884 matches
-
noi trupe germane, a căror misiune era de a elibera gruparea. În afara „pungii” a fost creată o unitate de atac (trei divizii) sub comanda General-locotenentului Walther von Seydlitz-Kurzbach. La 21 martie, unitatea a început o ofensivă pe inelul exterior al încercuirii sovieticilor din zona de sud-vest a orașului Staraia Russa. În același timp, o lovitură a fost provocată din interiorul "pungii". Un mare rol în aceste acțiuni, a jucat-o divizia "Totenkopf", care însă în timpul operațiunii și-a pierdut cea mai
Punga de la Demiansk () [Corola-website/Science/326406_a_327735]
-
de Stejar. Acțiunile lui Seydlitz-Kurzbach au reușit: o lună mai târziu, pe 21 aprilie, a fost organizat "coridorul Ramușevo" (de la numele satului Ramușevo) de 6,8 km lățime, prin care a fost posibilă menținerea comunicării cu Demiansk. Pe 5 mai încercuirea a fost ridicată în totalitate. Forțele germane au păstrat orașul Demiansk și au continuat să dețină coridorul. Până la sfârșitul lunii mai, trupele sovietice au re-încercat să ocupe orașul, însă atacul a fost respins.
Punga de la Demiansk () [Corola-website/Science/326406_a_327735]
-
a-i ataca ariergarda. Cruetz și cavaleria au încercat să câștige timp de retragere pentru infanterie. Suedezii nu mai aveau în acest moment corpuri de armată organizate pentru a se opune rușilor. Mici grupuri de pedestrași au reușit să rupă încercuirea și să fugă spre sud, în vreme ce restul au fost copleșite. Văzând înfrângerea armatei sale de pe o targă din spate, Carol a ordonat retragerea la orele 11:00 a.m. Până la prânz, bătălia se terminase, cavaleria rusească a măturat soldații izolați de pe
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
de retragere. Slavii înconjurați au fost loviți cu săgeți salvă după salvă, și cu șarje sporadice de cavalerie. În timp ce mongolii efectuau aceste atacuri, o parte din armată - în frunte cu Mstislav cel Viteaz - a reușit să-și croiască drum prin încercuirea mongolă și să scape. Mstislav al Kievului a sosit și el și a văzut resturile armatei slave fugind. Cu contingentul lui de 10.000 de oameni, s-a retras în tabăra lui fortificată, pe un deal de pe malurile Niprului. Armata
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
asupra taberei, mongolii au măcelărit armata kieveană și l-au luat prizonier pe Mstislav al Kievului împreună cu alți nobili. La bătălie a participat de partea slavilor și un voievod brodnic, pe nume Ploscânea împreună cu oamenii săi. Ploscânea a scăpat din încercuire după ce a predat tătarilor câțiva principi urmăriți de aceștia pentru măcelărirea soliei de pace a tătarilor. Unii istorici consideră că țara brodnicilor trebuie căutată în Moldova, ținând cont de diplomele regilor Ungariei și de bulele papale Bătălia a reprezentat o
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
vest. Dacă aceste doua faze aveau să aibă succes, pozițiile vestice ale germanilor ar fi devenit nesusținute de restul efectivelor nemțești, iar a treia fază ar fi o avansare relativ ușoară înspre capătul de sud-est al Peninsulei Bretagne, urmată de încercuirea și ocuparea acesteia. Informațiile oferite de Armata I estimau că în primele zile de după declanșarea Operațiunii Cobra nu avea loc niciun fel de contraatacuri germane, iar dacă după acele câteva zile s-ar fi materializat astfel de atacuri, acestea nu
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
americane spre nord de Chambois, au lansat Operațiunea Tractable - intenția aliaților a fost aceea de a prinde și de a distruge Armatele Germane Panzer a -7-a și a 5-a de lângă orașul Falaise. Cinci zile mai târziu, două brațe ale încercuirii au fost aproape complete; avansarea Diviziei de Infanterie a 90-a a SUA a luat contactul cu Divizia Întâia Blindată Poloneză, iar primele unități aliate au traversat Sena la Mantes Gassicourt, în timp ce unitățile germane s-au refugiat spre est, cu
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
OEP din Beirut, iar vasele israeliene au bombardat drumurile de pe coastă pentru a întrerupe liniile de aprovizionare ale OEP. Forțele israeliene au înaintat până la orașul Sultan Yacoub deținut de sirieni. Acolo au fost încercuiți, dar au reușit să iasă din încercuire. Sultan Yacoub a rămas unul dintre puținele obiective neadjudecate de Israel în acest conflict. Ei au înaintat înspre Beirut. Pentru a tăia toate rutele de retragere ale OEP, marina israeliană a facilitat o debarcare amfibie de tancuri, blindate și parașutiști
