7,391 matches
-
cu amănunte reacțiile 81 fiecărei categorii participante la adunarea Șoimăreștilor: preotul ,,ajuns la vreme rea” nu mai înțelege nimic, femeile mai bătrâne cred că și boierul este ,,de-o lege cu noi” și ,,se închină lui Hristos”, iar bărbații, mai înțelepți, așteaptă în tăcere. Ipocrit, Orheianu pozează în apărătorul răzeșilor: ,,acest domn al nostru știe că Orheiul a dat oștii lui Tomșa, știe că Șoi-măreștii au dat și căpitan și steaguri, și cu toate acestea, m-am milostivit eu șam pus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu flacăra
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
blond, ochii căprui și limpezi, o gură mică cu buze roșii ca cireșele coapte. Fața îi era albă și zâmbitoare. Era îmbrăcată frumos, cu gust. De atunci am rămas bune prietene. Ancuța e bună la suflet, gingașă, suavă, veselă și înțeleaptă. Modestia și sincerita-tea o caracterizează în tot ceea ce face. Odată, când am mers cu Ancuța la librărie sămi cumpăr o culegere, pe stradă am întâlnit un copil sărac. Anca i-a dat 1000 de lei, iar eu i-am dat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
revedere! După această întâmplare, iubesc și mai mult cărțile pe care le-am făcut prietenele mele. Irina Vasiliu, clasa a III-a C Cartea Cartea este un obiect de preț, plămădit din strofe așezate cu grijă și răbdare. Ea este înțeleaptă, încet gândită, gingaș cumpănită și ca o floare anume înflorită pentru mâinile ce o deschid. În nopțile vegherii, autorii scriu fermecătoare povești și poezii. Unii urmăresc colțuri din natură: o livadă cu multe glasuri măiestre, un râu cu apă rece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îi făcea se pare bine lui Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un câine la umbră după ce a lătrat un trecător rătăcit pe acolo În lumina amiezii, și vocea i se auzi din nou, limpede, Înțeleaptă, dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum să străpungă tăcerea ei ostilă? Și ce să afle? Cum să-i smulgă rochia asta Îmbrăcată parcă pe ascuns pentru o sărbătoare ea Însăși clandestină? Când, Într-un târziu, ajunse la concluzia nefiresc de simplă că lucrul cel mai Înțelept era să o accepte așa cum era, se simți sfârșit, epuizat. Din nou a lui! Dar nu ca obiect de colecție, ci ca parte a propriei sale ființe. Trăia bucuria cu care, trezindu-te dintr-un coșmar și pipăindu-ți mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
La aceeași vârsta, fiica Alidei trăia din orele de germană și Își creștea singură fiica. Pe ajutorul soțului ei nu putea conta decât Într-un singur fel: să accepte ideea că Îi era o povară și să ia singura decizie Înțeleaptă. După justificate ezitări, Werner Filcz s-a hotărât. I-au trebuit două lame pentru ca totul să se sfârșească cu bine. Protezele au fost vândute măcelarului din colț. Domnul Giosan n-avea nevoie de ele. Ambele picioare Îi erau Întregi. Prevăzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toată comedia asta? Întrebă Cain Într-un târziu. Plângea lumea ca la Înmormântare, domnu' Cain, zise Gheretă. Pe dracu, ripostă Cain. N-am auzit prea bine ce-ai zis, interveni Zegrea, dar, cunoscându-te, presupun că ai spus doar lucruri Înțelepte. Televiziunea locală a filmat totul așa că discursul va putea fi analizat și comentat cu o pasiune de masoreți de către specialiștii pălăvrăgelii naționale. Sunt convins că n-ai uitat oarece sfaturi... Sfaturi? Cain sorbi din cafea, puse ceașca pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfârșit, să se lase de școală și să se ducă În mină alături de detașamentul de avangardă a clasei muncitoare. Dându-și seama că nu avea vârsta pentru a lucra În subterană și nici pregătirea politică, a ales o cale mai Înțeleaptă: a părăsit liceul de elită unde Învăța alături de Violeta și s-a transferat la Grupul școlar minier care avea o poartă de metal minunată, cu deschidere automată, singura de acest fel la școlile din oraș. Acest amănunt contrazicea pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șiroia, încremenise complet. Sub ochii mei, trăsăturile domnului Nimeni începură să se modifice; tensiunea i se scurse din corp împreună cu apa. Fața albă și asudată deveni senină și angelică, precum aceea a unei persoane întinse într-un sicriu, calmă și înțeleaptă. Înclină ușor din cap, mecanic. — Important acum e să cedezi, zise el, încet. Avea o altă voce, era ceva mult dincolo de cuvintele rostite. Știi adevărul. Știi că ești deja mort. În adâncul tău știi asta. Eric Sanderson a dispărut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
conservare a lui Ward într-o buclă de reacție. Săptămână de săptămână, sistemul trimitea instinctul de conservare în Ward, care, cu acest instinct sporit, perfecționa sistemul în consecință, doar puțin, în ideea a ceea ce el credea acum că este o înțeleaptă și potrivită precauție de supraviețuire. Instinctul acum sporit crea din nou în el o reacție săptămâna următoare, făcându-l să-i accentueze din nou prezența în sistem. Odată pusă în mișcare, nu aveai cum să oprești bucla al cărei elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui, atât cât reușeam să văd din ea, era ridată și maronie ca o minge de bandă elastică, numai că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale surprizei, încântării, spaimei și ale Dumnezeu știe ce altceva. Nu-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
