9,025 matches
-
respectivă revenise la viață. Nu putea face asta cînd se afla cineva în birou ori cînd se găsea la Capșa, ori într-o vizită simandicoasă. Simțea cum începe, dintr-un nod rece, depistase cîteva pe trupul său, acestea nu se încălzeau niciodată cu totul, două erau pe pulpa piciorului drept, unul sub umăr, altul chiar în podul palmei stîngi, simțea cum de acolo se răspîndește sub piele încetișor frigul, intrînd apoi adînc, tot mai adînc, pînă la os. Nu se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viața altuia. Iar, pe deasupra, acela care urma să trăiască să fie chiar el, Leonard Bîlbîie, iar viața ce urma trăită să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste buzele asprite, "va trebui, domnule Bîlbîie, să intri în chiar miezul conspirației, să devii unul de-ai lor, un simpatizant dacă nu chiar un participant activ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît se străduise sa împiedice orice scoborîre dintre nouri peste rîpile, viile, căsuțele, ulițele pline de praf! Nu reușise. Înjură printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele vestonului, era dimineața devreme și cu toate că vara mai că începea, aerul nu se încălzise, o luă pe Calea Griviței către Calea Victoriei. Unde în altă parte să dea de Leonard Bîlbîie decît în centrul Bucureștilor? Zeii sînt imparțiali și dau fiecărui om cîte o șansă. Șansa lui Radul Popianu a fost că i s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mi-am dat seama că e groasă rău și drept să vă spun am simțit că mi se face frică." Mihail se arătă mirat "Frică, excelență, frică?! De ce să vă fie frică?" Pangratty roși ușor, atît cît să-și simtă încălzindu-se pielea obrazului, "în general nu sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci când i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Cu astfel de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într‑un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „Până ajungi să‑ți Încălzești fața, porumbelul meu, ți se răcește dosul. Ca la un foc de tabără. Tot timpul ai o extremitate expusă, dacă pot spune așa, căci există doar două moduri prin care te poți feri, ambele ineficace. (Al treilea Încă nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toți îl iubeau și îl admirau. Cand vorbi din nou, parcă avea un nod în gât. — M-am rugat la Taaroa și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se franșe. Și când soarele a început să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se franșe. Și când soarele a început să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață? —Trei, dar eram într-o stare atât de jalnică, încât păream mai degrabă cadavre ambulanțe. Lui Tamasese Tefaatáu îi înțepeniseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Când? Navigatorul-Căpitan clatină din cap și schița un zâmbet, cu intenția clară de a o liniști. —Nicăieri... Deocamdată! — Atunci ce vrei? Să ne sperii? interveni imediat Omul-Memorie, căruia începuse să-i tremure carnea fleșcăita. Nicidecum, răspunse. Dar daca marea se-ncălzește în continuare, este posibil să se formeze un taifun. Zâmbi încă o dată, în timp ce, cu un gest, arată spre orizont. Dar nu e nimic sigur. Din păcate, presupunerile tale se adeveresc aproape de fiecare dată, observă Tapú Tetuanúi. Ai trecut prin multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
comic, de neputința. Problema este ca, de cele mai multe ori, nu știm să ascultăm ce spune sau să-i interpretăm semnele. Și acum semnele sunt clare? Nu foarte clare, admise căpitanul Mararei. Am spus doar că, dacă marea continuă să se încălzească, se poate forma un taifun. Arată cu capul înainte și adaugă cu umor: Din fericire, ne aflăm în apropierea unei insule. —Unei insule? protesta Oripo. Asta da insula. Insula celor mai crânceni dușmani ai noștri. —Cel mai mare dușman al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să așteptăm să vedem dacă se formează sau nu taifunul acela. Așteptară iarăși în larg și, odată cu apariția soarelui, se văzu clar că ziua avea să fie la fel sau mai sufocanta decât cea anterioară. Cand văzu că marea se încălzește iarăși, încât până și fidelii Mahi-Mahi dispăreau în adâncuri și nici un singur pescăruș nu părăsea insula, Navigatorul-Căpitan se convinse și mai mult ca pe înserate Cutia Vanturilor se va deschide larg. Bărbații și femeile de pe Peștele Zburător