1,243 matches
-
sănătos și mâine... - Gică, trebuie să mergi urgent la spital, nu-i de joacă cu crizele astea ale tale, am încercat eu să-l conving. Dar știam că încerc în zadar, îl cunoșteam prea bine, pe lângă altele, era și foarte încăpățânat și nu suporta să-l contrazici. Am luat un taxi și eu l-am dus acasă. L-am dezbrăcat și l-am băgat în cada cu apă caldă. După baie, l-am îmbrăcat în pajama și l-am culcat. Săracul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
viață. Pe drum am întâlnit din nou acei simpatici măgăruși, trăgând la căruțe. Erau parcă niște jucării însuflețite. Ne-am oprit și am mângâiat pe cap un asemenea animal drăgălaș. L-am întrebat pe om: - Se spune că măgarii sânt încăpățânați ca niște catâri, cu care, dealtfel, sunt rude bune. Vă mai face câteodată vreo figură? - Apăi, domnule, ceea ce se spune despre ei nu-i chiar cu totul adevărat. Sunt animale blânde și supuse, îmi fac treaba cu ei, foarte rar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În copilărie, mi s-a spus că Wilson este un erou care oglindește idealurile unei țări unice, cu o forță imensă, care crede totuși că lumea ar trebui să fie guvernată de lege, nu de sabie. Wilson era un om încăpățânat și nu strălucea ca politician, dar a contribuit mult la creșterea prestigiului Americii, care era considerată un far al libertății și al dreptății. Deși lumea obișnuia să râdă de planul lui idealist de a crea o Ligă a Națiunilor, avertismentul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
după prima dezamăgire, și ar fi iubit-o toată viața. Nu știam însă pe atunci că asta e, la o fată, o armă fără greș, mai puternică decât sinceritatea totală și încrederea. Încât am tăcut mai departe stingherit. Ea reluă încăpățînată: - Zici că n-a mai putut să mă iubească. Dar la început cum a putut? Era om în toată firea. - Să nu crezi, îi răspunsei, că i-a făcut țiganca farmece. - Nu cred în farmece. Dar atunci de ce s-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zice, fac eu cald... Dar cu ce? N-avea un lemn... - N-are rost, hai la mine, i-am spus. - Nu, de ce, stăm aici, e bine aici, ne băgăm sub plapumă. - Nu mă bag în nici o plapumă. Dârdâiam. Preocupat, vesel, încăpățînat, făcîndu-mi cu ochiul, a ieșit afară și s-a întors cu niște surcele. - Punem dulapul pe foc, zice. - Care dulap? Mă uit și văd la lumina chioară a lămpii într-adevăr un dulap cenușiu, destul de mare, așezat într-un colț
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
deschis pentru toți, adică și pentru cei mai mici. Ei corespund, a continuat el, infinitelor stări afective ale lectorului, care nu e totdeauna, mon semblable, mon frere, când citește Spleen-urile baudelairiene. Noi știm ca măgarul nu e dulce, e încăpățînat și imprevizibil, te poate trânti să-ți sune oasele. Dar poetului îi plac, așa i se par lui... E frumos și senin acest domn care ieșea la plimbare pe câmp printre poteci și se gândea să intre în rai în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zi, când avea să afle că ea a învins moartea, să fie profund dezamăgit. Totul ar fi putut să fie atât de frumos, atât de înalt... Și când colo ea avea să se facă sănătoasă, să reînvie puternica ei gelozie, încăpățînata ei dorință de a-și păstra soțul numai pentru ea și pentru numeroșii ei copii... Exasperat, încrezîndu-se într-un medic imbecil și adormit, bătrânul avea să fugă cu un tren, și între tampoane, sau pe scară, să prindă o pneumonie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era în retragere, după ce se consumase în acea sărutare și îmbrățișare pasionată. De-aproape chipul ei îmi părea mai mare decât al meu, gura cu carnație bogată, ochii imenși, nasul cu rădăcina lată între ochi, semn de personalitate puternică, turbulentă, încăpățînată și îndrăzneață până la capăt în ceea ce făcea, cum aveam să descopăr mai târziu. Totul, e curat în ochii tăi", îmi spuse amenințîndu-mă deodată din nou cu această intimi- tate, spunîndu-mi tu. Dar rămăsei liniștit ca orice bărbat care după ce a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