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Primul exemplu de război de manevră sunt cucerirele asirienilor. Pentru a-și atinge scopurile, ei începând pentru prima dată să folosească cavaleria. În epoca dominației Romane războaile manevrabile practic au dispărut: Bătălia de la Cannae a fost un exemplu strălucit de încercuire, dar la scara tactică. În Evul Mediu, toate unitățile mobile erau folosite pentru a ataca frontal, alte soluții ne fiind folosite. În Epoca prafului de pușcă războiul de manevră nu a avut o importanță deosebită, doar numai în timpul bătăliilor generale
Război de manevră () [Corola-website/Science/328273_a_329602]
-
a fost grav rănit, pierzând un ochi. După recuperare a primit comanda noului format Corp SS-Panzer (redenumit Corpul II SS Panzer în iunie 1943). Hausser împotriva ordinelor explicite ale lui Hitler a retras trupele sale din Harkov pentru a evita încercuirea, ca să recucerească orașul în martie 1943. El a condus diviziile I, II și III SS Panzer în timpul Bătălia de la Kursk. După Kursk, Corpul lui a fost reformat (înlocuind diviziile I, II și III SS Panzer cu diviziile IX și X
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
SS) și a fost trimis în Italia, apoi în Franța, unde le-a comandat în primele etape ale Campaniei Normandia. După moartea lui Friedrich Dollmann (comandant al Armatei a șaptea ), Hausser a fost promovat la comanda Armatei a șaptea. În timpul încercuirii de la Falaise, Hausser a rămas cu trupele sale până când a fost rănit (împușcat în maxilar). Pavel Hausser în august 1944 a fost promovat la gradul de "Oberst-Gruppenführer und Generaloberst der Waffen-SS" și, ulterior, a comandat Grupul de Armate G din
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
se pare că nu cunoșteau nimic despre ambuscadă. Hauger a încercat în zadar să negocieze o capitulare a soldaților săi. Lupta a continuat până aproape toți militarii francezi, inclusiv Hauger, au murit. Doar câțiva dintre francezi au reușit să spargă încercuirea și au ajuns în siguranță la Arab Punar. Ali Bey avea să justifice mai târziu masacrul afirmând că francezii au fost atacați doar după ce atacaseră în prealabil satele turcești întâlnite în drumul lor.
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
Dar es Salaam. Aici s-ar părea că rezistența germană a fost înfrântă, însă nu și în cazul lui Lettow-Vorbeck. El nu numai a reușit să-și salveze trupele sale de la o înfrângere totală, dar i-a și scos din încercuire. Folosind avantajul terenului și știința condițiilor meteo, el a părăsit teritoriul Tanganyikăi și a trecut în Mozambic. Acolo a distrus câteva forturi și a capturat depozitele militare, reînprospătându-și rezervele de muniții și alimente. În următorii doi ani, Lettow-Vorbeck a pendulat
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
cucerirea terenului pe care îl ocupă. constă în atacarea inamicului prin diverse modalități de luptă: pe uscat, în aer/spațiu, în mare/ocean și în spațiul informațional, distrugând principalele grupuri de trupe, și folosind succesul obținut pentru o ulterioară/posibilă încercuire a inamicului prin mișcări rapide/decisive a forțelor implicate. Scara ofensivei poate fi strategică, operațională și tactică. Ofensiva este realizată cu presiune maximă a tuturor trupelor implicate, într-un tempou ridicat, în orice vreme (zi și noapte) și în orice
Ofensivă () [Corola-website/Science/330809_a_332138]
-
preluat titlul de rege al Siciliei. În 1204, Valter a fost asediat în fortăreața de la Terracina de către trupele germane ale lui Dipold de Acerra și și-a pierdut un ochi lovit fiind de o săgeată, însă a reușit să spargă încercuirea și să îl pună pe Dipold pe fugă. La 11 iunie 1205, el a căzut pradă unei ambuscade puse la cale de Dipold, pe când îl asedia pe acesta la Sarno, fiind rănit mortal. El a murit pe când se afla captiv
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
fost respinși de soldații englezi aflați în rezervă. Simțind gustul victoriei, arcașii din rezervă i-au atacat pe scoțieni din propria inițiativă, aruncându-se pe flancul drept scoțian neprotejat. După care dosul armatei scoțiane a fost atacat de Bedford, completând încercuirea și distrugerea inamicului. Strălucita victorie i-a costat mult pe englezi, care au pierdut 1.600 de ostași. Franco-scoțienii au pierdut 6.000 ostași, dintre care majoritatea au fost scoțieni. Aproximativ 200 au fost luați prizonieri.