robă și desenă o singură linie dreaptă în aer. Acesta a fost începutul și sfârșitul învățăturilor lui Tekisui. Unii spun că Isamu a fost pe dată luminat, dar povestea asta nu e adevărată. Isamu n-a fost iluminat, dar era înțelept și nu-și dădea repede cu părerea în nici o privință. Fiii lui Isamu, însă, se înfuriară, crezând că Tekisui glumise pe seama tatălui lor. Susumu spuse că-l va pedepsi pe călugăr pentru lipsa lui de respect și trase sabia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru bunurile obștești, mécar În cîmpul vostru de vedere. Existé o zicalé În Orient, care se potrivește sé fie că o poruncé: „În viațé fiecare trebuie sé sédeascé un copac, sé Înalte o casé, sé educe un om. Începutul acestei Înțelepte programe a activitéții omenești vé este accesibil voué chiar acum - sédind un copécel În curtea școlii. Faceți asta la primévaré, féré grabé, pentru veșnicie. Leonid Leonov”. Iac-așa! Puneți mîna pe greble și pe hîrleț și sé vé véd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sprijinit cu toate forțele mișcarea albaneză de eliberare, organizarea, la București, la hotelul Continental, a întâlnirii patrioților albanezi din România și alte țări balcanice, unde la 5 noiembrie 1912 s-a hotărât proclamarea independenței Albaniei. La întâlnire, a participat bătrânul înțelept, marele patriot Ismail Qemali, care de la București, însoțit de alți patrioți albanezi, între care și aromâni, a plecat la Viena, și, prin Triest, a sosit la Vlora unde a ridicat steagul independenței Albaniei, el devenind primul prim-ministru al Albaniei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la ușa cuiva necunoscut, se poate finaliza cu o nenorocire sau cu un dezastru. În orice activitate pe care o desfășurăm există riscuri. Ele se manifestă într-un sens sau altul, chiar dacă noi nu vrem să recunoaștem. Însă cel mai înțelept este să înțelegem riscurile și să încercăm să le administrăm, poate chiar în folosul nostru. În literatura de specialitate există mai multe definiții ale conceptului de risc, pe care le prezentam în continuare. 4 OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
grădina, o împărăție cu soare și cu umbră. Lecturile au fost singurele evenimente care mi s-au întîmplat. Și au tot fost! Citeam lacom, cum fac și acuma. Încep mai multe cărți: eseul care să-mi învioreze mintea, cartea grea, înțeleaptă, cartea-profesor, cartea de suflet (o plachetă bună de poeme își trece sufletul în tine), una simplă, ușoară și, dacă am noroc, o carte nebunească, așa cum este Nostalgia lui Cărtărescu. Mi se întîmplă să țin cîte una în mînă, cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei pe prispă, sub cerul liber, mână în mână sau mâna mea se odihnea pe genunchiul ei delicat și ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-o și mie. Ea, prietena mea din liceu, cea cu uniforma teutonică și ciorapii groși, cea care lua mereu interviuri oglinzilor. Iată cum mi-a adresat cuvinte al căror sens nu l-am descifrat până acum, doar că acea parte înțeleaptă, intuitivă și neuitătoare a memoriei mi le-a păstrat cu sfințenie și mi le-a restituit cu putere din străfundurile ei. Ea mi-a mărturisit, și-mi amintesc cu precizie fiecare cuvânt al ei: de când se știe sau de când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
replică ea. Pentru că țestoasa este foarte lentă, iar restul țin pasul cu ea, nu vezi? comentează el. Și el, și ea par să aibă dreptate. Țestoasa e cea care dă ritmul, nu pentru că e lentă, ci pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate fin pe nisip, și el și-a pus pe dată capul cu corn în poala mea. Totuși, nu avea maiestatea licornului prinț desprins din basmele cu fete frumoase, dar mai ales înțelepte, sau tapițeriile lucrate în mătase. După cum, nici să adoarmă în poala mea nu avea de gând. I-am atins grumazul și l-am mângâiat ușor cu degetul. Am stat așa preț de câteva clipe, până când m-a strigat mama. Rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privea pe mine, ochii lui se alungeau în jos, deveneau dintr-o dată mai mari, umezi și mirați. Sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată. Și ochii aceia mă priveau ca și cum ar plânge, erau ochii unui ascet înțelept, coborât în meditație, și nu ai unui elev de clasa a șasea. Dar asta doar când mă privea pe mine, fără să-mi adreseze un cuvânt, într-un an de zile. Îndepărtez, prin urmare, cu grijă capul micuț al Licornului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
brațele încrucișate pe piept în semn de rugăciune, după ce, în prealabil, își vor fi anunțat moartea cu câteva zile mai înainte. Celor mai mulți dintre ei li s-a dat cândva undeva un semn, ca o fluturare scurtă de aripă. Cei mai înțelepți dintre martorii semnului înțeleg că îngerul flutură o singură dată din aripă, așa cum omoplații lui Jorge au fost văzuți doar o singură dată arcuindu-se în aripi de lumină. Oamenii sunt niște imposibili judecători ai lui Dumnezeu. Ei cer mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe acum că n-avea să părăsească vreodată marea. Fata se gândea adesea la el într-un mod ciudat, așa cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe ușa uitării, altele înțepate, înțelept sau împiedicate, dar cel mai mult îi plăceau picioarele care plecau întrebând, împinse se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]