebuie să-ți vii și tu în fire, Haie!... Cât ai să te mai zbuciumi așa? Ce ai tu cu străinul? El acuma nu se mai gândește la tine... Fata își înăbuși glasul răgușit în palme: Am să mă duc după dânsul! Am să mă duc să-l caut!... Mâni mă duc să-l caut... Fără el nu pot să trăiesc... Și maică-sa își urmă și ea tânguirea, căutându-și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai uitat de toate... Ea voia să strige, să-și deșerte sufletul de toată durerea. Dar maică-sa umbla pe-afară după treabă, și Sanis, întorcându-și privirile reci spre cartea veche, își pornea iar murmurările tremurate. Și fata își înăbușea chinul lăuntric și se îngropa ca într-un mormânt în desnădejdea ei. Într-o sară, nevasta lui Sanis tresări spăriată din locul ei. Din amorțirea-i grea de peste zi, din gândurile nesfârșite, Haia deodată zvâcnise în plângeri de jale. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost zilele pe care le-a petrecut cu această copilă. Zburdălniciile lor de tinereță s-au întâmplat devale, în Laz. De un an și două luni a adus-o sus, în munte. Culi se duce la ușă, ca să iasă. Se înăbușă. Se poticnește întăi la pragul de jos, după aceea se pălește cu fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea. Îi tremurau buzele și pleoapele; și-a plecat fruntea în coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi găsise în satul Anei o mamă care primise, lângă al său, tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ne în grabă spre oraș, am trecut iarăși prin poarta către Najd, fără să mai închidem canatul, pentru a putea urmări ce se întâmplă fără să fim văzuți. Când călărețul dinspre Alhambra a ajuns foarte aproape de noi, mama și-a înăbușit un țipăt: — E Boabdil! a zis ea și, temându-se că vorbise prea tare, și-a pus palma peste gura mea ca să mă facă să tac, deși stăteam tăcut, ca și sora mea de altfel, absorbiți și unul și celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să încerc s-o liniștesc. Și-a vârât capul la pieptul meu și a izbucnit în plâns. Am strâns-o în brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit de pieptul meu, înăbușindu-și încetul cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pentru a doua oară, noi am descătușat niște forțe pe care nu le-am mai putut controla. Mai întâi, răzmerița țăranilor din Saxonia, născută din învățămintele lui Luther și pe care am fost nevoiți s-o condamnăm și s-o înăbușim. Iar acum, distrugerea Romei. Rostise primele cuvinte în arabă, apoi continuase în ebraică, limbă pe care o știa mai bine. Un lucru era sigur: nu voia ca soldații care-l însoțeau să-și dea seama de îndoielile și de remușcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ești și îndrăzneț. Prea tânăr și prea îndrăzneț. Asta înseamnă că nu-ți va fi teamă să inventezi pentru mine mâncăruri extravagante, care să redea viața gurii mele. Asta e sarcina bucătarului meu, știi? Băiatul strânse buzele, parcă pentru a înăbuși un răspuns obraznic. Aruncă o privire spre bustul de marmură de lângă tricliniu, ce părea să asiste la discuție. Acela este Nero, spuse Vitellius ridicând cupa. Prietenul meu Nero. Știi cine e sau ești mai ignorant decât porcii pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe ai tăi să te aleagă imperator? Râsul îi îngheță lui Vitellius pe buze. Deschise gura, apoi o închise, încremenit de uimire. — Imperator, eu? îngăimă în cele din urmă. Valens își înăbuși un zâmbet. Galba greșise când subestimase lăcomia lui Vitellius, reducând-o la mâncare. Vitellius era înfometat, într-adevăr, dar mai ales de putere. — Împărat! Dar de ce... de ce n-ai fi tu? - Vitellius se acoperi în grabă cu tunica, până la bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aici, în Germania Inferior, când Galba își va reînnoi consulatul în ziua respectivă. Ar trebui să jure credință împăratului lor, dar nu știu dacă o vor face. Soldații sunt nemulțumiți că nu au primit de la Galba răsplata promisă pentru că au înăbușit revolta lui Vindix, în Gallia. Se aplecă spre Vitellius, privindu-l drept în ochi. — Ascultă-mă, Aulus Vitellius. Fortuna își deschide brațele... N-o lăsa să-ți scape. Vei fi imperator. Cu un gest larg, se înfășură în mantia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am primit ordin să mă duc să fac aprovizionarea azi - îl fixă pe Valerius Mucrus. Am dat deja ordin cohortei mele să facă pregătirile. Nu! exclamă Mucrus. Nici nu se pune problema! Nici o cohortă! Ia doar un manipul. Antonius își înăbuși o izbucnire de mânie, în numele eticii militare pe care o respecta cu strictețe. Dacă pot... Simțea privirile celorlalți tribuni ațintite asupra lui, complet lipsite de invidie: în zilele acelea, să faci aprovizionarea însemna adesea să nu te mai întorci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuit să-l înveți pe Valerius nu doar să vindece, dar și să fie curajos și să nu aibă oroare de arme, de violență... Violența zace în noi toți, o întâlnești peste tot în lume. Misiunea noastră este s-o înăbușim sau s-o dezlănțuim când avem nevoie de ea, pentru a servi idealurilor noastre - îl privi pe Proculus drept în ochi. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că lui Valerius i-a trebuit ceva curaj ca să se arunce asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eu, Antonius Primus, voi fi la picioarele tale dacă îmi vei ajuta fratele. — Taci! exclamă Proculus încruntat. Mai lipsește să-mi oferi bani ca să mă convingi... Bani, repetă cu dispreț. Antonius tăcu. Își îngropă iar fața în mâini, ca să-și înăbușe mânia și durerea pe care i le provocaseră ultimele cuvinte ale maestrului. Își aminti viziunea din timpul luptei cu quazii, când, cuprins de mânia sacră, înfruntase de unul singur douăzeci de dușmani. Revăzu chipul lui Vitellius; furia și ura se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să râdă, sigur de victorie. Valerius simți cum îl cuprinde furia. Se năpusti în față, dar imediat rețiarul făcu un salt și ajunse în stânga lui, prefăcându-se că vrea să arunce plasa. Tridentul îl lovi din nou, în tibie. Își înăbuși un strigăt de durere; simți că genunchiul cedează și, în cădere, își dădu seama că în clipa următoare Flamma avea să arunce plasa. Se simți pierdut. Reacționă rapid. Se ridică și luă poziția de apărare, încercând să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]