utiliza în mod sigur. Băgă agenda la loc în buzunar și sună la secția de electronică, rugându-i să îi aducă un detector de minciuni. După ce aparatul fu instalat, îl așezară pe Kuda pe un scaun. Prizonierul continua să privească încăpățânat în podea, dar răspunse cu o voce seacă la toate întrebările. NUMELE? JOSEPHUS KUDA. DESCENDENȚA? FIUL CEL MAI MIC AL LUI GEORGI KUDA, MINISTRUL JORGIAN AL AGRICULTURII. POVESTEA ERA BANALĂ: GUVERNUL JORGIAN SE ÎNDOIA CĂ AMENINȚAREA RĂZBOIULUI ERA MAI MARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lângă sobă. Cu mâinile legate, cu turbanul împins spre ceafă, privea către fereastră. Daru nu-i văzu în prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte încăpățânată și, sub pielea arsă de soare, dar care pălise puțin din pricina frigului, întregul chip avea o înfățișare neliniștită și totodată răzvrătită, ce-l izbi puternic pe Daru atunci când arabul, întorcându-și fața către el, îl privi drept în ochi. - Treceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
una alta astea sunt ordinele și te privesc și'pe tine. Se pare că au început să se miște. Peste tot se vorbește că se vor răscula. Trebuie să ne socotim ca și mobilizați. Daru își păstra însă aceeași înfățișare încăpățânată. - Ascultă, fiule, spuse Balducci. Țin mult la tine, fii om de înțeles. Nu suntem decât doisprezece la El Ameur și trebuie să patrulăm pe un teritoriu mare cât un departament. Trebuie să fiu înapoi chiar astă-seară. Mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scape, și îl zgâlțâia. Se prăbuși iar, fu tras, nu mai putea să amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
viață năprasnică, pe atât mintea lui se zbuciuma cu întrebări tainice, suferind fizicește de câte ori, în căutarea explicației, se izbea de zidurile începutului și sfârșitului între care e mărginită cunoștința omenească. Se făcuse gânditor, chiar visător, cu apucături romantice, cu hotărâri încăpățînate. Doamna Bologa spunea, cu o ușoară umbră de părere de rău, că seamănă la caracter cu răposatul, ceea ce pe Apostol îl măgulea, căci, cu cât creștea, cu atât admira mai mult înțelepciunea tatălui său, silindu-se din răsputeri barem să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de față, căzu ca un duș rece, reamintindu-le brusc că sunt pe front. Toate privirile se întoarseră spre Varga și în toate lucea o întrebare... Privirile acestea mulțumiră orgoliul huzarului brun, tânăr, frumos, cu mustăcioara tunsă și cu înfățișarea încăpățînată. Era nepotul profesorului de filozofie de la Budapesta și avea ambiția să fie socotit mare cunoscător de cai. Apostol îl întîlnise des în casa profesorului și, cu toate că i s-a părut gol și fudul, s-a împrietenit cu el, având altfel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o privească vreodată drept în față, ca și cum i-ar fi fost rușine și groază de ea. Straniu era însă că întrebarea cuprindea și răspunsul pe care Apostol îl dorea cu patimă și de care totuși se ferea, ca un copil încăpățînat care a săvârșit greșeli peste greșeli și nu mai îndrăznește să apară în ochii părinților, poate tocmai fiindcă e sigur de iertarea greșelilor. Vru să se ferească și acuma, închise pleoapele, dar atunci întrebarea îi aprinse în suflet o flacără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
șovăială la masa prezidiului. El fusese investit prin natura funcției să aibă grijă de ei, să nu sară calul! S-a făcut liniște în sală... doar vorbea un normator, care pentru mulți însemna adevăratul conducător al întreprinderii, - Nu stau! - zise încăpățânat Onel. Mie să îmi spuneți, de ce în ziarele de astăzi scrie, că am terminat Canalul! Eu, de mâine nu mai plătesc pe nimeni... gata băieți, nu vă mai dau nici un șfanț! Întorcându-se ca lupul, privind peretele mirat că nimeni
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit primul! Fata frumoasă și încăpățânată rămase să facă față asaltului bărbaților care, fără răutate o sâcâiau; părea o adevărată feministă care-și apără drepturile cu ardoare până și-a dat seama de glumă și a răsuflat ușurată. Profesiunea liberă dar dependentă de voința ei era
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în lacrimi, îi spune maică-si încet: - Nu-i așa, mami, că eu o să mă mărit cu Claudia! Bunicul său... adică eu îl sfătuiește: - Cel mai bine te măriți cu amândouă. - Nu! Un nu ferm fără replică și o privire încăpățânată. Totuși apelează din priviri iar la maică-sa, care decide: - Lăsați băiatul în pace! Se mărită cu cine vrea! Atâta verticalitate nu credeam că poate exista într-un bărbat... Micul actor Când s-a trezit dimineață, a avut grijă să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
