1,239 matches
-
Rudi, din vechea țară Bucovina. Înainte de a termina ce avea de spus, toți izbucniseră în râs. - Rudi a fost un fustangiu! Chiar și rabinul râdea, povestind despre ghetele lui pe care nu și le mai scotea din picioare pentru că era încălțat cu ele când o întâlnise pe o fată cu care dorea să se însoare. - Ha, ha, ha! Natanael se înroșise din cauza râsului colectiv. Apoi se retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
capul oaselor în pat. Dacă auzul nu-l înșela și dacă se gândea la evenimentele stranii din dimineața asta - așa cum înclina să le caracterizeze preotul -, ar fi jurat că exact acum cineva se folosea telefonul lui. Se ridică și-și încălță pantofii. Cineva plângea. Preotul ieși pe palier și ascultă. Suspinele încetaseră. Preotul coborî la parter și cercetă toate încăperile de acolo, însă - în afara faptului că în salonul nefolosit una dintre husele de pe fotolii fusese scoasă - nu se vedeau semnele nici unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era - observă el - o reacție talamică. Văzu că pantofii erau curați. Și hainele, care erau frumos așezate pe un scaun, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Luci, care era de fapt numit Luciosu, așa cum mie mi se zicea Mirciosu, era cel mai bun prieten al meu. Umblam cu el de colo-colo ascultîndu-l cum povestea despre cai, numai despre cai, galopând în arene așternute cu mătase și încălțați peste potcoave cu pantofi de cașmir înflorat. Luță era cam macabru, de altfel fratele lui mai mare, după ce a terminat liceul, s-a suit pe terasă și s-a aruncat de acolo pe asfalt. Eram în camera mea și făceam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
om la disperare sau la furie. Această nedreptate este substanță fierbinte, făcută anume pentru om, substanța care, invadându-i ființa, nu produce acolo o explozie distrugătoare, ci arde cu o lumină egală și liniștită. Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am uitat fără regret la capul cărunt, la haina văruită și la picioarele umflate încălțate în niște cizme uzate și pășind greoi pe partea cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață, trecând pe coridor spre baie, am dat peste mama. Fiindu-mi milă de ea și neștiind ce să-i spun în legătură cu ziua precedentă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pot face altceva decât să-mi încleștez mâinile una de cealaltă. Rămân în această stare mult timp. Apoi, smulgându-mi o mână din cealaltă (le strânsesem atât de tare una de cealaltă că mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
foc gunoaielor și frunzelor greblate în grădini și curți. Tot în această săptămână sfântă se reînnoia garderoba fiecăruia după posibilitățile financiare ale familiei, căci nu se mergea în noaptea de Înviere fără a purta ceva nou de îmbrăcat sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
junii de la Eton au sfârșit prin a-și trage pe fesele aristocratice blugii. Cum să renunți la revoluția de stânga din junețea dintâi la care te-ai înscris, anonim și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în sus, cădea și crăpa. Un vițel sărea pe perete, în loc să sugă la vacă. Am dat cu agheazmă și i-a trecut. Dinu, copilul cel mic, învăța bine și în clasa a zecea nu mai judeca, umbla aiurea, se urca încălțat în pat, râdea deuna. Neam de neamu’ nostru n-a fost așa. M-am dus la doctori, la biserici, la Iași, la Suceava. Doctorii de la București m-au trimis la preoți, că nu se mai vindecă. Nu mai cheltui, că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mă zărește, și - alături de el - un moșneag gârbovit, dar cu pușca pe umăr, având pe cap o pălărie tiroleză, îmbrăcat într o Joppe cenușie cu revere verzi, în pantaloni scurți din piele, cu genunchii goi, Stutzen numai pe pulpe și încălțat cu pantofi de Styria negri. Noi școlarii ne aliniem și strigăm: „Pfüti God Herr Kaiser! “ (Să te păzească Dumnezeu, domnule împărat!). Împăratul ne salută cu mâna, foarte obosit. Unchiul Gustl îi șoptește ceva la ureche. Oprindu-se din mers, Franz
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe șemineu : o păstoriță visătoare, cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă deasupra ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face să nu recunosc că sunt mai înapoiați decât alții din Europa. Nu-i vezi, dragul meu, deprinși de mizerie să mănânce mămăligă cu oțet, să meargă cu pantofii în mână până la intrarea în oraș și doar acolo să se încalțe ? Aici, dragă, susțin ca și liberalii că reforma este necesară. Sophie oftează și, continuând să o țină de mână pe Yvonne, își tamponează obrazul cu batistuța. Ce agasantă după-amiază ! Iar răurile fac să o suporte tot mai greu pe fetița