își petrecură restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-și face vânt cu bereta ei neagră de fetru moale, spunând: — Paciuli... Colonia asta a scriitorilor, insula noastră pustie, ar trebui să fie încălzită comfortabil și climatizată sau cel puțin așa ni s-a dat de înțeles. Vom avea fiecare camera sa. Intimitate destulă, așa că n-o să avem nevoie de prea multe haine. Sau cel puțin așa ni s-a spus. N-avem nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă roz-pal cu o cravată albăstrie de culoarea oului de măcăleandru, o jachetă sport de un albastru închis, vezi că se potrivesc perfect. Rozul îi încălzește tonurile pielii. Albastrul îi pune în evidență culoarea ochilor. Înainte să deschizi gura, spune el, trebuie să fii prezentabil. Material mediatic prezentabil, îngrijit. Dacă porți o cămașă boțită, o cravată pătată, tu vei fi invitatul pe care-l taie dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții în bluze de poet cu horbote precum cele ale lordului Byron. Sau în fuste lungi cu jupe dedesubt, din care purta probabil Mary Shelley. În mantii de Domnișoaracula căptușite cu satin roșu. În cizme grele de Frankenstein. Tot cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de țel. Cusăturile strâmbe și neprofesionale stricau și mai mult aspectul nereușit al hainelor. Luana se lupta cu morile de vânt și totuși continua să spere că, în final, va ieși ceva bun. Copacii dădură în floare și vremea se încălzi iar într-o dimineață, una din acelea când cei dragi abia așteaptă să deschizi ochii și să-ți ureze "La mulți ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan Escu la ușă. Inima Luanei se opri văzându-i chipul frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ști cumva cine sunt cei din fotografii În cazul În care i-ar reîntâlni. Pe taică-său nu-l recunoscuse nicidecum pe patul de moarte. Ca să-i fie alături, luase avionul până la New York, apoi condusese spre nord pe viscol. Se Încălzea doar cu amintirea căldurii din Jakarta. Îl găsise Într-un azil de la periferia orașului Ithaca, Într-o cameră care puțea a dezinfectant. Era palid ca moartea și plin de pete. Cele câteva șuvițe de păr pe care le mai avea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amorțeala cumplită a fost iarăși Înlocuită de valuri de durere ascuțită În tâmple. Ce vreau să zic, a spus ea Într-un târziu cu glas scăzut, este că nu mă mai amestec În chestii de-astea. Vezi că ți se Încălzește berea, i-a spus Mick și a zâmbit. — Te rog, Mick, ai putea să mă ajuți? Trebuie să dau de omul ăsta. Simt că trebuie să fac ceva. — Drăguța de Margaret, care nu face decât binele! S-a Încruntat, și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era praf, ci doar o bură de ploaie. Dar acum se găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o cameră unde erau două fotolii, o canapeluță acoperită cu o pânză albastră brodată cu albine aurii și o masă de scris cu un teanc bine rânduit de hârtie gălbuie. El a făcut focul, iar când ea s-a mai Încălzit, au trecut Într-o Încăpere mai mică unde nu era decât un pat, nimic altceva. Asta trebuie să fie ceea ce se cheamă o garçonnișre, și-a zis Margaret. Băr batul se numea Georges și avea mâini mari, blânde. În săptămânile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
copilărie la adolescență, în tot cazul, Elena trăise mai intens toate acele modificări, arsese repede, ca o torță și la capătul firului se trezise într-o bună dimineață cu conștiința că este femeie... Odată, după un film, așteptând să se încălzească sub plapumă una de la alta, Elena îi spuse: Hai să ne sărutăm ca artiștii și îi vorbise aprins, șoptit, la ureche, îi descrisese o anumită scenă din film. Pe tine nu te-a excitat? Pe mine, da. Hai să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niște fețe de masă, cu flori mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme, să se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cele mai absurde frânturi de gânduri asta. Era intrigată și speriată ca de un pericol iminent, ca și cum ar fi fost posibilă o contaminare... Acum rămăsese singură în camera joasă, se făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece, rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
singură în camera joasă, se făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece, rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]