au avut altă revelație: poezia, după ei, e ironie, grotesc, jocuri de limbaj, umor... "Eh, n-o să-i învățăm noi ce este poezia!", ne zâmbeam superiori unul altuia, acum vreo douăzeci (sau două sute?) de ani, noi, optzeciștii, când întîmpinam rezistența încăpățînată a celor din provincie. Dar astăzi ne învață pe noi, alții, ce este poezia: niște puști care își caută temeiul, în sens heideggerian, mai ales într-un cuvânt foarte scurt - ce apare de vreo șase sute de ori în "Pulp Fiction
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
hohote, parcă nervoase, atrăgând atenția celor prezenți care acum o priveau făcând ochi mari. -Bietul băiat, spuse Eva. -Ce biet, Eva? în acele momente urându-l, fiindu-i necaz pe ea însăși că-i dăduse prea multă importanță "acestui copil încăpățânat" ea care se considera o femeie în toată firea mai în vârstă decât el cu cinci ani. După plecarea ei, Radu a rămas puțin necăjit pentru că plecase supărată, el nu dorea să strice această amiciție, căci practic nu era altceva
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ramona și tatăl său. Ionuț era un copil foarte inteligent pentru vârsta lui, știa să citească și lua ore de limba engleză. Relația Angelei cu Iulian Badea a început să scârțâie, el a început să o ignore din cauza aroganței și încăpățânatei ei mândrii. El se îmbăta des, uneori chiar lipsind de acasă. Acum toate gândurile ei se îndreptau spre Ionuț și Radu, păstrându-le vie și nealterată imaginea care i-a rămas întipărită la spital când ea s-a despărțit de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
creează dezechlibre grave ce permit acele atacuri externe. Când astfel de stări patologice din sistem sunt eliminate prin dietă, respirație și alte regimuri, echilibrul biochimic optim este redat sângelui și țesuturilor, iar organismul își recuperează automat imunitatea naturală. Concepția occidentală încăpățânată, introdusă de ce Pasteur, conform căreia bolile sunt, în primul rând, „atacuri” din partea germenilor ce trebuie „omorâți” cu medicamente puternice și prin eliminarea chirurgicală a părților afecate, reflectă doar deficiențele colosale ale medicinei preventive în Occident. Astfel de „tratamente” nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care se profilează amenințător pe firmamentul vieții tale În poliția din NSW, iar eu v00000000000000000000000000000000000000000000 Costas, da puțoiu chiar exista, 00Ian Robertson era numele lui.0000vaca aia pe jumate aborigenă, Madeline, mă presa s-o părăsesc pe Carole. Era foarte Încăpățânată și mai greu de controlat decât Carole. Mă chema datoria În bătrâna țară. Carole a crezut Întotdeauna fiecare cuvânt pe care i l-am spus. Era fericită În lumea ei proprie Împreună cu copilul. Dintotdeauna Într-un stil domestic, bătrâna Carole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de a elabora o gîndire mai cuprinzătoare decît este expresia” (Logica de la Port-Royal) Profunzimea expresiei eliptice rezultă din trăsăturile specifice figurilor de suprimare: ambiguitatea și indeterminarea. Tăcerea, ca extremă a figurilor reductive, poate fi goală sau redundantă, țipătoare și ostentativă, Încăpățînată sau plină de Înțeles, indiciu al interiorizării, absorbție a unor fapte exterioare În zonele intime ale subiectivității, conștiință a inadecvării dintre vorbire și nevoile spirituale, Înlesnire a contactului direct cu esențele. „Tăcerile cu valoare stilistică, tăcerile din punct de vedere
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să ne resimțim fericirea - cu vorbele lui Blaga - ca un joc de iezi pe morminte Înalte. Simțim În această emblematică efigie a destinului nostru o Împăcare virilă cu tot răul vieții, o revărsare a durerii În tîlc mai Înalt, o Încăpățînată și totuși candidă nerenunțare la minunatul exercițiu al bucuriei, mîndria tragică a fericirii redobîndite și consacrate În ciuda tuturor Încercărilor la care am fost supuși sau pe care le-am Îndrăznit cu candoare. Grația neajutorării, impetuozitatea și stîngăcia, curățenia și prospețimea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]