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
față și cu tot sîngele pulsîndu-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi tîrăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul hal de deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gîndit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sînt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
degetele femeii aleg pe rînd cîte o floare din buchet, așezînd-o cu grijă alături de celelalte. Preocupat să lase lîngă bibliotecă sacoșa cu cele două cărți, Mihai rămîne dintr-o dată descumpănit, simțindu-și privirea furată de colțul unde se află Liliana. Încălțată într-o pereche de pantofi cu toc potrivit, îmbrăcată într-o rochie frez, foarte ușor strînsă pe talie, pare zveltă, cu o mare degajare în mișcări. A terminat de aranjat florile și tocmai se întoarce spre el. Cei doi-trei pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rîdă. Nu se poate abține decît rareori. Iar fetița știe. Nu te bat. Treci și mănîncă. Ies din casă întotdeauna în ultimul moment. Merge cu Cristina pînă pe holul cu dulăpioare, ajutînd-o să-și lase hăinuțele groase și să-și încalțe papucii. La despărțire, fetița întreabă: "Cine vine azi să mă ia?" De obicei, vine Ana, pentru că ajunge prima. Sîmbăta, Mihai are zi scurtă și vine el. De-o săptămînă, Ana e plecată. Revine abia peste cîteva zile. Mihai nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de cafea, apoi lasă paharul cu grijă pe noptieră, să nu tulbure liniștea camerei. Întinde mîinile amîndouă, prinde haina de blană și o ridică de pe picioare încet, cu părere de rău pentru căldura pierdută. Coboară la marginea patului și-și încalță cizmulițele. Chiar te reîntorci la noi? o întreabă Mihai, să împrăștie liniștea. Tamara merge în fața oglinzii să se aranjeze. Din cînd în cînd, ochii ei se înfruntă cu ai lui Mihai. George a venit să facem împreună revelionul, surîde ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rare. Îmmîndrit prin asemenea succese, deși nu hotărâtoare, ademenit de-o nemăsurată ambiție, sub înrîurirea vioiciunii tinereții, i se clăti fidelitatea, deci Constantin Angelos își formă un partid în armată, tinse la coroana împărătească, se-mbrăcă în haină de monarh, încălță papuci purpurii, și-ncercă, deși-n zădar, să câștige pentru planul lui pe majordomul apusului, Basilios Watatzes, ce-i era cumnat. Dar la urmă, plecând de la Filipopoli spre Adrianopoli la sus-pomenitul cumnat al lui, pentru a-și urmări planul, fu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ambițioase. Theodor Comnen, îndrăzneț de felul lui, încurajat prin succes, abia smulsese de la latini, romei și bulgaro-romîni țări întinse și abia-și așezase scaunul în Thessalonic și dindată îl cuprinse aviditatea după coroana împărătească. Se îmbrăcă în mantie de purpură, încălță sandale roșii ca para focului și ceru de la metropolitul din Thessalonic, Constantin Mezopotamita, să-l încoroneze de împărat în mod solemn. Principele bisericesc, cumpătareț cum era, opuse acestei cereri îndoielile sale canonice, spuind că nu e competent și că altfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Îi era frică, dar de data asta Îi fusese frică degeaba: Juan Lucas se mulțumi să arunce o privire spre picioarele bietului Universo, care nu reușea să-și acopere cu pălăria de pai ghetele de fotbal scîlciate cu care era Încălțat. „Da, da, spuse: să i se dea ceva de mîncare“. Celso Îl luă imediat de acolo și nu se mai glumi pe seama lui, fiindcă atunci cînd Juan Lucas Își aminti că pe grădinar Îl cheamă Universo și că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și-a aranjat părul de culoarea caramelului, lăsând să se vadă șuvițele blonde gratuite care o avantajau atât de bine. Gratuite pentru că se ocupa de rubrica celor mai interesante saloane de coafură. Așezându-se pe scaun, și-a lipit picioarele încălțate cu o pereche de Patrick Cox. Pantofii erau cu un număr mai mici - indiferent de câte ori se rugase de biroul de presă de la Patrick Cox să trimită unii numărul șase, aceștia trimiteau întotdeauna numărul cinci. Dar pantofii cu toc cui primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și-l dorea Ashling era ca Ted să înceapă să saliveze dulceag pe lângă Marcus, rugându-se să îi fie cel mai bun prieten. Păi, noroc atunci, spuse Ted, în timp ce Ashling își arunca piatra norocoasă în noua sa poșetă brodată, se încălța cu sandalele și se pregătea să plece. Sper să fie o iubire venită din ceruri. —Și eu sper, recunoscu Ashling, după care îi trimise un sărut lui Dumnezeu sau oricui era Ministrul Celest al Iubirii. Dacă e să fie... —Baftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]