1,625 matches
-
își descoperă și fața, revigorat de misiunea de a-și apăra favoriții.) Conchita Alonso n-a făcut filme alături de De Niro? Da, măi, a făcut, dar tot așa, ca un fel de decor... Decor! pufnește el. Tu ai luat acum încăpățânarea maică-tii, exclusivismul ăsta rasist, ce vine de-acolo e kitsch, e de mâna șaptea, dar știi foarte bine unde-a dus rasismul ăsta! Iată-mă-s și rasist, zâmbesc absent. Personal nu văd nici o problemă în a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a întâmplat. Nici măcar nu se poate hotărî ce o tulbură mai mult: infidelitatea sau tentativele lui de sinucidere. Și cu toate astea, o parte din ea se împotrivește acestei logici. Există motive pentru a-și reînvia dragostea. E atrasă de încăpățânarea lui, de loialitatea lui ca de câine. De dorința lui de a muri pentru ea. De felul în care zice, cu franchețe, că dacă iubirea nu învinge, înseamnă că nu e iubire adevărată. E mișcată de credința lui în dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Presupun că trebuie să-mi revin, să uit de Mao. Fă orice trebuie să faci. Ea îl visează pe Mao. Noapte după noapte. Blestemul - că-și dorește ca el să fie mort - a venit să o îngroape. Și totuși, există încăpățânarea asta înnăscută. Felul în care lucrează simțămintele ei. Ele sunt propria lor cușcă. O blochează. Ea se află într-un port, făcând cu mâna spre mulțimea din spatele ei. Întoarce-ți capul în altă parte, își strigă singură. Inima ei refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dar cei care tocmai m-au decorat luna trecută, cei care m-au invitat În Academie cred altceva... Vocea lui concesivă și felul cum privește drept Înainte, prin geam, fără să mai scoată o vorbă, sunt doar prima fază a Încăpățânării sale. Christa știe că În faza următoare el ar putea izbucni, coleric, strigând, dând din mâini. Și totuși, nu renunță. Insistă: — Încă mai ai timp să renunți, spui că te simți rău... Christa stăruie mai departe, deși știe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
repetată mereu, să fie cea a marelui șmecher de Gimmi: — Lăsați-l, bă, să degere puțin afară, În halul În care e, nu-i strică! Să-ți fie frig, să-ți fie greață și totuși să mergi mai departe cu Încăpățânare, ca să nu pierzi pariul pe care n-ai avut cu cine altcineva să-l faci decât cu tine. Să nu te poți Întoarce În cameră, Învins, riscând ca nimeni să nici nu fi observat c-ai intrat Înapoi, așa cum aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal a ajuns! De gras și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și pe mine, să ducă o viață activă și sănătoasă și să facă abstracție de dramele din jurul nostru, dar vorbele lui nu avuseseră nici un efect asupra ei. Dintotdeauna mama fusese rebelă față de familie, dar un gen de rebeliune blândă, de Încăpățânare mascată sub o aparentă supunere. Bunicul spunea că era cazul clasic de reacție infantilă, prelungită și la maturitate, de a te opune părinților, pe care Îi confunzi cu autoritatea... Traian Își pune la loc, pe nas, ochelarii și-și Înfundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi în beneficiul ambelor părți. Și eu mă zbat să găsesc o soluție. Numai că agenții francezi lucrează zi și noapte. Dimitrie strecură într-un zâmbet anume ceea ce nu putea rosti tare. De fapt, ei sunt cei care întrețin încăpățânarea sultanului. Fratele meu, Panaiot, mi-a transmis că iar au revenit și i-au fluturat sultanului aceeași propunere de alianță militară, ba, pe deasupra, și promisiunea retrocedării tuturor cuceririlor rusești din Crimeea și Georgia. Asta, bineînțeles, după victoria asupra rușilor. Sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de organizarea evenimentului, dar fiind progenitura unei femei perfecționiste care era atât de fanatică încât punea ziare sub ceasul cu cuc, și ea era obsedată să dețină controlul. Așa că supraveghease toate activitățile până în cel mai mic detaliu, dorindu-și, cu încăpățânare, ca nunta ei să fie asemenea celei de basm pe care și-o închipuise în copilărie. Până acum nu fusese dezamăgită. Întorcându-se către stânga, rânjetul subtil de satisfacție i s-a transformat într-unul de groază. Fiul de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
relaxăm și să ne vedem cu toții de viețile noastre. Dacă ar fi dat dovadă de un dram de regret și dacă și-ar fi cerut scuze pentru comportamentul iresponsabil, Fiona ar fi început într-adevăr să se relaxeze. Dar evidenta încăpățânare a lui Jake de a plasa situația pe același nivel de importanță cu o halbă de bere vărsată pe masă a scos-o din pepeni. De obicei, atunci când Jake se comporta nerespectuos, femeia își mușca limba - ceea ce se întâmpla des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
reacționeze într-un fel pe care mai târziu să-l regrete. În clipa aia îi venea să urle și să bocească, să tăbare cu pumnii asupra spatelui și umerilor bărbatului într-o izbucnire furioasă. Pe Fiona o scoteau din minți încăpățânarea și prostia lui David. Dar, în loc de toate astea, ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior. Noi o să fim aici. Și cu asta, Fiona a intrat înapoi în sufragerie și a închis ușa. Deși își mușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sângele i se îngroașă în vene, curgând tot mai încet. Când trecu de amiază, își pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura deschisă, incapabil să aspire un aer ce devenise aproape dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în plămânii lui. Deliră, dar gâtlejul lui uscat și limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele dușmanilor săi și traversase cu el infernul „pământului pustiu“, lăsându-l în siguranță de cealaltă parte a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
