865 matches
-
înfloritor astăzi, împlinește ceea ce observa încă din fașă ironicul eseist: "Ca toți dezmoșteniții, femeia trăiește, în cutele obscure ale sufletului său, din resentiment; este radical prepuielnică, totdeauna la pîndă, și fricoasă de a fi păcălită. Ca toți cei tiranisiți și înșelați, ea bănuiește în acele activități care se afirmă ca inutile ori ca caraghioasă născocire de stăpîn trîndav, ori cine știe ce teatrală înșelătorie pusă la cale de tiran. Naivitate și inocență poate avea obijnuita jumătate a speciei noastre doar numai în credința
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o credință sinceră în el și în cauza sa. Dar această credință, chiar dacă e subiectiv sinceră, nu este, în majoritatea cazurilor, decît o "legitimare" a setei de răzbunare, de putere, de pradă și profit; în privința asta nu ne putem lăsa înșelați, fiindcă nici interpretarea materialistă a istoriei nu este o trăsură în care te urci cînd vrei și nu se oprește în fața exponenților revoluției! Mai cu seamă însă, trebuie să ne amintim că după revoluția entuziastă urmează cotidianul îmbibat de tradiționalism
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de a face simplă analiză, simplă contabilitate a existenței, ci de a recrea, de a reinventa o lume. O lume În care autorul crede, așa cum crede și În jurnalul intim. Crede cu tot riscul implicat de scrierea lui: de așteptare Înșelată, prin speranța recuperării unui timp, fără să-și dea seama că și timpul scrierii alterează 93, În exact aceeași măsură, spațiul temporal pe care-și propusese să-l recupereze. Cronofagia jurnalului, cel mai subtil dintre viciile sale de fond, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
direcționare aparent clară a axei de comunicare mincinoasă: Dumnezeu ar fi cel căruia i s-a înșelat încrederea de către Adam. O atare relație cuprinde în ea un viciu de formă pe care nu îl putem ignora, rezultînd din următoarea întrebare: înșelatul care știe, care este prevenit de la bun asupra înșelăciunii și care ar putea în consecință să o preîntîmpine așa cum atotputernicia divină cu siguranță că ar fi îngăduit-o8 fără a o face totuși, mai poate fi cu adevărat considerat un înșelat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelatul care știe, care este prevenit de la bun asupra înșelăciunii și care ar putea în consecință să o preîntîmpine așa cum atotputernicia divină cu siguranță că ar fi îngăduit-o8 fără a o face totuși, mai poate fi cu adevărat considerat un înșelat? În principiu, nu. Procedînd în acest fel, Dumnezeu va lăsa lucrurile să se desfășoare potrivit liberului arbitru cu care l-a înzestrat pe Adam, asumîndu-și rolul autorului-spectator care nu se (mai) implică direct în finalizarea "piesei" pe care a conceput
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
putea modela femeia, poate fi considerat un simplu gest de "anesteziere fiziologică". Simbolic interpretat, el sugerează însă faptul arhetipal că femeia va fi întotdeauna un motiv (cauză) de "adormire" a vigilenței bărbatului, spre a putea fi dirijat (de multe ori înșelat) cu mai mare ușurință. Mitul Dalidei care îl adoarme pe Samson pentru a-i răpi puterea este relevant pentru acest arhetip cultural. Iată încă un actual motiv de meditație pentru toți bărbații lumii. b) Etimologic, numele comun de "femeie" simbolizează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de "asemănare" sugerînd aspirația omului către modelul puterii divine (în orizontul binelui, virtuții, adevărului), pe de altă parte. Dincolo de atributele cu care a fost înzestrată, femeia va juca un rol cu totul aparte în "procesul căderii", îndeplinind deopotrivă rolul personajului înșelat (de către șarpe) și înșelător (în raport cu Dumnezeu). Într-un anume fel, acest nefast rol va fi favorizat de inocența Evei, care asemenea copiilor este dispusă să creadă orice i se spune cu un anume ton, într-un dialog aparent firesc și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu privire la victimele sale) se realizează prin dialogul dintre șarpe și Eva; 5) vicleșugul (răufăcătorul încearcă să-și înșele victima pentru a o stăpîni) este utilizat de șarpe, care ia chipul celui mai înțelept dintre animale; 6) complicitatea (victima se lasă înșelată, ajutîndu-și fără să vrea dușmanul) vizează plecarea urechii de către Adam și Eva la îndemnurile aparent justificate ale lui Satan; 7) încălcarea (interdicția este nerespectată)17 se concretizează prin simbolica mușcătură din mărul interzis de către Adam și Eva; actul arhetipal al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este prins" [1977:103]. Aceasta este rațiunea pentru care minciuna este percepută adesea într-o manieră pozitivă de foarte mulți indivizi; cu o dublă condiție, însă: ca nu ei să fie