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
III al căpitanului Kazimierz Fabrycego, sprijinit de Batalionul 29 austo-ungar de Landsturm. Pe 22 ianuarie comandanții forțelor ruse au decis retragerea trupelor imperiale, considerând pozițiile ocupate de unitățile lor din Fluturica și Cârlibaba foarte dificil de apărat și expuse la încercuire. Regimente 284 și 282 de infanteria rusă au părăsit astfel pozițiile, spre nord în direcția Seletin. Retragerea forțelor ruse a avut loc în grabă și confuzie, astfel încât rușii au lăsat pe loc o cantitate considerabilă de muniție care mai târziu
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Longwy. Regiunea din vecinătatea nordică era acoperită de zona puternic împădurită a Ardenilor. Generalul francez Philippe Pétain considera Ardenii „impenetrabili” dacă erau luate „măsuri speciale”. Dacă inamicul ar fi atac prin zona împădurită, el și-ar fi expus trupele primejdiei încercuirii și distrugerii. Comandantul suprem francez, Maurice Gamelin, avea o părere asemănătoare, considerând că posibilitatea declanșării unui atac german prin Ardeni este redusă, condițiile din zonă fiind defavorabile unor operațiuni militare de amploare. Jocurile de război din 1938, în care a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Albertville. Pe 21 iunie, coloana dreaptă a Corpului Alpin a cucerit pasul Seigne și a înaintat mai mulți kilometri pe ghețar, dar au fost întâmpinați de focul artileriei din Seloge. Italienii au ocolit Selonge și, pe 24 iunie, au început încercuirea localității Cormet de Roselend. Asediul era încă în desfășurare, când s-a semnat armistițiul. Coloana centală a trecut prin pasul Petit-Saint-Bernard, dar a fost oprit de tirurile francezilor din "Redoute Ruinée". Divizia a 101-a motorizată "Trieste" din cadrul Armatei Padului
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
acționând sub comanda generalului John Vereker. Trupele britanice colaborau pe teren cu forțele terestre belgiene, Armata I franceză, Armata a VII-a franceză și Armata a IX-a franceză. Planul inițial german pentru atacul împotriva Franței presupunea un atac de încercuire prin Olanda și Belgia. Acest plan presupunea ocolirea Liniei Magionot - o structură defensivă puternic fortificată. Șeful Statului Major al Grupului de Armată A, Erich von Manstein, aprecia însă că, dacă atacul avea să se desfășoare conform planului inițial, avea să
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
oraș. La începutul secolului al XX-lea au fost înlăturate rămășitele șanțurilor de apărare și au fost amenajate aleile pietonale care urcă de la baza dealului pană la fortăreață. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1944, când încercuirea orașului de către trupele sovietice a devenit iminentă, aici au fost amplasate baterii de apărare antiaeriană ale armatei germane și maghiare, iar cazematele au fost folosite ca loc de depozitare și spital militar. În timpul luptelor din lunile decembrie 1944-februarie 1945 părți
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
au reintrat în luptă; Russell a folosit bărcile pentru a-și tracta navele înapoi în acțiune. Ceața s-a ridicat, curățată de o briză ușoară. Pe măsură ce vântul se întețea, Tourville se îndrepta spre Nord-Vest către Carter, pentru a ieși din încercuire. Russell îl urmări până când vântul, imprevizibil toată ziua, căzu și se apropie încă o dată ceața. "6pm" Pe la ora 6 mareea începu să se schimbe; încercând să profite de acest lucru și amintindu-și cum au scăpat englezii după Batalia de la
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
germani, trupele sovietice au reușit să se organize și să își coordoneze acțiunile sub comanda maiorului Ivan Zubaciov. El a fost secondat la comandă de comisarul politic Efim Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să spargă încercuirea, dar a fost respinsă cu pierderi grele. Se crede că în această zi Zubaciov și Fomin au fost luați prizonieri. Zubaciov a fost trimis în lagărul de prizonieri din Hammelburg, unde a murit, cel mai probabil de tuberculoză. Fomin a
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Eastbourne, din Calais spre Folkestone și dinspre Dunkerque și Ostend spre Ramsgate. Parașutiștii urmau să aterizeze lângă Brighton și Dover. După ce ar fi pus stăpânire ferm pe zona de coastă, ar fi înaintat spre nord, pentru cucerirea orașului Gloucester și încercuirea capitalei, Londra. Cercetătorii moderni consideră că germanii nu ar fi încercat să ia cu asalt capitala, ci mai degrabă l-ar fi asediat și bombardat. Germanii trebuiau să cucerească o regiune din Anglia până la paralela a 52-a (aproximativ până la
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
după traversarea Rinului de unitățile din nord - Grupul de Armată 21 comandat de Montgomery - care trebuiau să atace până întâlneau coloanele Armatei I, care avea să declanșeze un asalt secundar mai la sud. În cazul în care manevra de dublă încercuire avea să fie un succes, întreg bazinul industrial al Rurului urma să fie cucerit, neutralizând astfel o bună parte a capacității industriale a Reichului. Înaintării aliate trebuia să I se opună "Oberbefehlshaber West" de sub comanda feldmareșalului Albert Kesselring, care preluase
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]