m-a tras lângă el pe trotuar și și-a pus o mână pe umărul meu, iar umbrele noastre au format un tablou perfect, eram invadată de o mândrie fără margini, de parcă aș fi ieșit învingătoare din cine știe ce competiție, cu încăpățânare și încredere învinsesem destinul. Îl privesc acum cu inima strânsă, încerc să depistez vreo mișcare a membrelor lui, pătura subțire, de primăvară, stă mototolită la picioarele sale, deasupra lui, lampa aceea pentru citit își pleacă inocentă capul, ca și când nu din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frumoasă, dar el protestează, ești infinit mai frumoasă, mi se spune mereu că urâțesc fețele, prietenii mei nu sunt pregătiți de Sabat până ce nu îi pocesc eu. Dar pe mine m-ai înfrumusețat, râd eu, și el mă studiază cu încăpățânare, apoi examinează schița desfășurată între noi, ce tot spui acolo, zice el deodată, nici nu ai idee cât ești de frumoasă, așteaptă să vezi portretul în culori, cărbunele nu îți poate reda culorile, apoi se retrage într-o clipă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
urmă? Pe pânza din fața mea se dezgolea căldura aceea dureroasă clipind înspre mine, cu ochii ei portocalii, mușcându-mă de sfârcuri, iar el mângâia pânza, cu buzele strânse, recompunându-le cu pensula lui, două puncte de culoare, accentuându-mi cu încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg de-a lungul coapselor mele, iar eu sunt copleșită de dorință, îmi depărtez genunchii, arătându-i locul, cât de mult mi-aș dori să se apropie acum de mine, să-și dea jos pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mănânce, voi mânca doar atunci când tata se va însănătoși. În fața școlii împrejmuite asemenea unei închisori, mă despart de ea, de buclele ei care se micșoraseră de foame, încadrându-i fără vlagă fața, în ochii strălucind ca două flăcări ardeau încăpățânarea și slăbiciunea, o văd pășind singură, prin fața ei trec grupuri-grupuri de copii, împărtășind hohote de râs și secrete, nici unul dintre ei nu se oprește lângă ea, nici unul nu îi alină îngrijorarea. Cu inima grea, plec spre spital, iată din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o dulceață plăcută mă umple, făcându-mă să îmi doresc să închid ochii înăuntrul acelui teritoriu drag care era dragostea lui, vântul de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ta, nici măcar în Yemen oamenii nu se căsătoresc de la vârsta asta, dar el era lipit de mine, sânii mei au crescut în mâinile lui, iar dacă din când în când mai apărea câte un rival, reușea să îl alunge cu încăpățânarea lui copilărească. Așa era el, un băiețel care mă domina, doar eu te iubesc cu adevărat, mă amenința el, crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tigaie, se arde ceva, Udi, bucățele mici de usturoi se plimbă printre peștișori de ceapă deja rumeniți, de câte ori am încercat să îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor supune, așa cum am făcut eu, cum a făcut Noga, și când văd bucățelele înnegrite, mă umplu de furie, nimic nu învață, amestecă în tigaia care arde, în poziția lui de cocostârc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea, încă nu a ajuns la vârsta adolescenței, atunci ce altceva ar putea fi, încerc să o îmbrățișez, dar trupul ei mă respinge, ce se întâmplă, Noghi? Și ea îmi spune, nimic, sunt obosită, vreau acasă, dar eu înaintez cu încăpățânare prin mulțimea de oameni care caută adăpost aici în fața căldurii, îi dau mâna, să nu cumva să mă lase singură pe aici, în fața vitrinelor cu mâncare se întind cozi fără speranță, numai la pizzeria de la ultimul etaj mai sunt locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei, în felul acesta simt eu pentru prima dată începutul sfârșitului acestei veri dificile, mă ridic să caut pătura și o văd din nou, cu ochii închiși, adormită în picioare, în timpul misiunii, ce păzește ea într-o asemenea combinație de încăpățânare și neglijență, îi ating pielea, Noghi, ai înghețat, hai în pat, iar ea răspunde, tati nu mă iubește. Îți este frig, insist eu, nu vezi că s-a răcit, iar ea spune, știu că nu mă iubește, o trag spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-a întâmplat, întreabă el, mă întoarce cu o mișcare brutală, eu îi privesc fața care se încețoșează, nu ne vom mai vedea, șoptesc eu, iar el spune, de ce nu, depinde numai de tine, dar eu clatin din cap cu încăpățânare, lacrimile încep să curgă din ochii mei, trebuie să merg mai departe, singură, nici un bărbat nu va umple acest gol, acesta nu este golul lăsat de Udi în urma sa, ci un gol pe care eu îl lăsasem în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că trebuie să-i despart. Minunat, exclam încântată. Hai la un pahar! Foștii alcoolici cheltuie foarte puțin când ies să bea ceva. Davey comandă o bere de ghimbir, iar Jake, suc și apă minerală. Insist să plătesc și refuz cu încăpățânare să las pe vreunul să-mi facă cinste. N-am de gând să-l las pe Jake să decidă cum ne vom petrece seara. După ce Davey a ieșit în avantaj ținând micul discurs despre responsabilitate, eu trebuie să plătesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care-i scoți, îți ridici o casă lângă mine, faci rost de muiere și umpli ograda de nepoți. Ionică era un soi de Ion Creangă moroșan, plin de duh și încet la gesturi. Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care s-a răzgândit și „s-a fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp de două-trei săptămâni, frecventau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]