înșelătorii prinși, respectiv ca nu ei să fie cei înșelați. Între extrema necesității și aceea a jocului se ascunde toată bogăția de scopuri prin care omul își justifică minciunile, de la cele evlavioase pînă la cele științifice, de la cele inofensive sau semivinovate pînă la cele agresive etc. Justificarea cît mai complexă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interzic minciuna sau înșelătoria (sau violarea codului unor agenții). (Reamer 1982:101) Aceleași păreri sînt exprimate într-un context mai larg al eticii profesionale de către Goldman (1980:71) care spune că: Oamenii trebuie într-adevăr mințiți din cînd în cînd, înșelați sau induși în eroare de acțiuni politice, însă numai atunci cînd se află în joc interese fundamentale. Bok (1980:11) notează că atunci cînd profesioniștii acționează ca membri ai unor colectivități, ei se aventurează mai ușor în afirmații mincinoase decît
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prieteni temporari devin treptat prieteni pe viață, vor exista mult mai mulți care nu vor face acest lucru. Chiar dacă cercetătorul își propune să nu păcălească niciodată persoanele pe care le chestionează, în final este inevitabil ca unele să se simtă înșelate, mai ales dacă rapoartele asupra anchetei vor fi tipărite. Istoria cercetării sociale empirice care se bazează pe ajutorul observatorului individual este plină de exemple de persoane indignate (Barnes 1980:70-72). Pe acest fond de relații ambigue între cei mai binevoitori
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
afirma un lucru conform codului cultural de care aparține, fără a avea intenția de a induce în eroare, chiar dacă, luată mot-à-mot, afirmația nu este adevărată; dacă ascultătorul sau cititorul interpretează afirmația conform altui cod, s-ar putea să se simtă înșelat. Astfel, de exemplu Bailey (1991:6) notează că atunci cînd și-a început cariera etnografică în India am fost uimit și ofensat de tineri indieni politicoși care au răspuns la o întrebare asigurîndu-mă că "se va face tot ce este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
totuși, principalele considerații etice din occidentul creștin, cel puțin de la Sfîntul Augustin încoace, au fost de natură universală, în sensul că evaluarea morală a unei minciuni nu depinde de sex sau de apartenența socială, nici a înșelătorului, nici a celui înșelat. Se poate spune că această universalitate și-a atins punctul culminant în "imperativul categoric" al lui Kant. Însă există alte culturi și tradiții care nu se conformează acestui principiu universal, și chiar în occidentul creștin s-au păstrat excepții, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
descriem reacțiile celor păcăliți. Este greșit să continuăm să vorbim despre păcăliți, o dată ce aceștia au sesizat intenția mincinosului de a-i înșela. Încercarea de a minți a eșuat. Păcăliții care iau parte la minciună pot pretinde că s-au lăsat înșelați, însă este doar o prefăcătorie. Păcălitul devine partenerul mincinosului, fără ca acesta din urmă să-și dea seama, într-o folie à deux. Aici trebuie să facem o diferențiere între complicitatea conștientă și cea inconștientă, între certitudinea cuiva că este ținta
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bine, așa că pur și simplu n-am vrut să cred. (Ibid.:296) Aici observăm modul în care, dîndu-și seama că soțul o înșela, ea și-a dat seama în același timp că se mințise singură, refuzînd să creadă că era înșelată. Cel puțin, acesta era felul în care Werth și Flaherty caracterizează ceea ce s-a întîmplat. Însă este evident că termenii "înșelătorie" sau "minciună" sînt folosiți aici în două moduri diferite. Este de presupus că soțul a avut intenția de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și de încercări de a păcăli. Aceste neînțelegeri sînt un risc al contactului cu altă cultură, exemplificat de experiența lui Bailey în India, menționată în capitolul 5. Asemenea probleme nu apar numai în calea cercetătorului; mulți turiști se pot simți înșelați cînd locuitorii țării pe care o vizitează nu-și țin promisiunile, pe care aceștia din urmă nu le-au făcut cu intenția reală de a le respecta. Herbert Passin, un antropolog american care a lucrat în mijlocul unui grup de indieni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevăr și minciună într-un sens non-moral". Aici el descrie mincinosul ca pe o persoană care folosește cuvintele "pentru a face un lucru ireal să pară real". El vorbește despre om ca avînd "o înclinație invincibilă spre a se lăsa înșelat" și despre minciună ca fiind "o plăcere artistică". Tendința de a minți, spune el, este "fundamentală" (Nietzsche 1979:81, 89, 96, 97). Bok (1978:7, 29) nu aprobă părerile lui Nietzsche. Ea îl consideră pe el și pe Machiavelli avocați
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și la o conștientizare a posibilității ca fiecare dintre noi să fie păcălit. Ar trebui să ne amintim avertismentul și promisiunea lui Hobbes (1839:36): Vorbirea are ceva care o aseamănă cu pînza de păianjen... prin cuvinte sînt adormite și înșelate chiar și cele mai ascuțite simțuri; însă mințile inteligente văd cu ușurință ce se află dincolo de cuvinte. Noi cercetări ar trebui să ne ajute să înțelegem mai bine fenomenul minciunii și ar putea conduce la recomandări mai clare cu privire la comportamentul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dreptate care cu destulă întîrziere s-ar putea face și omului care trăiește pentru "acum și aici". 17 În scenariul formulat de Propp, momentul "încălcării" este plasat în poziția a treia, prefigurînd celelalte relații instituite între înșelătorul viclean și eroul înșelat. Scenariul biblic, urmărit în desfășurarea lui, acreditează plasarea actului de încălcare în poziția a șaptea, ca o rezultantă a momentelor anterioare. 18 Această procedură este utilizată atunci cînd se intenționează evidențierea unui plagiat, a unui furt ideatic, a unei minciuni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar rămâne în primul rând un document de epocă. Este un amestec tipic de luciditate și regrete, speranțe frustrate și resentimente, care-i dă personalitate. Ea exprimă foarte bine psihologia multor români după 1989. Speranțele lor au fost, într-adevăr, înșelate. Iluziile de o zi, de o lună-două, au produs numai decepții. Don Quijote, în Est, s-a dovedit un iremediabil învins. Treptat-treptat, ne dăm tot mai bine seama că eroul nostru a greșit adresa. în Est, donquijotismul trebuia să piardă partida
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ochiul de artist rămîne veșnic îndrăgostit de natură și, îndeosebi, de frumusețea femeii, pe care o contemplă din toate unghiurile imaginabile și care îl subjugă cu aceeași forță, indiferent de rasă, culoare sau temperament. Grainville se lasă rostogolit, mîn gîiat, înșelat sau chiar ucis de mîinile delicate ale numeroaselor sale amante virtuale, cu aceeași fascinație creatoare dintotdeauna. Toate romanele sale sunt dincolo de multe atribute pur literare un imn închinat femeii. Și misterului în general. Scriitorul nu descrie, nu oferă chei de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
penetrase mai mult ca niciodată în ideile poporului, odată cu doctrinarii socialiști 3. Mai mult ca niciodată, poporul se aștepta ca statul, sub formă republicană, să deschidă larg sursa binefacerilor și să o închidă pe cea a impozitului. "Am fost adesea înșelat, spunea poporul, dar voi veghea eu însumi să nu mai fiu înșelat încă o dată". Ce putea face guvernul provizoriu? Vai! Ce se face întotdeauna într-o conjunctură asemănătoare: promite, și câștigă timp. Nu ezită să promită, și pentru a da
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o experiență fără riscuri? Dacă vă înșelați, privați națiunea, dacă îi ascultăm pe numeroșii dumneavoastră adversari, de o binefacere imensă. Dacă eroarea este de partea lor, pentru popor nu este vorba, după cum ați spus chiar dumneavoastră, decât de o speranță înșelată. Măsura, excelentă conform adversarilor dumneavoastră, este neutră, conform dumneavoastră. Lăsați să fie încercată, deoarece cel mai rău lucru care poate să se întâmple nu este realizarea unui rău, ci non-realizarea unui bine. Mai întâi, este deja un mare rău, pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dumneavoastră, este neutră, conform dumneavoastră. Lăsați să fie încercată, deoarece cel mai rău lucru care poate să se întâmple nu este realizarea unui rău, ci non-realizarea unui bine. Mai întâi, este deja un mare rău, pentru un popor, o speranță înșelată. Este cu totul alt lucru faptul că guvernul anunță renunțarea la mai multe impozite crezând într-o resursă care trebuie să se evapore în mod inevitabil. Cu toate acestea, remarca dumneavoastră ar avea forță dacă, după emiterea monedei de hârtie
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un fundal al cotidianului lesne recognoscibil, pe care proiectează mici drame sentimentale care mobilizează atenția unui cititor nepretențios, obosit ori mai degrabă indiferent față de prea numeroasele complicații moderne ale narativității. Condiția femeii, în toate ipostazele - adolescentă, matură, prea matură, îndrăgostită, înșelată, dezamăgită, resemnată, în curs de reconstruire a speranței, mamă, mătușă, soție mai mult sau mai puțin adaptată situației -, reprezintă, firesc, motivul obsedant, la care se adaugă situații-tip, recurente: întâlnirea iubiților / soților despărțiți „après vingt ans”, confruntarea cu o limită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]